Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive martie 2010

change of heart

Fara nici cea mai mica legatura cu piesa celor de la Insomnium...

La dus. In metrou. Are probabil peste 60 de ani. Niste picioare inca superbe ca forma iesind de sub fusta care se termina o idee deasupra genunchilor. Se vad totusi niste dungi albastre. Hmmm, venele mele nu sunt in nici un caz vizibile. Bine, doar jos, pe laba piciorului. De ce dracu' mi-o fi fost lene sa ma epilez? Am si eu niste strampi exact, dar exact(!) la fel. Acelasi model, aceeasi nuanta. Transparenti, foarte transparenti, cu dungi bejulii si portocalii. Se numesc Rees. Da, de la Gatta. Nici la fata nu arata deloc rau, stiu femei sub 50 de ani care par mai batrane la fata. Si nu e deloc machiata. Sau e machiata foarte discret. Si e pistruiata. Ca mine. Si roscata. Mai roscata ca mine. Desi as pune pariu ca nu e aia culoarea ei naturala. Ce ii tradeaza varsta sunt insa mainile, arata ca si cum ar fi ale unui cadavru. Oasele si venele prea vizibile. Se poate studia anatomia mainii pe ele. Si imi aduc mainile in fara pe genunchi. Ale mele sunt si ele subtiri. Dar venele nu sunt vizibile decat daca te holbezi la ele de la cativa centimetri, iar oasele nu-mi sunt vizibile prin locuri in care n-ar fi vizibile la un om normal. Si o mai tradeaza si gatul, vizibil din spatele esarfei doar atunci cand isi mai lasa pentru cate o secunda capul pe spate. Imi place cum e imbracata...

core collapse, alice cooper and dirty memories

Glade. Cu aroma de vanilie si magnolie. Imi plac aromele de genul asta. Vanilie, ciocolata, fructe... Si frig. Dobi, de ce oi fi lasat iar toata noaptea geamurile deschise. Si am cazut in genunchi. Inca miroase asa placut. Si e moale. Ce bine ca am facut curat in baie si am pus la loc covorasele cu delfini. Simt ceva ud deaupra buzei de sus. Si ceva cald pe obraz. Imi curg mucii si imi vine parul in ochi. Dobi, de ce nu ti-ai luat cu tine un pachet de servetele? Dobi, de ce nu ti-ai prins parul? O sa se murdareasca iar.

Mi-e rau, mi-e frig, mi-e frica, am mainile inghetate si nu mai suport senzatia aia din piept. Si nu vreau sa-mi murdaresc parul si vreau sa se termine, cumva oricum, sa se termine, sa nu mai fiu acolo, sa nu mai fiu, sa fiu dincolo, unde miroase a Glade cu aroma de mar si scotisoara si e mai cald. Dar nici nu ma simt in stare sau n-am curajul sa ma ridic, sa merg sa-mi prind parul sa-mi iau un pachet de servetele, sa... sa...

Fuziune nucleara... cred ca sunt singura tampita care se poate gandi la asa ceva in timp ce vomita. Nu mai, nu mai... sa se termine odata, drace. Dar, stii, nu? E vina ta, stii asta, nu? Daca... Nu, asta asa seamana cu o lista de scuze. Fara asa ceva. Fara! You reap what you sow. Stii cu ce mai seamana?

all i want/ have to do

All I want to do is cry...
"All I have to do is..."
"All you have to do is die!"
N-o sa uit niciodata asta. Desi eu nu ma uit decat la maxim doua filme pe an. Si oricum asta era mai mult documentar.

Staind. Au fost una din primele trupe cu care am intrat in contact. Mai precis, a treia, dupa Queen si Nirvana. Au fost a doua trupa dupa care am devenit cu adevarat nebuna, dupa Aerosmith. Prin 2004 ascultam obsesiv (de fapt, obsesiv e putin spus) 14 Shades of Grey. Inca il consider unul din cele mai bune albume ale deceniului. [Ah, da, in ciuda pozei de la inceput, piesa asta e mai veche de Break the Cycle. Si nu, nu e acelasi lucru cu Black Rain.]

the curious eye and the critical taste buds: again february 2010 + a lot more

[Mai ramasesera cateva chestii din februarie care prea se leaga de prea multe alte chestii incercate inainte. De fapt, chestia asta s-a transformat mai mult in chestii incercate chiar inainte de februarie 2010. Eh... de obicei, sunt asa curioasa sa incerc o multime de chestii... mai multe decat as putea incerca vreodata (a se citi mai multe decat mi-as permite sa incerc). De obicei, si primesc multa ciocolata... mai multa decat as putea manca vreodata (a se citi mai multa decat mi-as dori). De obicei, incerc multe chestii dulci... mai multe decat pot sa pozez. De obicei, pozez multe chestii dulci... mai multe decat am rabdare sa pun pe blog. Am vreo 39 MB de poze... gata pregatite + multe altele nepregatite. Dar de multe ori mi-e asa lene sa uploadez poze...]

Ziceam ieri de niste napolitane marca proprie Auchan (amuzant ca alea au fost primele chestii din categoria asta despre care am scris desi au fost ultimele incercate). Am mai incercat o tona de chestii de la ei (bine, e drept ca una singura chiar in februarie, restul au fost incercate cu ceva mai multa vreme in urma). Dracia incercata in februarie se numeste Rik&Rok Mini Gateaux fourees a l'Abricot. Si a fost o surpriza fenomenal de placuta.

Mai incercasem in ianuarie niste chestii similare, tot marca proprie Auchan (Rik&Rok Mini Gateaux Marbres au Cacao, Rik&Rok Mini Gateaux fourees au Chocolat et pepites de chocolat si 10 mini cakes aux fruits) si nu ma impresionasera. Insa cele cu crema de caise mi s-au parut fenomenal de reusite.

Tot la capitolul dracii marca proprie Auchan, incercate cu ceva mai mult timp in urma si foarte bune intra si un fel de mini rulade cu crema de capsuni si de ciocolata. Mini Roules Fraise si Mini Roules Chocolat. Crema de capsuni nu mi s-a parut cine stie ce, insa cea de ciocolata este foarte, foarte buna, iar chestia in care e infasurata e dementiala. Si de obicei eu nu prea suport ruladele pentru ca nu ma pasioneaza "painea" in care e infasurata crema, iar crema care se gaseste in majoritatea ruladelor e prea uleioasa, prea gretoasa. Mini ruladele astea nu sunt asa. Cremele nu sunt deloc uleioase, chiar daca cea de capsuni nu prea m-a impresionat la capitolul gust, iar "painea" e cea mai buna chestie incercata de mine la capitolul rulade. [In ultima poza de mai sus, cele de deasupra sunt cu crema cioco, cele de jos sunt cu crema capsuni.]

