Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive mai 2010

the curious eye and the critical taste buds: dude, where's my ball?

Bronto spunea ca vrea sa incerce niste cioco Milka. Una din cele doua era o tableta de 200g numita Choco & Rice. Ciocolata cu lapte Milka si orez expandat. Am luat-o vineri. Am desfacut-o. Deasupra arata destul de normal. Patru ori noua, in total 36 patratele na, diviziuni. Dedesubt... drace, mult orez mai e acolo. De fapt... e mai mult orez decat ciocolata. Ingramadit acolo, cat mai mult sa fie. Si aia 11.5% orez expandat trecuti pe eticheta... Serios? Doar atat? Dar de ce ar trece oare o cantitate mai mica daca asta e tema ciocolatei, orezul expandat? Mmmm, oare pentru ca orezul nu e Grand Marnier sau Remy Martin si e mai ieftin decat ciocolata? Sau foarte probabil se refera la gramaj si nu la volum si atunci poate chiar e vorba doar de 11.5%? M-am temut putin ca poate n-o sa-mi placa. Insa nu orezul m-a deranjat la capitolul gust. Milka, o ciocolata cu lapte fara pasta de alune nu se poate? Nu e rea. E o combinatie interesanta. Dar gustul ala de alune...

Pachet de Paste. La inceput de iunie?!?! La doua luni dupa?!?! Da, pentru ca asa l-am luat la jumatate de pret. Nimic neobisnuit aici, e doar ciocolata normala Milka (da, si cantitativ e doar o ciocolata Milka normala) in forme. Forme de urecheati si de oua. Urecheatu' mai mare e chiar frumos sculptat in ciocolata.

we speed at night (my life two weeks later)

Da, are oarecum legatura cu piesa. Pe vremea aia nici nu auzisem de existenta lui. Eram mica si proasta.

mourning

Saptamana asta si saptamana viitoare nu mai public nimic pe blog. Nici despre concert nu eram sigura ca mai vreau sa scriu. In momentul in care am deschis messengerul si am vazut statusul lui Krossfire... de fapt la cateva fractiuni de secunda dupa... cat mi-a luat sa intru pe ronniejamesdio.com...

Imi pare foarte rau pentru porcaria asta. Cand am zis ca am senzatia aia cum ca cineva o sa pateasca ceva oribil... nu m-am gandit... Imi pare rau...

Am plans... si cred ca o sa plang din nou daca nu termin postarea asta aici. Too late...

bronto la AC/DC

Am plecat pe la 13. Am fost la poarta inainte de 14. Am intrat dupa 15. Am stat la gard, pe lateralul T-ului, in partea in care sta Malcolm, cam la 1/4-1/3 din lungimea T-ului, in partea dinspre scena. Nici nu mai stiu ce ganduri cretine sau vid o fi fost in capul meu pana la Down. Tin minte doar ca la un moment dat se plimbau pe acolo niste fete imbracate in rosu cocotate pe ditamai toacele. Si majoritatea pareau gravide si cocosate.

Down si Iris. Bun. Adica a fost bine ca a fost ceva de umplutura si o motivatie sa ma misc putin. Asa cum am promis, am fost in pantaloni scurti, camasa, cravata si sacou. Dobitoaca de mine nu a luat in considerare o chestie insa: temperatura. Pana sa apara Down pe scena, picioarele mele erau deja negre de inghetate ce erau. Aproape la fel de negre ca si sosetele pe care mi le tot trageam disperata peste genunchi. Ah, si BGS-ul a fost total demoralizator la capitolul asta - indivizii aia tremurau fix in fata mea. Faptul ca sunt o fiinta lipsita de creier mi-a folosit cat timp au cantat Down. Daca as fi avut asa ceva, l-as fi pierdut la cat am dat din cap, mai ales la sfarsit, ca atunci mi-au placut mie mai mult. Inca ma doare gatul. Anselmo a terminat cu un "... and she's buying a stairway..." si o invitatie catre public sa continue

drops of sadness: and whatever becomes, it becomes

I have short hair now. A day before the AC/DC concert and I cut my hair. And I got myself Blinky Bill pajamas. Wearing them right now.

And I realized something tonight. I've made... Hell, so many mistakes. And there's one thing I can never forgive. One thing that makes me hate people passionately. I cannot stand having anyone trying to prevent me from making yet another mistake. I know what I'm doing is wrong, but I feel it's too late to stop. And whoever tries to save me from myself becomes the enemy.

I know that even this has limitations. In spite of my "die, just die!" thoughts, I never intended to kill anyone. Yet, seven years ago I almost did. The guilt died out. And the hate re-appeared, amplified by those "don't upset him again, you know he has heart problems..."

