on the verge of extinction... again

Sau de ce se mai minuneaza brontozaurel. Cu punctulete, ca altfel stau prost cu timpul.

• Tocmai am primit un mail cu "Viziteaza profilul meu Netlog" de la un prof. Da, stiu, altii m-au vizitat in spital cand am fost cu aripa rupta, m-au sunat de ziua mea sa-mi spuna LMA, m-au scos in oras, dar (!) era vorba de oameni cu care am lucrat, oameni care ma cunosteau de un an, doi... cinci, sase.
• De ce vin astia oare sa citeasca contoarele dimineata in timpul saptamanii? Si de ce nu anunta decat in dupa-amiaza zilei precedente?
• Hainele pentru copii sunt mai ieftine si mai dragute decat cele pentru femei. Asta e de fapt o constatare veche, de pe la sfarsitul lui 2004, cand mi-am luat o geaca bej cu un calut mic pe piept de la raionul entru copii. Inca se numara printre preferatele mele. Miercurea trecuta a fost ultima data cand am dat o tura printr-un raion de copii. Am iesit cu un hanorac foarte dragut. 9 lei.
• Comunicare. Un capitol la care suntem jalnici. Si asta n-are nici cea mai mica legatura cu furnizorii de astfel de servicii. Pentru ca ma refer aici la oameni. Tot de miercurea trecuta. Cand am iesit in oras si colegu' a interpretat al meu nu-mi trebuie nimic ca pe un nu exista nimic aici care sa-mi placa si m-a tarat apoi de acolo intr-o cofetarie, unde iar (!) evident ca nu mi-a trebuit nimic. Poate ca trebuia sa-i fi spus direct de la inceput "bai omule, eu ti-am zis sa iesim fiindca aveam un cadou pentru tine si vroiam sa vorbim putin, nu era o invitatie sa ma inviti undeva sa-mi faci cinste."