Mai departe, tot marca proprie Auchan, am incercat niste dracii... aaa, nu stiu exact cum le zice in romana, in engleza ele se numesc jaffa cakes. O baza de biscuite moale, la mjloc un jeleu si apoi o glazura de ciocolata deasupra jeleului. Am incercat trei sortimente (de fapt, nici nu stiu sa aiba mai multe): Genoise Cerise au Chocolat Blanc, Genoise Framboise au Chocolat Noir si Genoise Framboise au Chocolat Noir. Si mi-au placut. Chiar daca ma asteptam sa nu-mi prea placa cele in ciocolata alba, n-a fost asa. N-as putea sa mananc insa prea multe - e asa intens gustul de cirese din jeleul ala.

O chestie similara ca si concept cu cutia cu bomboane Petits Fours de la Delhaize primita de ziua mea, despre care am scris tot ieri. Domes aux 2 Chocolats sur lit biscuite. Din nou, o crema cam uleioasa, desi nu chiar asa uleioasa cum a fost cea din Petits Fours. O baza de biscuite uscat care nu mi-a placut. Totul invelit intr-o ciocolata neutra. O combinatie de care nu ma mai ating vreodata. Rik&Rok din nou. Doua soiuri de biscuiti. Matin Vitalite Lait & Pepites de Chocolat. Nu ma asteptam la cine stie ce, dar au fost buni. Si Gouters Saveur Chocolat (mai exista si versiuni cu vanilie si capsuni, eu nu i-am incercat insa decat pe cei cu cioco). Sunt buni daca ii mananc asa pur si simplu. Ceea ce mie nu-mi prea place in cazul biscuitilor, pentru ca imi raman prea multe resturi lipite de dinti. Asa ca prefer sa ii inmoi in ceai, in sirop sau pur si simplu in apa. Problema cu biscuitii astia odata inmuiati e ca... devin prea moi si incepe sa se simta prea intens gustul de lapte. Ceea ce mie nu-mi prea place. In continuare, inca un soi de biscuiti, care de data asta nu se mai numesc Rik&Rok - Sprits Choco. Cu alta forma, neacoperiti complet in ciocolata (totusi e mai gros stratul de cioco in cazul lor) si ceva mai densi. Altfel, sunt exact aceeasi chestie cu biscuitii Cocoa & Milk de la Sweet+ despre care am scris ieri. Mi-au placut, desi nu ma asteptam la asta. Si in cazul lor mi-ar fi placut totusi ca gustul de lapte sa fie mai putin intens.

Imi plac piscoturile. Uneori imi plac si asa pur si simplu, fara nimic altceva. E drept ca sunt mai bune cu ceva care sa le mai inmoaie. Dar uneori imi place si sa le ling si sa le inmoi eu cu limba. Totusi, cel mai bine merg cu inghetata. La capitolul inghetate marca proprie Auchan eu am incercat sortimentele de mai jos (amarena, tiramisu, cioco, lamaie). Acum parca nu se mai gasesc. Pacat, mie mi-au placut toate sortimentele pe care le-am incercat. (Stiu, e iarna de-abia am iesit din iarna, oamenii normali nu prea au chef de inghetata acum. Dar eu am chef. Si asa m-am bucurat ieri cand am vazut, pentru prima data pe anul asta, o lada frigorifica de inghetata pe strada... cu o umbreluta deasupra ei. Am luat-o ca pe un semn ca a venit primavara. Pacat ca azi a fost o vreme asa urata.)

Revenind la anul asta, la luna februarie. 18 februarie mai exact. In jur de ora 8 dimineata. Atunci am incercat pentru prima data KitKat Senses. Ca tot ma plangeam eu ca la noi nu prea exista multe feluri de KitKat. Iar japonezii, de exemplu, au o tona de sortimente. E cu crema de alune, si bronto nu se omoara dupa asa ceva. E totusi buna pentru o chestie cu crema de alune dupa standardele mele. Si tot de la Nestle, alte doua chestii incercate cu ceva mai mult timp in urma si care mi-au placut mult. Aloma Ice Cream Cake Cocoa. Incercat vara trecuta. Hit Ice Cream ChocoMania. Incercat vineri, 6 martie anul trecut pe la ora 17. Tin minte cum traversam Nicolae Grigorescu lingand la inghetata si gandindu-ma ca oamenii probabil ma considera nebuna vazandu-ma cu inghetata la inceput de martie. Tin minte ca era totusi soare, dar nu foarte cald pentru ca batea vantul.

Da, stiu, afara ploua, e urat si eu scriu despre inghetata. Dar in general cam orice vreme e vreme de inghetata pentru mine. Si, in momentul asta, eu chiar simt nevoia de inghetata (din aia fara lapte insa) sau de limonada aproape inghetata sau de apa semi-inghetata sau chiar de cuburi de gheata pe care sa le ling. Stiu, is o ciudata. Noaptea trecuta ma gandeam ca saptamana asta n-as mai bea si n-as mai manca nimic in afara de Calvados, acum nu vreau decat chestii cu apa inghetata.

A treia chestie incercata chiar in februarie anul asta. Covo. Choco Sticks. Nu mi-au placut. Dar deloc. Mi s-a parut prea puternic gustul de lapte, mi-au lasat gura prea uscata. Ma asteptam la mai mult, in trecut am incercat chestii de genul asta de la alti producatori si unele mi-au placut chiar foarte mult. Tot din februarie anul asta, inca doua chestii. Akela. Schoko Waffeln Vollmilch. O, la dracu'! Asta intra la dulciuri de sfantu' Balentin. Mda. In perioada aia le-am incercat si eu. De fapt la cateva zile dupa 14 februarie, in saptamana urmatoare, cu o zi inainte sa incerc KitKat Senses. Nu mi-au prea placut pentru ca in ciocolata aia se simte un gust de alune... mult prea intens pentru mine, iar napolitanele in sine sunt cam uscate. E posibil sa le placa celor care sunt cu alunele si cu napolitanele crocante. Eu nu intru in categoria respectiva. A doua cutie cu napolitane, Schoko Waffelrollchen. Astea mi-au placut la gust. Nu mi-a placut ca se faceau bucatele dupa prima muscatura. Si asta facea recomandabil sa nu se inceapa din capatul acoperit cu ciocolata... ceea ce pe mine nu m-a facut foarte fericita.