I have a bad feeling about this. Last time I felt the way I do tonight, somebody almost died. I don't want to die... but it won't be me. I'll be sick, I'll be ridiculous, I'll have to leave early, but I'll survive.

Yes, I am going. I know I'm going to feel sick. If somebody/ something shakes me, I feel like throwing up. The music will be loud enough to make me throw up. What I don't know is how soon, how intensely... And how ridiculous will that make me look. I could say it's ironic their music will literally make me throw up... but I know it's not the music... it's my own stupidity, my being unable to control myself. Sixty pills...

I close my eyes and I visualize toy penguins. And a hand on a white wall. White cold wall...

Something's going to go horribly wrong and it's all my fault. But I'll just let it happen...

o constatare si niste dorinte

Oarecum ma amuza, desi pe undeva ma si enerveaza. A venit vara. Si hainele de vara. Si a crescut exponential numarul comentariilor cretine pe care le aud pe strada.

Ca fata, am observat o chestie. Tipii incearca sa te agate pe strada cu "frumoasa mea, ce craci misto ai!" Ii ignori si incep sa urle "sugi pula, pizda proasta, ce maini de barbat si picioare strambe ai!"

Da, chestia asta reflecta o experienta recenta. Din dupa-amiaza asta. Si m-a facut sa ma gandesc serios la unele chestii. La ce as vrea sa fac pe viitor. La cum mi-as dori sa am programul. La un apartament mai mare. La un nou motiv sa vad ca dispar cainii vagabonzi din Bucuresti. Ultimele trei pentru ca am inceput sa ma gandesc ca as vrea si eu unul. Dar cu siguranta nu cat stau inca intr-o garsoniera, nu atata vreme cat nu pot sa-i dedic inca suficient timp si nu atata vreme cat exista haite de caini care sa sara la noi cand iesim la plimbare. Pentru cine nu vede legatura... eu nu cred ca tipii aia doi ar fi indraznit sa comenteze ceva in fata unui ciobanesc german de 50 de kilograme.

descoperind...

... de data asta noutati (pentru mine!) muzicale. Pe YouTube-ul ala care cauzeaza dependenta, bineinteles. Am spus-o de nu stiu cate ori, chestia aia cu "related videos" e diabolica. E incredibil cum pot pierde ore intregi "topaind" din clip in clip.

Ce-am mai descoperit acum? Se numesc Barclay James Harvest. Trupa s-a format in 1966. Eu am dat pentru prima data de ei aseara. O piesa, doua, trei... douazeci... Ii ascult de sapte ore deja...

the curious eye and no critical taste buds... yet: new from kraft

Adica dracii noi de la Poiana si de la Milka.

Intai, Poiana. Suchardine. Cu cirese intregi in alcool. Le-am vazut ca au aparut de ceva vreme, poate chiar de peste doua luni, insa dupa experientele din preajma Craciunului (Primola Cherry si alte dracii ieftine despre care n-am scris si cu care nu mai am nici poze dupa ce mi-a murit hardu') parca nu prea ma mai tenteaza foarte tare sa incerc chestii ieftine cu lichior. Nici poza n-am, am cautat pe net, dar n-am gasit.

Milka. Tablete mari. Unu, Milka Choco & Rice (link, screenshot). Una din tabletele pe care spuneam ca as vrea sa le incerc daca ar aparea la noi. Tableta de 200g - din cauza orezului expandat, e mai usoara decat celelalte tablete mari de Milka, desi e la aceleasi dimensiuni. Aparuta saptamana asta in cora, la 9.87 lei, daca tin minte bine. Se mai gaseste si la un supermarket de la Iancului, InterMacedonia, la 11.30 lei. Recenzie in engleza cu poze aici. Doi, Milka Champiolade (link, screenshot). Asta e tableta de 300g. Editie speciala aparuta cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal. Da, a mai aparut editia asta speciala si in 2008. Cu ocazia Campionatului European. Arata interesant (poze mai jos). Patratelele au (aproape) o jumatate de minge de fotbal deasupra. In mijlocul fiecarui patratel (da, stiu ca-s dreptunghiuri, doar la Ritter-Sport sunt cu adevarat patrate diviziunile, da' asa m-am obisnuit de cand eram mica sa le zic) se afla cate o "minge" crocanta. In rest, ciocolata e umpluta cu o crema de lapte cu aroma de caramel. Mie imi suna interesant. Da, stiu, multa crema de lapte. Poate se repeta ultima experienta Ritter-Sport... Se gaseste in acelasi supermarket de la Iancului, la acelasi pret de 11.30 lei.

