on the verge of extinction... again

take good care of your frustration

Sunt asa schimbatoare. Acum sunt increzatoare, peste cinci minute sunt descurajata. Si invers.

Acum o luna ma plangeam ca simt ca ma lupt cu prejudecatile altora. M-am bagat in ceva ce nu e de nasul meu. Si inca nu stiu daca o sa o scot la capat. Experienta mea este aproape egala cu zero, a celorlalti este de peste opt ani. Am stiut de la inceput ca nu am cum sa ies bine din astfel de comparatii. Si totusi... faptul ca eram intrebata repetat daca fac fata nu prea mi-a picat bine. Mai ales pentru ca eram destul de multumita de felul in care ma descurcasem pana atunci, de faptul ca eu simteam ca am invatat ceva.

Aseara tranteam prosopul cu furie inapoi pe bara dupa ce ma stergeam pe maini si ma gandeam ca, daca mi se pare ca ma lupt cu prejudecati, ar trebui sa accept faptul ca probabil exista un motiv al dracului de bun pentru care prejudecatile alea s-au format. Un fel de "nu te mai amagi, Ana, nu vei fi niciodata..."

Asa ca azi a fost ciudat rau sa constat o chestie. Nu m-as fi asteptat sa fiu remarcata. Sau poate doar pentru ceva negativ. Si totusi... Nu m-as fi asteptat sa-mi stie cineva numele. Si cu atat mai putin sa mi se ceara parerea. Daca ti se pare ca te lupti cu prejudecati... Ei bine, poate doar ti se pare...

[Titlul e un vers din Won't Let You Down.]

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)