Tot din februarie. Midi. Am mai incercat dracii produse de astia, am mai si scris despre ele. Pato Panino al latte con Crema al Cioccolato. "Painea" mi-a placut la gust mai mult decat ma asteptam. De obicei in chestiile de genul asta se simte puternic un gust de unt si eu nu prea suport asta. Ciocolata... a fost asa neutra la gust. Nimic care sa ma deranjeze si nimic care sa ma incante. Baci di Dama. E a treia oara cand incerc un produs de genul asta. Prima data a fost o chestie destul de neutra. A doua si a treia oara am fost dezamagita. Biscuitii mi se par prea sfaramiciosi si au un gust neplacut pentru mine. Si nici crema de ciocolata nu mi s-a parut grozava.

Si acum, o amintire neplacuta de acum o luna si o saptamana si jumatate. De cate ori am zis ca nu mai iau cutii de bomboane asortate daca nu se explica pe ambalaj ce e cu fiecare bomboana in parte? Uf! De ce nu ma invat minte? Unele din ele nu sunt asa rele (cele cu rom, cele cu orez, cele cu martipan, cele cu portocale), dar restul... mi s-au parut groaznice. Din vreo douazeci de sortimente mi-au placut patru. Ca sa nu inchei totusi cu ceva ce nu mi-a placut... pun si o poza cu o felie de tort. A fost delicioasa. Am dat de multe ori peste prajituri cu blatul uscat, insa cu asta n-am avut un astfel de ghinion. Iar ciocolata a fost foarte buna.

Si cu asta am terminat si cu toate chestiile dulci incercate in februarie.

are you happy? i am not...

Vad oameni care se bucura ca vine pastele, care tot turuie cu invierea, cu saptamana luminata, cu alte chestii sfinte care mie imi ies pe o ureche si imi intra... a, scuzati, era invers, imi intra pe o ureche si imi ies pe alta. In caz ca nu era deja clar aspectul asta, nu sunt credincioasa. Sa zicem ca am beneficiat de un fel de supraexpunere la religie cat timp am fost mica. Mama merge la biserica in fiecare duminica, a umplut peretii casei cu goblenuri cu icoane, tine toate posturile la modul de m-a facut sa ma intreb: "ba, da in calendarul ortodox e post mereu?" Ca eu nu prea stiu cand nu tine ea post. Ah, ba da, cum am putut sa uit. In noaptea de inviere, dupa ce se intorceau de la biserica, ea era cea care venea cu "hai sa mancam!" Si tara brontozaurelul din pat in bucatarie, brontozaurelului ii picau ochii de somn in farfurie si injura (da, injura in noaptea de inviere) in gand pentru ca nu-si dorea decat sa pice dracului in pat si sa doarma, nu sa fie tarata la indopare si condamnata la o stare de greata pana miercuri. Nu exagerez. In clasa a unsprezecea mi-a fost rau de duminica pana miercuri. Ceva similar se intampla si de Craciun la terminarea postului. Dar parca de paste a fost mereu mai rau.

Asa ca nu, nu sunt incantata ca vin sarbatorile. Niciodata. Mi-e scarba de acel "asa se face". O scarba atat de puternica incat nu pot sa o ascund chiar daca mi-e groaza de toate topoarele verbale pe care o sa le primesc fix in crestetul capului. "Asa-mi strici tu mie sarbatorile de fiecare data!" Delighted, mommy dearest, if that is truly the case, it's good to know at least we're even. "Nu stiu de ce m-a pedepsit Dumnezeu cu un copchil ca tine." Cred ca mai degraba mi-as plange mie de mila ca nici macar n-ai fost in stare sa-ti iasa sa avortezi. "Alti copii... [bla bla]" Daca vorbesti cu copii imaginari, cred ca tu erai aia care ar fi trebuit sa stea de vorba cu psihiatrul atunci cand m-ai tarat acolo. Ca alti copii reali nu ai si cu copiii altora stim al dracului de bine ca intri in contact din an in paste.

strange girl

13 martie 2010

26 martie 2009

[Yes, I did look happier last year. I was happier last year. And, yes, I was stupid enough to be wearing a little black dress and white fluffy socks. But this is not about any of these aspects.]

Joi seara imi faceam o tema de programare. Si am scris gresit numele unei variabile. Si nu oriunde, in conditia de iesire dintr-o bucla. N-am observat si am zis sa testez. Si in cateva secunde m-am trezit cu un apache_error.log de 1GB care m-a lasat fara spatiu pe partitia cu sistemul de operare. Si, cum ascultam muzica in momentul ala, mi-am busit in felul asta si baza de date MediaMonkey (bronto detesta winamp). No more play counts, no more Media Monkey ratings, no more automatic playlists. Grrr! Si bineinteles ca mi-o fost prea lene sa fac ceva. Si asa am ajuns sa ascult piese total la intamplare. Si am dat peste chestii care imi placeau, dar totusi nu le-am mai ascultat de ceva vreme. Cum ar fi asta:

the curious eye and the critical taste buds: the rest of march

[Si acum restul chestiilor dulci incercate luna asta. Cele care nu sunt special facute pentru sarbatoarea cu urecheatul.]