Prima poza e compusa din doua poze de pe milka.de, ultimele doua sunt de pe ciao.de.

anti... ceva (ocazii speciale, cred)

Brontozaurelu' a avut ceva drum printr-o banca azi ieri. Si i-au picat ochii pe o chestie despre care ar fi vrut ceva mai multe detalii, ca tot se gandeste sa se bage pana la sfarsitul lunii in ceva legat de una din pasiunile sale (numai sa aiba dracului timp!), iar chestia respectiva i-ar fi utila in acest context. Asa ca brontozaurelu' a ajuns acasa si a cautat mai multe informatii pe net. Si s-a enervat. Din cauza reclamelor... enervante! Grrr! Pragul meu de toleranta la asa ceva devine din ce in ce mai scazut. Ma refer la reclamele prost plasate, care imi sunt bagate cu forta sub bot.

Una din reclamele astea care mi s-a bagat sub bot era ceva cu obtinerea unui corp perfect pentru vara. Mdeh, doar asta conteaza. Afisatul in costumul de baie. Cu scopul de? Aaa... dracu' stie.

Nu ma intereseaza ce solutii ofereau aia. Insa m-a deranjat mesajul. Un fel de nu iti place cum arati, nu vrei sa te ia vara nepregatita, bla, bla. Stop! Ce dracu' legatura are vara cu "nu iti place ce vezi in fata oglinzii"? Daca nu iti place, nu iti place doar vara, nu iti place doar atunci cand esti in costum de baie pe plaja? Sau e un fel de nu iti place niciodata, da' atata timp cat nu vad si altii ce tie nu-ti place ce dracu' mai conteaza? Iarna e ca si cum stai in pestera unde nu te vad altii? Stop! Da, stop din nou. Cu ce seamana asta? Hmmm, cu ceva ce am avut ocazia sa vad des la faculta. Prosti, da' atata timp cat gasesc pe altii sa-i care in spate si sa faca in asa fel incat sa nu para asa prosti, totul e in regula. Ce conteaza cum stau de fapt lucrurile? Ah, si cu aia cu aranjatul casei special pentru musafiri. Sa nu vada musafirii chilotii aruncati pe unde s-a nimerit. Mdeh, eu n-o sa-mi strang choltii din fotoliu pentru altii, din partea mea pot sa-i si ia sa-i adulmece. Nu de alta, da' eu am obiceiul de a-i trimite la spalat cand e cazul si nu la doua saptamani dupa. Ceea ce-i face pe cei din fotoliu sa se incadreze la chestii pe care presupun ca o sa am chef sa le port in cateva ore.

Hmmm... nu stiu. Probabil ca altii au alte prioritati, nu concep sa piarda un sfert pana la o treime dintr-o zi ingrijindu-se de propria persoana si de mediul in care traiesc. Poate ca eu sunt cea defecta pentru ca fac asta, pentru ca nu pot sa ies din casa neingrijita si nu pot sa ma bag in pat neingrijita. Insa, din cate am observat din ce am mai citit pe bloguri, nu sunt singura care se plange ca foarte multi oameni put (desi am dat si de o multime de comentarii ale unora care apara imputiciunea si nu la misto). Aaa... ce legatura are spalatul cu aratatul bine in costum de baie? Dupa mine, are o foarte mare legatura. E vorba de una si aceeasi problema, a delasarii. Sau, dupa cum spuneam, poate sunt eu defecta si nu e o problema, e de fapt normalitatea.

Poate ca nu am dreptate, dar nu-mi pasa. In primul rand, se cheama apa. Da, stiu ca e scumpa. Apoi se cheama sampon. Si gel de dus. La capitolul sampon, eu am ramas fixata pe chestiile de la Gliss. La capitolul geluri de dus am tot experimentat insa in draci. Am preferat de fiecare data variantele cu arome delicioase (fructe, ciocolata). Senteurs Provencales, Kappus, Dove GoFresh, Yves Rocher cu gamele Jardins du Monde, Plaisirs Nature si gelurile de dus cu arome speciale de Craciun, Sodalco Fresh&Clean, Freeman, Bottega Verde, Florame, Avon Naturals, Cottage, The Body Shop, Fruttini, Carlsbad, Body Basics. Apoi se cheama gel intim. Eu am folosit pana acum doar chestii de la Nivea. Apoi se cheama gel cu particule abrazive pentru calcaie. Trebuie sa marturisesc insa ca eu nu-l folosesc pentru calcaie. Pentru ca... n-au nevoie calcaiele mele de asa ceva. In schimb, mie mi se intareste pielea in jurul unghiilor. Pentru ca am prostul obicei sa le tai des si al dracului de scurt. Si il folosesc pentru pielea din jurul unghiilor. Si pentru pielea de pe exteriorul degetelor mari si mici, din zonele unde sunt chinuite de incaltari. Am folosit initial unul de la Scholl, apoi am trecut la unul cu arome florale de la Yves Rocher, apoi pe unele cu arome de zahar brun si visine de la Avon.