Orlando's. Da, site-ul lor e in constructie, da' e vorba tot de aia cu stafidele si esentele de rom, lamaie, migdale si... alte chestii de care eu nu stiu. Si, din pacate, eu n-am mai pozat si ambalajul pentru ca arata oricum intr-un hal... Am luat penultima punga de la raft... dupa ce terminasem cu facultatea pe ziua respectiva, adica dupa ora 18, adica dupa ce dadusera oamenii scapati de la lucru navala in magazin si vandalizasera produsele de pe rafturi. Unii nu mai invata dracului sa se uite cu ochii, nu cu mainile. Sau macar sa aiba grija daca totusi studiaza un produs si cu mainile. Si eu sunt curioasa, si eu studiez diverse. Da' nu le fac praf! Revenind la chestiile dulci. Briose. Am mai spus ca briosele sunt o descoperire relativ recenta pentru mine. Asa se face ca in ultimii ani am incercat sa recuperez douazeci de ani de ignoranta la capitolul asta. Si a trebuit sa le incerc si pe astea. Mmm... nu. La gust nu sunt rele, dar mi s-au parut mai uscate, nu asa pufoase cum au fost cele incercate in februarie. A trebuit sa le impart in patru bucati si sa inmoi bucatile in apa... erau prea aspre. Si au fost chiar o idee mai scumpe astea. 7.7 lei. Chestie care pe mine m-a facut sa marai putin. Adica briosele astea facute la noi sunt mai scumpe ca alea aduse de la nemti sau italieni, iar mie nici nu mi-au prea placut.

Napolitane marca proprie Auchan - gaufrettes fourrees enrobees de chocolat scrie pe ambalaj. Ambalaj care mi-a placut cum arata. Iar pe dinauntru ele arata chiar mai bine ca in poza de pe ambalaj. Si sunt si destul de bune. Totusi... le-am incercat in aceeasi seara cu alte napolitane care au avut dublul avantaj de a fi mai interesante (atat la capitolul aroma cat si la capitolul gust) si de a costa cu cate un leu mai putin fiecare.

the curious eye and the critical taste buds: easter square

['cause I'm geeky... 'cause I did try some sweet stuff this month... even though half the corners of the square were gifts and not stuff that I've bought myself.]

Primul dulce incercat, primul prezentat. Have I said I'm geeky? Anul intai, semestrul doi (la poli). Materia se chema "Data Structures and Algorithms". Capitolul "Queues". Principiul "FIFO (First In - First Out)". A fost fain cursu'. Profa explica fain. Ceea ce e putin trist. A murit. Si era destul de tanara. Nu stiu ce mi-a venit sa ma gandesc la asta in timp ce scriu despre dulciurile sarbatorii cu pascutul. Brrr... si sa revin. Eu am o slabiciune pentru chestiile cu citrice. Si m-am bucurat cand am primit de la ai mei acum 2 saptamani dracia asta. Boromir. Pasca cu crema Lamaie. Am vazut-o dupa aia in toate hipermarketurile in care am intrat. Adica alea din jurul Politehnicii. Am scanat lista de ingrediente repede ca sa ma conving ca nu contine branza sau smantana (detest orice lactate in afara de laptele simplu, semi-degresat). Nu contine asa ceva. Dar e o chestie cu al dracului de multe ingrediente si mi-a scapat unul foarte interesant pentru mine. Asa ca am avut parte de o surpriza. Partea de deasupra e... dulce, foarte dulce, cam prea dulce. Pasca in sine e in regula (desi stiu ca se poate si mult, mult mai bine). Crema in sine e si ea cam dulce, dar altfel foarte placuta la gust, foarte aromata, usor alcoolica (nu, n-o sa imbete pe nimeni, garantez asta) si... mi-a furnizat o surpriza: a fost prima data cand am dat de stafide in crema unui astfel de produs. Si cum eu sunt moarta dupa struguri/ stafide... normal ca am fost incantata.

Tot la capitolul primite, si vroiam sa le incerc. Pralin. O punga cu oua si o cutie cu praline. Mda. Oul mare de ciocolata e gol pe dinauntru. Din fericire. Pentru ca alea mici sunt umplute cu o crema care mie mi s-a parut gretoasa. Cutia contine 7 sortimente:

  1. Butoias (ciocolata cu lapte cu crema cu aroma de rom, stafide si alune caramelizate) - pe coloana din mijloc de tot, coloana 4, indiferent din ce directie s-ar porni cu numaratoarea: 1, 2, 3, 4
  2. Bob cafea (ciocolata cu lapte si crema cu aroma de cafea si feuilletine) - a treia coloana pornind de la stanga
  3. Nuca (ciocolata cu lapte si crema cu aroma de nuca si alune caramelizate) - a cincea coloana pornind de la stanga
  4. Confiseur (ciocolata alba cu crema cu aroma de tiramisu si boabe de cacao macinate) - a doua coloana pornind de la stanga
  5. Migdala (ciocolata alba cu crema de migdale si migdale feliate) - a sasea coloana pornind de la stanga, a doua pornind de la dreapta
  6. Spirala (ciocolata neagra cu crema marc de champagne) - prima coloana pornind de la stanga
  7. Boboc (ciocolata neagra cu crema cu aroma de cocos si nuca de cocos) - ultima coloana pornind de la stanga sau prima de la dreapta

Pe ambalaj sunt inversate descrierile pentru Butoias si Nuca. Insa eu le-am incercat si pot sa garantez ca descrierile sunt cele de mai sus si nu cele de pe ambalaj. Cum sunt?

de ce te autofaultezi?

"Ti-ai facut tema?"
"Da, uite!" Eram asa mandra, pana in dimineata aia fusesem convinsa ca n-o sa vin cu nici o tema, ca sunt retardata... Si s-a apucat sa copieze de pe foaia mea. Iar apoi a venit profu'. Si eu n-am mai predat tema. Cred ca mai am si acum foile alea. Mi-a fost rusine. Ma simteam aia proasta si eram convinsa ca, daca as fi predat-o, profu' ar fi considerat ca nu-s doar proasta, ci si nesimtita ca am copiat tema.

Si ceva mai tarziu a urmat intrebarea colegului... cea din titlu. A fost prima data cand am auzit-o.

[Asta s-a intamplat acum ceva ani buni... nu e ceva ce as fi facut azi.]

Parca uneori nu caut decat sa gasesc motive sa imi fac singura rau. Parca vreau sa imi mearga ceva prost, sa mi se confirme ca sunt proasta si dezgustatoare, sa am un motiv sa ma pedepsesc singura.

Cand incerc sa par normala... normalitatea altora ma face sa imi fac singura rau. Incerc sa par normala pentru ca altfel unii incearca sa imi puna bete in roate, iar eu cand vreau sa-mi fac singura rau nu suport sa imi stea cineva in cale. Asta nu ma face decat sa ma urasc si mai tare si sa urasc si tot restul lumii. Si sa imi fac si mai mult rau.

I'm so pathetic sometimes. And I'm so ashamed of it.

haunting

Nu stiu ce dracu' e cu mine. Acum cateva ore spalam sosete. Doua perechi. O pereche pufoase mov si o pereche verzi. Si o camasa. In carouri. Cu rosu, negru si alb. Si un hanorac. Care te face sa vezi stele verzi. Nu glumesc. E negru cu stele verzi. Bine, nu sunt pline, e doar conturul. Luat in iarna asta cu 7 lei de la raionu' pentru copii, scrie pe el ca e pentru copii de 10 ani. Si pe tricourile mele cu tweety scrie la fel. Si ma mir ca par asa butoias umflat in ele. Baaai, is pentru copii de 10 ani, iar eu am 26. In fine, am deviat. Desi nu prea aveam de la ce, oricum gandurile mele sunt varza. Spalam... si mana mea dreapta e cum e. Inca ma doare cand o strang in pumn. Si acum scriu cumva ciudat, cu inelarul doar, ca ma doare daca nu tin aratatorul si degetul mijlociu ceva mai departate. Si in baie mirosea a Cocolino cu aroma de portocale. Eu nu spal. Nu obisnuiesc. Dar hainele pe care stiu ca le purtam in anumite momente mai speciale sunt alta poveste. L-as strange de gat pe ala care s-ar atinge de ele. N-as avea incredere in nimeni altcineva ca le spala cum trebuie.

the curious eye and the critical taste buds: february sweet stuff

[Am inceput sa scriu asta acum 8 zile, aproape am terminat-o si apoi mi-au taiat netu'...]

De ce din februarie? Pentru ca luna asta n-am cu ce ma lauda ca as fi incercat. De, am dat toti banii pentru orice altceva, am schimbat si o parte din bonurile de masa pentru un bilet in fata scenei... Dar am o singura sansa in viata sa-i vad.

Balocco. Am incercat multe chestii de la ei care mi-au placut. Amaretti. Un nume care mie imi suna foarte bine. Balocco Amaretti (link, screenshot). N-am fost dezamagita. Sunt excelenti cu ceai. Teekanne. Ca tot a venit vorba de Teekanne, asta e pur si simplu genial! Probabil preferatul meu din ce am incercat pana acum. Mai e si marea mea slabiciune Twinings Apple, Cinnamon & Raisin.

Divella. Tortini alla crema di nocciola (link, screenshot). Un fel de briose. Nu puteam sa rezist. Briosele sunt o descoperire relativ recenta pentru mine. Nu stiam de asa ceva pana in urma cu patru- cinci ani. Trebuia sa le incerc si pe astea, chiar daca eu nu ma dau in vant dupa gustul de alune... iar briosele Divella, dupa cum se poate vedea din poza, erau cu crema de alune. Si totusi mi-au placut (da, stiu, probabil pentru ca nu se simtea asa tare influenta alunelor in crema aia). Ceea ce nu pot spune despre... aaa, nici eu nu stiu sigur cum sa le zic... al doilea pachet de la Divella? Pan di Spagna ricoperto al cacao magro (link, screenshot). Mi s-a parut foarte tentanta poza, dar cand le-am incercat... dezamagire totala! Crema de cacao este de-a dreptul gretoasa. Eu n-am reusit sa trec de prima muscatura din prima bucata. Excrementally bad! De evitat. Pe veci. Si nu cred ca ma mai ating nici de produse similare o vreme buna.

Mauxion (poza cu gama, screenshot). O marca a Ludwig Schokolade, adica tot aia de care tin si Schogetten. Milk Chocolate with Raisins & Hazelnuts. Aici sunt subiectiva. Dar ciocolata si programarea merg bine impreuna. Chiar daca ma murdaresc in ultimul hal, ca un purcelus, pentru ca mereu uit de ciocolata si, fiind asa aproape de laptop, se cam topeste. Sau se topeste bine de tot uneori. Ca poate lucrez la ceva interesant. Si imi e cel mai comod sa o pun in dreapta pe unde imi scoate toata caldura. Si asa ajung uneori sa ling ciocolata aproape lichida din staniol. E totusi bine ca n-am varsat nici una in pat pana acum.

Islere. Tin minte ca acum multi ani imi tot lua mama dracii din astea de la o cofetarie. Aproape in fiecare zi cand se intorcea de la serviciu. Si trebuia sa le ascunda de mine daca vroia sa-mi ramana ca desert pentru a doua zi. La inceput erau cu o crema care mie imi placea mult. Apoi s-au stricat. Crema aia buna a fost inlocuita cu o crema gretoasa in care se simtea mult, dar mult prea puternic influenta de unt. Cutia asta am vrut s-o cumpar multa vreme. Tot aparea si disparea din magazin. Parca asa, ca sa-mi faca in ciuda, aparea tocmai cand nu aveam bani de ea. Da, stiu, e doar 3 lei si ceva, dar uneori nu am nici atat. Uneori mai merg si cu 0.15 lei pentru o eugenie. Ca atat mai am in casa. Si, dupa... aaa, doua luni? am reusit sa mi-o iau. Nostalgia asta! Din pacate, a fost urmata de o dezamagire crunta. Nu, nu, nu. Nu mi-a placut gustul, cum se simte in gura. De lasat nostalgia la o parte si de evitat.

nebunie, 2 mostre la pachet

"Tu si cinstea ta!"
Inteleg ca iti e scarba de mine. Dar eu nu fac nimanui astfel de favoruri, indiferent de cat de rude sau de prieteni mi-ar fi. N-o sa-ti tolerez nimic din ce nu i-as tolera unui strain.
"N-am intalnit pe nimeni inca sa-mi refuze spaga."
Te cred. Atunci ai fi putut sa intalnesti insa... nu stiu daca ai aflat de incidentul cu sticla. Stiu ce o sa zici, o sticla de sampanie a refuzat, un plic cu euroi n-ar fi refuzat. Cine stie. Nu mai conteaza oricum, nu? Eu zic ca porneai oricum cu un dezavantaj fata de stituatia de acum 5 ani. Atunci a fost vorba de o femeie, nu de un barbat... o femeie careia i-ai mai oferit si complimente pe langa bani. Esti fermecator uneori. Desi atunci... ma intreb cine a vrajit pe cine. Stiu insa cine a scarbit pe cine. Mi s-a facut greata cand v-am auzit. Nu pot spune ca nu e vina mea. Pe undeva, ma fascineaza oamenii ca voi. Sa stau sa va observ si sa ma mir. Poate sunt eu defecta. Poate ca asa ar trebui sa functioneze lumea. Pe favoruri care trebuie intoarse. Pe "obligatii". Pe pile. Nu sunt eu cea cinstita, cea incoruptibila. I cheat and I lie. But I'm all on my own when I do it. Chiar am nevoie de o hartie? O falsific eu. Dar n-o sa i-o datorez nimanui. Inca mai am modelul pentru cea de acum 5 ani. Dupa 5 ani inca o pastrez. Mereu spun ca o sa i-o pun la loc in sertar pe furis. Si mereu uit.