Mai departe. Dupa dus, fie ca e cel dinainte de a pleca de acasa, fie ca e cel dinainte de a ma baga in pat. Crema pentru pielitele din jurul unghiilor de la picioare. Am folosit o tona de prostii ieftine, nici nu le mai stiu numele. Apoi am trecut pe chestii de la Scholl, apoi la o crema cu aroma de ciocolata dela Jeunesse, apoi la creme cu arome delicioase de la Avon.

Mai departe. Alte zone in care pielea mea are probleme. In jurul unui grup de alunite de pe spate pe care reusesc sa le agat/ zgarii des cu hainele si pe coatele nenorocite de atata stat pe ele in fata laptopului. Inainte foloseam o crema si o lotiune Dove Supreme Silk, acum am trecut la Fruttini. Fruttini rocks!

Parul. O protectie de la Gliss si un deodorant tot de la Gliss. Inainte de a iesi afara, fixativ (daca ies cu parul liber). Si la capitolul fixativ am folosit toate prostiile. Pana cand am trecut la Nivea si apoi la Freeman cu arome fructate. Acum am mai multe tipuri, aleg pe care sa il folosesc in functie de vremea de afara.

Gura. Aici tot alternez pastele de dinti, ca asa m-a invatat mama. Fata. Lotiune pentru curatare. Una pe fata uda, cu particule pentru exfoliere, dupa care ma clatesc. La capitolul asta folosesc de 6 ani Nivea. Apoi una pe fata uscata cu ajutorul unor discuri din alea pentru demachiat (sau cum s-or fi numind... eu nu prea stiu, ca machiaj nu prea practic). Aici foloseam inainte Nivea, acum am trecut pe Garnier... si cred ca vreau sa mai incerc si altceva.

Pielea trebuie sa si miroasa frumos. Nu conteaza ca ies din casa sau ma bag in pat. Stau si ma gandesc cum ma simt in momentul ala, de ce am chef. Nu stiu de parfumuri scumpe, de marci pretentioase. Am dat de doua ori peste 50 de lei pe doua parfumuri. Si exact alea doua parfumuri au fost singurele pe care le-am folosit vreodata din cauza carora mi-au iesit bubite pe piele. Si da, sunt absolut sigura ca a fost din cauza parfumurilor. M-am folosit de patru ori ca si cobai ca sa ma asigur. De fiecare data mi-au iesit bubite de genul ala pe portiunea de piele pe care facusem experimentul. Revenind. Prefer chestiile fructate la capitolul asta. Parfumurile din gama Plaisirs Nature de la Yves Rocher, deodorante de la Fruttini, The Body Shop, Avon Naturals. Ah... acum imi dau seama. Mai exista si un al treilea parfum pe care am dat peste 50 de lei. Hoggar, de la Yves Rocher. Parfum barbatesc. Cu aroma de cedru. In functie de dispozitie, aleg a ce o sa miros.

Hainele. La fel ca si inainte. Nu conteaza daca ies din casa sau ma bag in pat. Conteazacum ma simt, de ce am chef. In functie de asta le aleg. Bineinteles ca n-o sa port anumite chestii in pat (geaca de blugi, costum de schi). Ideea era ca n-o sa ma imbrac intr-un sac sau in haine rupte doar pentru ca pur si simplu ma bag in pat si nu ma vede nimeni. Chestia asta... hmmm, nu ma vede nimeni? Pai ma vad eu. Eu sunt nimeni? In momentul asta port ceas la mana. Chiar daca e trecut de miezul noptii si sunt in pat la laptop. Pentru ca pur si simplu asa simt eu ca am chef sa port ceas. De cateva zile il port si in timp ce dorm. Uneori am chef de Tweety. Am pantaloni de sport si tricouri cu Tweety. Am si lenjerie de pat cu Tweety. Si lenjerie intima cu Tweety. Pai nu merg bine impreuna? Nu am haine pentru ocazii speciale. Am doar haine pentru diferite dispozitii. Si uneori pentru diferite constrangeri. Pentru ca se intampla destul de des sa fiu neatenta si sa ma zgarii, sa ma aleg cu vanatai. Si poate fi tortura sa te tot frece un tiv pe o zgarietura relativ proaspata. Patita recent cu o fusta cu talie inalta si o rana la baza uneia din alunitele de pe spate. Credeam ca rana aia e deja la trecut. Cand m-am intors acasa, am constatat ca imi daduse iar sangele. Nu mai fac! Au urmat 6 zile de pantaloni cu talie joasa.