cred ca ii zice bleah

Ma refer la starea pe care o am... Am fost lipsita de net aproape o saptamana. Asta ca un fel de explicatie de ce n-am mai scris nimic, nu ca as fi fost fenomenal de afectata... Ma asteptam la asta. Bilet la Aerosmith + abonament Sonisphere = intretinere neplatita pe doua luni + net neplatit doua luni + curent neplatit pe doua luni (care se vor transforma in 3 luni la sfarsitul saptamanii asteia) + mobil neplatit pe doua luni + banii de pe bonurile de masa schimbate + banii de cheltuiala pe martie + toti banii primiti cadou de ziua mea. Era clar ca o sa se intample asta. Sa-mi taie netul si telefonul. Senzatia de bleah... pentru ca mi-e frig. Pentru ca mi-e frica sa-mi bag mana sub apa. Am reusit sa-mi tai mana foarte urat (nu s-a oprit sangerarea decat dupa vreo jumatate de ora si am ditamai santul acum pe diagonala labutei). Cum? Aaa... asta chiar e de rasul curcilor. Intr-o coaja de paine. Si dupa ce am comis minunea am stat si m-am holbat ca vaca la painea murdara de sange... timp de cateva minute bune. Apoi pentru ca am incercat probabil cea mai dezgustatoare ciocolata din cate exista pe planeta. Am muscat dintr-o patratica si apoi am batut recordul de viteza din camera pana in bucatarie la cosul de gunoi. De restul tabletei nu ma mai ating nici cu varfurile degetelor. Pot numara pe degetele de la o mana dulciurile incercate luna asta (de, concertele) si a trebuit ca printre ele sa fie ceva asa scarbos. Uf! Apoi din nou de frig. Stiu ca am mai spus-o, dar mi-e frig, mi-e groaznic de friiiiiiiiiig!!! Si mi-e somn. N-am mai dormit un interval de peste doua ore de la ziua mea de sambata. E drept ca luni am bagat doua astfel de intervale, marti la fel. Dar tot imi doresc sa pic iar lata si sa dorm cu adevarat, nu doar alea doua ore. Sleep, Ana, sleeeeeeeeeeeeep!

alte picaturi de tristete

[Before I forget: am si eu pagina de contact. Butonul e putin mai sus, in partea dreapta (deasupra lu' "despre Ana... sau brontozaurel").]

16 martie. E ziua a doua foste colege de liceu. Cu care n-am mai vorbit de ceva ani buni. Desi am tinut enorm la colegii de liceu. Si totusi m-am distantat. Sunt prea orgolioasa ca sa accept sa fiu vazuta atunci cand ceva imi merge prost. Si s-a mai adaugat distanta fizica. Si apoi teama de a nu parea ipocrita sau ca si cum as avea intentii ascunse. But I'll never forget. Cori, you've saved my life eight years ago.

16 martie 2009. "Ai mainile inghetate - de ce?" Atunci am auzit intrebarea asta. Am auzit-o din nou in Gara de Nord, anul asta, pe 27 februarie. A picat intr-o luni anul trecut. La ziua de 16 martie ma refer. Aveam curs de optimizare, dar nu m-am dus in ziua aia. Din acelasi motiv pentru care am lipsit de la cursul ala si in alte zile de luni. Da, profu' a stiut motivul. Motivul oficial. De fapt e putin mai complicat. Motivul oficial nu a fost nici un moment doar un pretext. A fost perfect adevarat. Doar ca... n-am spus nimanui de ce era asa importanta toata chestiunea pentru mine. N-a fost asa importanta pentru mine din cauza ca imi era inca frica, asa cum ar fi putut sa creada restul lumii. Increderea oarba alunga frica. Si inca aveam incredere pe atunci...

E sinistru cat de bine tin minte unele chestii. Semestrul asta am purtat iar tricoul roz cu Tweety. Si intr-o seara mi-a tunat sa pun poza la avatar pe Y!M. Si...

decadenta

De sambata am dormit pe jos cand s-a intamplat sa mai adorm. Am haine curate sau nu, sarme, incaltari, carti, pliante, pungi, cani, carti, placute cu circuite electronice, foi, covorase, diverse ambalaje, vase murdare, ziare, aparate facute bucatele, dracii de prins parul, pastile, baterii, cabluri, servetele folosite sau nu, sireturi de la incaltari care dracu' stie pe unde or fi, agrafe de birou, tampoane, pixuri, sticle goale, lumanari, deodorante, cutii goale de inghetata, struguri, napolitane, o cutie de ceai, periute de dinti... toate aruncate pe unde s-a nimerit, pe jos, pe scaune, scaunele, pe masuta din bucatarie, pe masina de spalat, pe cuptorul cu microunde, pe alte piese de mobilier. Am varsat pe jos cutia metalica in care arunc chibriturile folosite, o punga de zahar, o cana de stafide, am facut praf un ou pe covorul din bucatarie pentru ca imi tremurau mainile, era sa ii si dau foc pentru ca am scapat si un chibrit aprins, din fericire atunci m-am speriat si i-am tras o palma repede ... si n-am avut energie sa strang absolut nimic. Mi-e frig, mi-e greata, sunt ametita, mi-e greu sa ma ridic de pe jos. Am fost la un laborator luni dimineata, mi-am luat abonament la Sonisphere de la un Germanos din zona pentru ca mi-a fost frica sa ma urc in metrou sa merg pana la Unirii unde stiam sigur ca au. Dar metroul prea ma zguduie si eu oricum ma simt rau. Si am petrecut ceva vreme cu capul in wc. Fara ca macar sa am parul prins. Si am aprins ochiurile de la aragaz pentru ca muream de frig. Cam singurele chestii pentru care m-am ridicat de pe jos. Asa e dupa fiecare contact cu ai mei.