Mai departe. Mediul. Asta e valabil oricand, nu doar dupa dus. In toamna trecuta puneam niste poze cu castronase si lingurite cu Tom si Jerry. Am si cana cu Tom si Jerry. Si farfurie. Si cu Tweety. Si pahare cu Tweety. Si cu Bugs Bunny, Daffy, Taz, Sylvester, Porky. Si farfurii cu Mikey Mouse, Goofy, Donald, Pluto, Minnie. Si le folosesc. Eu. Nu le tin doar pentru musafiri. Aceeasi chestie e valabila si pentru aparatele care imi parfumeaza casa. Functioneaza in permanenta, pentru mine, nu doar atunci cand imi trece cineva pragul.

Inca un aspect. Asta. Acasa, in fiecare seara. Imi plac cele de la inceput. Plus altele pentru flexibilitate. Cel putin jumatate de ora. Se poate ajunge si la trei ore in serile frumoase in care n-am altceva de facut. Da, stiu, patru ore cu ingrijitul pielii, trei ore cu exercitii... nici nu-i de mirare ca eu n-am niciodata timp de nimic... de iesit din casa, de facut aia, aialalta...

Ah, si concluzia... la dracu' cu ocaziile speciale, la dracu' cu oamenii speciali! Stiu, sunt o idioata care nu-si cunoaste interesul...

don't even fight

Cu doua saptamani in urma imi fusese rau si lipsisem de la laboratorul ala. Asa ca, la urmatorul laborator (se tine din doua in doua saptamani) am aterizat fara tema. Pentru ca... nu am obiceiul sa caut oamenii doar ca sa ii intreb ce s-a facut la o data la care eu n-am fost. E ca si cum le-as cere o favoare. Si nu imi place sa fac asta. Mda, stiu, eu nu cer indicatii, eu ma dau cu capul de toti peretii pana imi dau eu seama.

O singura persoana venise cu tema. Asta la inceputul celor doua ore de laborator. La sfarsitul celor doua ore de laborator mai era o singura persoana fara tema. Eu. Am fost intrebata de trei ori daca nu vreau si eu sa copiez tema. De fiecare data am spus nu. Eu nu copiez teme de la altii. Iar in momentul ala nici nu aveam incredere ca as fi putut s-o fac singura din moment ce lipsisem de la laboratorul precedent.

Fac chestia asta des si nu doar la scoala. Pe undeva, chiar ma mandresc cu chestia asta. Eu nu fac nimic care sa nu fie excelent si autentic. Pentru ca, in momentul in care simt ca lucrurile nu vor iesi asa cum vreau, o las dracului moarta. Nu lupt niciodata ca sa o scot la capat cumva, oricum. Si mi-e scarba de acel "las' ca merge si asa!"

probleme de sincronizare

Si, in cele din urma, o dau in bara la exact acelasi capitol ca si pana acum: la capitolul sincronizare. Desi stiu ca altcineva a decis. Tot simt ca eu sunt vinovata pentru ca lucrurile s-au potrivit asa... prost.

As vrea sa ma apuc sa urlu. Sa fac praf chestii pe aici. Sa iau la pumni si la picioare usile, mobila. Sa spun ca acel "we are adults and we shall behave as such" al meu nu se aplica in cazul asta. Ca vreau sa fiu imatura. Sa urlu ca nu e drept, nu se putea sa fie pe 9, pe 10, pe 11, pe 12 sau chiar pe 13. Dar nu mai pot. Nici eu nu stiu de ce. Sunt doar trista.

Nu mai pot sa ajung... N-as fi putut nici daca ar fi fost pe 14 sau pe 15 si nu pe 16. Si nu, nu vreau sa-mi vand biletul ca sa-mi recuperez aia 265 de lei.

the curious eye and no critical taste buds... yet: primola assorted chocs

Primola. Praline asortate (link, screenshot). Am vazut cutia pentru prima data pe la jumatatea lunii aprilie. Intai intr-o cofetarie de la Piata Ambrozie, apoi in cora. Si cred ca am mai vazut-o undeva, dar nu mai tin minte unde. Ciocolata Primola nu se numara printre marile mele slabiciuni, mai ales de cand au renuntat Primola Brandy (sa ma ia al' cu coarne, nu reusesc sa gasesc si eu o poza) si Primola Amaruie cu Lichior & Cirese (na, cu asta am reusit sa gasesc o poza... calitatea lasa de dorit, dar e mai mult decat nimic). Si tot ce imi mai place acum de la Primola ramane Primola Supreme Mousse Ciocolata (link, screenshot). Ah, si referitor la pagina pentru Primola Supreme Mousse Ciocolata - numai mie mi se pare aiurea sa scrii "Pt ei" pe o pagina de prezentare a unui produs? Inteleg prescurtari de genul asta pe messenger, dar pe pagina de prezentare a unui produs?!?!

the curious eye and the critical taste buds: ritter-sport stracciatella

Ritter-Sport. Sommer-Genuss 2010. Stracciatella. Crema de lapte imbracata in ciocolata cu lapte Ritter Sport. Si atat. Cu altceva n-am ramas dupa ce am incercat-o. Crema de lapte e elementul dominant, invelisul de ciocolata si bucatelele de cacao sunt evident acolo, dar aproape ca nici nu se simt la gust.

memories

Maine e din nou 4 mai... Promisiuni cu aroma de vanilie si lamaie pe care nu mi le-am mai tinut...

Oricum n-a mai contat cand trenul n-a ajuns la timp...

ambalajul conteaza!

In urma cu aproape doi ani ma apucasem sa scriu pe blog o serie de articole numite "because you're a hypocrite" [*]. Apoi m-am ales cu aripa rupta si n-am mai continuat. Printre cele pe care n-am mai ajuns sa le scriu era unul care ar fi trebuit sa se numeasca "feeling sick? dress nicely!"

A trecut ceva timp. Si azi mi-a tunat sa scriu in sfarsit si despre chestia respectiva. Putin altfel. Pentru ca unele lucruri s-au schimbat intre timp. Pentru ca eu m-am schimbat intre timp. Si felul in care vad lumea la fel.

Sambata, 1 mai 2010. Gara de Nord. (Hihi, amuzant ca si atunci ma apucasem sa scriu astea tot dupa o "excursie" prin gara.)
"Hai sa mergem sa mancam ceva."
"Daca vrei tu..." si am ridicat din umeri cu scarba. In gara? Bleah!
"Pai mi-e foame... Hai la McDonalds. Mancam acolo."
"Mie nu-mi trebuie nimic..."
"Nu-ti trebuie nimic sau nu e nimic acolo sa-ti placa?"
"Bingo!"
"Atunci hai la masina si ne oprim pe undeva prin oras la o inghetata..."
The rest is history. In timp ce mancam inghetata m-am prins ca e si un Germanos pe aproape si am profitat de asta ca sa-mi completez colectia (poza dreapta, impreuna cu caietul de mate in care le tin).

Detest mancarea de fast-food. De fapt, nici nu stiu cum e la gust pentru ca mi-a fost mereu prea scarba de miros. Daca si simplul miros a reusit de cateva ori sa ma faca sa vomit, chiar nu vreau sa stiu cum e sa bag asa ceva in mine. Insa cunosc putin altfel destule fast-food-uri/ restaurante/ baruri/ cafenele din Bucuresti. Mi s-a intamplat de destule ori sa mi se faca rau pe strada. Si solutia cea mai buna pentru mine a fost de fiecare data sa cer voie la baie pe undeva. Nu mi s-a intamplat sa fiu refuzata.

Anul II. Trebuia sa recuperez niste laboratoare in BN-uri. Asta timp de vreo trei zile la rand. Veneam de la statia de metrou Politehnica si cel mai scurt drum era prin rectorat. In prima zi eram in fusta si sacou. Am intrat ca in Cismigiu. A doua zi purtam niste blugi verzi si un hanorac rosu (stiu, geniala combinatie de culori). Si mi-am auzit...
"Hei, hei, unde mergi?" la intrarea in rectorat.

Tot in anul II, tot cu aceeasi blugi si acelasi hanorac. Mi se facuse rau in metrou si am zacut timp de sapte statii ghemuita intr-un colt. Si toata lumea m-a evitat de parca as fi fost ciumata.

Si inca una din acelasi an. Mai exact, dinaintea partialului de FCT (Foundamentals of Circuit Theory). Mi se facuse rau pe drum. Si nu exista nici un restaurant/ fast-food/ etc pe acolo. Asa ca m-am dus la un chiosc al unora de stateau la o casa de pe strada aia. Si nu, n-am fost refuzata nici atunci. Ba chiar i-am auzit in spatele meu: "uf, saraca fata... stii, si mie mi se facuse rau ieri..."

Cu un an in urma mi se intamplase sa mi se blocheze pur si simplu piciorul in timp ce ma intorceam de la electrica (unde fusesem sa imi platesc o factura). Si atunci s-au gasit doua doamne care sa stea cu mine pe bordura pana cand mi-am revenit. Ba chiar una din ele s-a dus pana la un chiosc sa-mi ia o sticla cu apa.