hate my life

Azi trebuia sa fie zi de lucru la doua materii la care tin mult. N-o sa fie.Parents decided to visit so this means the next five days are fucked. Hate my life.

when madness hurts [messy]

Am privit cu atata ura ceasul radioului atunci cand a inceput sa sune luni dimineata. Si cu o privire dezaprobatoare telefonul atunci cand a inceput si el sa-mi cante. Desi eram deja treaza de la 4. Am strans din dinti atat de tare incat au inceput sa ma doara. Desi acum s-a terminat... pentru o vreme. Pot sa traiesc iar... pentru o vreme

Nu sunt o doamna. Asa ca am voie. Sa spun ca mi-e scarba. De zilele femeii care tocmai s-au incheiat, de ziua mea care urmeaza peste zece zile, de sarbatoarea cu urecheatul (oho, si tocmai cand ma bucuram eu ca n-o sa ma ma mai impiedic de tarabe si corturi pe trotuar ca a trecut 8 martie... n-am scapat, sigur o sa revina in forta cu doua saptamani inainte de Paste). Daca mi s-a spus la multi ani am multumit, sa nu fiu totusi chiar necivilizata si mi-am vazut de ale mele. Si am tinut pentru mine ca mi-au picat prost urarile. De ce? Nici eu nu stiu. Pur si simplu. As vrea sa putem sa ignoram toate sarbatorile. Ma termina perioada dinaintea lor, frica de ce va fi in ziua aia ingrozitoare in care toti sunt gata sa-ti planteze toporul intre urechi la cea mai mica miscare pe care o faci doar pentru ca le face ziua sa nu se mai suprapuna la milimetru peste idealul de perfectiune din mintea lor. Trebuie sa aia, trebuie sa aialalta.

Zilele femeii, ale mamei, blabla. Prima mea profa de engleza din generala povestea cum fiica ei a fost "rebela" la gradinita. Adica de inceput de martie, la serbare, s-a ridicat si s-a dus la taticul ei cu cadoul pregatit impreuna cu educatoarea pentru "ziua mamei". Intrebase fata la inceput de ce nu se poate sa faca un cadou pentru taticul ei, ca asa vroia ea si nu pentru mamica, educatoarea ii spusese ca nu se poate, ca blabla, ca lala. Si nu mai spusese nimic. Dar la serbare

the curious eye and no critical taste buds... yet: new stuff [that I haven't tried yet]

Doar am vazut ca au aparut si pe la noi. Si sunt incantata. Pentru ca Bahlsen au chestii care imi plac.

In primul rand, Bahlsen Comtess. Au aparut (eu le-am vazut in Carrefour acum... aaa, o saptamana si jumatate?) si ma tenteaza:

Am vazut ca au aparut dar nu ma tenteaza foarte tare:
  • Bahlsen Comtess Haselnuss (link, screenshot)
  • Bahlsen Comtess Vanille-Karamell (hmmm, asta nu apare pe bahlsen.de)
Nu ma tenteaza chiar deloc, desi a aparut (nu-mi plac bananele):

the curious eye and the critical taste buds: heidi saturday

Nu sunt fana Heidi. Au renuntat mereu repede la aproape toate sortimentele care mi-au placut vreodata cu adevarat. Din punct de vedere calitativ pot spune despre ciocolata in sine ca "merge" si cam atat. Singura chestie de la ei pe care as recomanda-o si care rezista de... aaa, nu stiu exact, eu le stiu de aproape 10 ani, e cutia de bomboane Piccoletti (link, screenshot). E drept ca eu nu m-am mai atins de ele din primavara lui 2003, ca am avut multe de incercat intre timp. Dar le-am incercat de vreo trei-patru ori acum 7-9 ani si mi-au placut cu adevarat.

De ceva vreme vroiam sa incerc totusi si Heidi Truffles (link, screenshot). Pentru ca am eu o slabiciune pentru genul asta de bomboane de ciocolata in general. Pentru ca sunt pozitionate in acelasi segment Heidi Premium Selected Pralines (link, screenshot) ca si Piccoletti si asta m-a facut sa ma gandesc ca ar fi peste media Heidi. Si acum o saptamana le-am vazut pentru prima data intr-un magazin (real Vitan... am auzit ca s-ar gasi si in cora). Si mi le-am luat, impreuna cu inca o cutie de Heidi, Heidi Select (link, screenshot). Nici pe alea nu le mai incercasem pana acum. Am tot zis ca nu par a fi pentru mine.

Cutiile arata bine, in special la Heidi Select. Imi place mult simplitatea cutiei, faptul ca e dintr-un carton tare, faptul ca pralinele de pe banda de carton sunt in relief, faptul ca pe spate e prezentat fiecare tip de praline cu poza, nume si o descriere. Orice cutie de bomboane de ciocolata asortate care nu are descriere individuala pentru fiecare fel de bomboane pierde automat puncte pretioase in ochii mei. Detest sa cumpar o cutie de bomboane asortate fara sa stiu ce dracu' am luat. Bine, cu adevarat nu stiu decat dupa ce le-am incercat, dar totusi descrierile individuale raman foarte importante pentru mine.

Din punct de vedere estetic stau bine. Atat inainte sa deschid cutia cat si dupa. La capitolul gust...

blue

Am telefon, fac poze la toate prostiile. Si se aduna pe hard. Si, din cand in cand, ma mai pun pe sters. Ca si azi. Am luat la curatat toate folderele cu poze din ultimele 16 luni.

Mi-e dor de viata mea din intervalul acum 6 luni- acum 19 luni... Din ultima saptamana a lui decembrie 2008... uf! Good times gone...

3 crazy little things

The Mask

But first... Am ramas cu expresia asta din "The Mask". Ma refer la desenele animate, filmul am ajuns sa-l vad de-abia la multi ani dupa. Revenind. Dupa cum spuneam, inainte de toate, o clarificare: daca nu scriu nimic pe blog la mijlocul saptamanii, nu inseamna ca as fi murit, inseamna doar ca... hmmm, mai bine nu. In continuare mi-e teama sa scriu pe blog despre chestii care nu sunt deja incheiate sau macar in faza finala. Mai ales cand felul in care au mers lucrurile pana acum ma face sa ma simt bine. Mi-e teama ca o sa fac vreo prostie si o sa stric tot. Si apoi o sa-mi para rau... ca m-am bucurat prea devreme.