Sfarsit de august 2009. Intr-o joi dupa-amiaza. Cu vreo ora-doua inante de ora stabilita cu un prieten ca sa iesim in oras. L-am sunat insa mai devreme. Ca sa vina sa ma pescuiasca de pe strada si sa ma duca acasa. Insa n-as fi rezistat pana acasa si nici macar pana sa ajunga el acolo. Asa ca am intrat intr-un restaurant si am cerut voie la toaleta. Purtam sandale bej, fusta bej si o bluzita maro. Unul din oamenii de acolo m-a ajutat sa urc scarile (toaleta era la etaj). Si apoi am fost asteptata cu o limonada - din partea casei.

Incidentul cu aripa. Am spus-o de nu stiu cate ori, toata lumea s-a purtat frumos cu mine in spital. Chiar daca am ajuns acolo cu paie si pamant in cap par si pe haine. Ca ultimul boschetar... Comparatie care l-a facut pe acelasi prieten de care ziceam in paragraful precedent sa-mi spuna...
"Tu nu arati a 'homeless'. Nu mirosi a 'homeless' si, cel mai important, tu nu vorbesti ca un 'homeless'!"

Citesc destul de des pe diverse bloguri articole despre functionari/ chelneri/ etc nesimtiti. Eu nu prea am avut probleme. In general, lumea s-a purtat frumos cu mine.

Si imi revine in cap ideea aia. Un vers inteles gresit dintr-o piesa, insa ideea are sens. Inainte sa dai din cap dezaprobator, gandeste-te daca nu cumva ai avut si tu o contribuitie la crearea unei situatii care nu-ti convine. Revenind la experienta mea cu aripa de acum doi ani. In acelasi timp erau internati acolo si niste indivizi na, tigani (ca mi s-a reprosat "da' spune-le, fata, direct tigani, ce te ascunzi dupa degete?") care se pare ca nu stiau sa citeasca pentru ca fumau pe culoar si in salon... in conditiile in care pe pereti erau lipite la fiecare cativa metri foi de A4 cu "Fumatul Interzis!" Si probabil ca, desi erau internati la ortopedie, aveau si ceva probleme cu vederea (sau or fi nimerit gresit ca tot cu 'o' incepe si "oftalmologie"?) pentru ca pe foile alea nu doar ca scria "Fumatul Interzis!" dar era desenat si semnul ala mare. Si mai erau si galagiosi si puteau de iti mutau nasul la ceafa. Si tin minte ca, intre ei, n-aveau chestii deloc dragute de spus despre asistenta care le facuse scandal pentru cele de care ziceam mai sus. La fel, tin minte ca in salon cu mine era o dama in varsta, care stia ea mai bine ce are si ce trebuie sa-i faca. Si, cand i-au venit rudele, a inceput s-o "binecuvanteze" pe asistenta care ii explicase intr-un mod cat se poate de civilizat de ce nu e bine sa-i dea un anumit medicament cu tot felul de calificative dragute de genul "vaca proasta". Intr-un alt salon de langa era internata o doamna tanara (da, cea cu medalionul cu delfin), care mie mi-a devenit foarte simpatica pentru ca a incercat sa ma linisteasca inainte de operatie cand eram foarte speriata. Tin minte ca i-a spus anestezistului ca e fumatoare si ca a fumat cat a fost internata. Eu n-am vazut-o fumand. Ceea ce inseamna ca a avut bunul simt sa se duca sa fumeze undeva unde sa nu deranjeze pe nimeni. Si pe ea n-am auzit-o sa se planga de nimeni. Hmmm...

Ambalajul conteaza. Intr-adevar, depinde de la caz la caz in ce anume consta ambalajul. Poate sa insemne doar hainele. Sau doar mutrita. Sau astea doua impreuna. Sau sa mai includa si obiceiul de a saluta, de a spune "va rog frumos" si "multumesc" si altele din aceeasi categorie. Sau si alte chestii de bun simt.

[*] because you're a hypocrite #2: you're alone, trapped inside your head // because you're a hypocrite #1: safe place
PS - cum e lightboxu'?

... and now your demons are your friends

Metal Church. Badlands. Dimineata, e lumina deja. I ride alone, the wasteland that I cross... Inca sunt in regula... Will take another life, we'll take another loss... Mi-e frica. Will I live to see my journey's end? O sa repet aceleasi greseli, pentru nici nu mai stiu a cata oara. As the world awakens me so hard, my values have been changed... Stiu exact ce o sa fac si mi-e rusine, mi-e scarba de mine, dar, dupa atatia ani, vad aceeasi oameni si aceleasi lucruri ca fiind inamicii. I make a promise to myself: Never again! Pacat ca niciodata dureaza prea al dracului de putin de fiecare data in cazul asta. I know these are the badlands, somehow I'll find my way... Imi pare rau, dar vreau sa ma salvez in primul rand pe mine. All the sacrifice, the pain is all the same... Pe undeva mi-e groaza ca oricum nu va fi niciodata suficient, ca e adevarat ca stiu ca nu am dreptate. Still I'm pushing onward... Nu pot vreau sa ma intorc, am vrut ce avea ea si eu nu aveam... si n-o sa renunt dupa tot ce am facut.

Acum. Acum un an stateam tot aici, tot in aceeasi pozitie, tot calare pe laptop. Si lucrurile chiar stateau mai bine, nu e vorba de o idealizare a trecutului. Incerc sa-mi aduc aminte ziua de azi, cum a trecut. Am ramas cu frustrari. Am ales sa raman cu frustrari pentru ca mi-era frica. Acum sunt prea disperata ca sa imi fac singura rau cu incetinitorul si cu consecinte pe termen lung. Pana maine dimineata m-as mai fi linistit si probabil ca as fi comis-o din nou. Asa ca am ales sa creez un context care sa ma oblige sa nu imi fac rau. In ciuda frustrarii care deriva din asta.

"Inghetata asta a fost o idee proasta."
"De ce?"
"O sa ti se topeasca..."
"Nu-i nimic, asa imi place"
"Hmmm... mie imi place cremoasa, nu topita - de aia nici nu m-am apucat de scris inca, pentru ca n-am vrut sa-mi las inghetata sa se topeasca"
...
Si deodata mi se aprinde beculetul.
"E un Germanos aici..."
"Si...?"
"Imi iau bilet la Ozzy. Am banii de facturi."
"..."
"I'm crazy." Dar aproape ca imi vine sa topai. In cateva minute, voi fi foarte fericita. "Sa nu scriu ceva anapoda pe aici..."
Si discutia deviaza. Despre cat ma pot enerva anumite categorii de oameni. Cum ar fi cretinelul care mi-a taiat calea vineri seara si nu voia sa ma lase sa trec. Si amicii lui cu "ce-i frate, vrei sa futi o rockerita?"

Germanos.
"Buna ziua, bilete la Ozzy Osbourne aveti?"
"Mergeti la oricare din colegii din spate..."
"Buna ziua, bilete la Ozzy aveti?"
"La AC/DC?"
"La Ozzy Osbourne."
Nu gaseste in lista. Search. O. Z. Ezitare. Si ma intreaba cum se scrie pentru ca
"... nu stiu, nu sunt fan..."
"Cu doi de 'z'. Si cu 'y'."
Da. Peste cateva secunde am bilet.

Se pare ca nu-mi iese. Sa mimez normalitatea.

Seara asta.
"Si rockerii si tiganii sunt tot oameni..." ii spune tipa de langa el.
Si da, se referea la mine. Pentru ca urlase dupa mine si apoi venise si ma apucase de mana. Amuzant ca m-a facut sa-mi aduc aminte de ceva ce spunea Stephen Hawking - "I would just treat it with the contempt it deserves..."

Luni, 27 aprile 2009. Sapun cu aroma de lamaie dintr-o farmacie. Sambata, 1 mai 2010. Sapun cu aroma de lamaie de la The Body Shop.

Ma simt Lola. Lola Bunny. Baby Looney Tunes.

"That's when you know just how bad you want it..." As vrea sa pot sa-mi aduc aminte. Unde am auzit/ citit asta prima data. I-am dat sa-mi miroasa sticluta cu after shave. Il folosesc pentru rani. Imi place cum miroase. Poate si pentru ca nu l-am mirosit prima data dintr-o sticluta.

Trebuie sa curat pe aici. Si apoi voi putea sa fac un dus. Si sa ma bag in pat. In asternuturi cu Tweety. "Ti i-am luat cu mult drag..." Imi pare rau. Dar nu am vrut si in continuare nu vreau normalitatea voastra. M-a facut foarte nefericita. Si m-a facut sa-mi vand sufletul de atatea ori pentru ca in final sa raman fara clienti - s-a devalorizat prea tare... Mi-am adus aminte de asta in seara asta. Am vazut doi copii urati. Da, nu toti copiii sunt frumosi. O spune un copil urat. Prima din fete alerga si tac-su se chinuia sa se tina dupa ea. Deja vu.

Imi pare rau ca va trebui sa aprind lumina ca sa curat. Imi place asa - in lumina slaba a aparatelor care imi parfumeaza prin casa. Imi place lumina si imi place si mirosul. Am 15. Aparate de genul asta. Intr-o garsoniera. I'm crazy. Don't stop being crazy.