Ciorna de la primul curs de joi. A inceput facultatea. Semestrul II. De doua saptamani. Ca si acum un an. Aproximativ. Atunci a inceput pe 23 februarie, anul asta pe 22 februarie. Anul trecut eram in ultimul an la cealalta facultate. Anul trecut, 5 martie a picat joi. In zilele de joi aveam un curs de doua ore, un seminar de doua ore si inca un curs de patru ore. La primul curs, cel de doua ore, am fost singura cu profa, tot semestrul. Profa era si foarte insarcinata, asa ca nici nu a fost vorba de scris pe tabla sau de stat in picioare tot semestrul. A stat langa mine in banca sa-mi explice materia. Si, cand a fost vorba sa explice ceva in scris, n-a vrut sa scrie pe caietul meu... a zis ca ar arata urat scrisul ei pe langa notitele mele. Cei care mi-au vazut vreodata notitele de la orice curs stiu de ce. Asa ca tot semestrul a scris pe niste ciorne. La sfarsitul fiecarui curs, imi notam data pe ciorna, o incadram intr-un dreptunghi si coloram dreptunghiul cu un marker verde. Si mai coloram cu alte markere alte chestii care mi se pareau interesante. Dupa ce am terminat cu licenta

ce [nu] [mai] e inceputul de primavara. versiunea brontozaurel.

Ce e intre paranteze patrate e optional. Adica exista 2^2=4 variante de a citi titlul. Toate valabile. Da, stiu, programatorii astia...

Laura. Ieri, pe 1 martie, s-au implinit 30 de ani de cand s-a nascut. Ultima data cand am vorbit cu ea a fost acum un an si trei luni. Si... mai putin decat mi-as fi dorit, aproape deloc despre cum mai e viata ei, desi trecusera cinci luni de cand nu mai stiam nimic de ea. Pentru ca... eram prea fericita atunci, radeam mult, ciripeam vesela. Si pe undeva mi-a fost teama. Sa nu aud o alta poveste trista. Pentru ca, din pacate, a incasat destule de-a lungul vietii. Mi-a fost teama si sa n-o sperii. La inceput nici n-am fost sigura daca m-a recunoscut, apoi cand mi-a spus "of course I remember you, silly!" (asa imi place cum pronunta anumite cuvinte...) m-am simtit vinovata. Ca poate ea ascundea ceva de cineva, iar eu am dat-o de gol bucurandu-ma ca un catelus ca o revad. Indiferent de ce ar fi fost vorba, de cat de gresit ar fi fost in ochii altcuiva, nu i-as fi pus niciodata bete in roate cu intentie. Eu n-am auzit-o sa se prezinte nimanui atunci. Asa ca am evitat si sa o strig pe nume. Pentru ca nu stiam... daca nu cumva i-as strica ceva planuri in felul asta. N-am vorbit doar in particular cu ea. Mi-a fost frica. Sa n-o sperii. Sa nu se simta hartuita. Si mi-a fost rusine. Ca eram asa fericita. Iar ea imi parea asa obosita. N-as fi vrut sa o ranesc facand parada cu fericirea mea in fata ei. Acum... iar nu mai stiu nimic de ea. As putea sa ii trimit un mail. Pe undeva mi-e teama. Aceleasi vechi motive. N-as vrea sa se simta urmarita, n-as vrea sa ma intristez eu. Daca nu mi-ar raspunde? As ajunge si eu la niste concluzii destul de neplacute, ca asa sunt si eu, imi imaginez ce e cel mai rau. Sper ca e inca in viata. Si ca poate e fericita... indiferent de ce ar putea sa implice asta.

the answer i never gave

"You're brave."

No, I'm not. Actually, it's precisely because I'm not. The thought of needing anyone's help scares the hell out of me. I'd rather risk my life than risk needing anyone else's help. It would feel humiliating to need help. That's why I'm always on my own.

de departe

Sambata. Am draci. Nu, nu-s de vanzare. 17-18 scria acolo. Si e 17:58. Sunt asa agitata. Nu mai pooot! Nu mai am rabdare. Probabil ca am reusit deja sa-i enervez si pe oamenii cu care vorbesc pe Y!M. Imi musc (din nou!) pielitele din jurul unghiilor. Suna! Asta e! In sfarsit! Grrr! A intrat incaltat pe hol. Las' ca o sa pun niste ziare deasupra pana spal. Sa le citeasca odata si sa pot s-o tai. Gata! A plecat. Inchid calculatorul, imi arunc geaca rosie pe mine si ghiozdanul in spate, ma incalt si am zburat din casa.

To the day I dieee... Ploua. Hihi, ma ploua in par. Unde e cel mai aproape, cel mai comod? La Unirii. Tot 20 de minute fac, dar 15 sunt cu metroul, nu toate 20 pe jos prin ploaie. I sold my soul for a one night stand... Cred ca mi-am taiat putin un toc in cioburile alea. Cateva din ele mi-au ramas cu siguranta in toc - le aud pe trepte in timp ce cobor la metrou. I followed daylight right into the dark... De-abia a plecat metroul. As suna pe cineva, dar aici la 1 Decembrie n-am semnal. Emergency calls only. My kind of heaven lies at Hell’s back door and I got more than I need... I can't help visualizing this part of the video, which I find truly creepy, with Steven in that bed and moves as if he's in a trance. Parca-as fi eu cand mi-e greata si mi-e frig, e un fel de tremurat in slow motion pentru ca sunt si ametita. N-am avut de asteptat mult. Dar statiile trec asa incet.

Unirii. Uita-te dracului pe unde calci, Ana, nu te mai holba la luminile din plafon. Poate iar faci buf si-ti spargi (iar!) figura. Ploua afara. Si totusi e plin de... sa nu fiu totusi rea, oameni cu martisoare si alte porcarii similare de vanzare. Lung mai e magazinul asta. Si parca toti imi stau in cale. Dreapta, trepte, trec de usa rotativa, stanga, dreapta, iar trepte, stanga si intru...