Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive ianuarie 2010

senzatiile, mai importante decat oamenii

... care le ofera. Acum un an scriam asta, dezamagita de propriul meu sange. Oameni care nu-mi datorau nimic se purtasera incomparabil mai frumos cu mine decat... uf!

Si coloram amintiri recente cu gustul ultimelor mele momente de inocenta din 2004, cand unghiile mele mov cu dungulite argintii dansau pe cravata mea albastra in timp ce eram cu gura mare la laboratorul despre FDM & TDM. DT era materia. Laboratorul tinea patru ore. Un test din laboratorul precedent, test pe care il terminasem mai repede asa ca ma apucasem sa-mi pictez unghiile. Apoi partea in care primeam documentatia si trebuia sa o citim. Apoi partea in care trebuia sa discutam ce am inteles din teoria aia. Apoi partea practica. De facut si de explicat profului de la lab ce dracu' facusem acolo.

Daca... ceva se va intampla sa mearga ingrozitor de rau... promit sa fiu o mare ticaloasa... pentru binele meu.

ochi mari si sprancene ridicate

Sau de ce se mai minuneaza brontozaurel. Cu punctulete, ca altfel stau prost cu timpul.

  • Tocmai am primit un mail cu "Viziteaza profilul meu Netlog" de la un prof. Da, stiu, altii m-au vizitat in spital cand am fost cu aripa rupta, m-au sunat de ziua mea sa-mi spuna LMA, m-au scos in oras, dar (!) era vorba de oameni cu care am lucrat, oameni care ma cunosteau de un an, doi... cinci, sase.
  • De ce vin astia oare sa citeasca contoarele dimineata in timpul saptamanii? Si de ce nu anunta decat in dupa-amiaza zilei precedente?
  • Hainele pentru copii sunt mai ieftine si mai dragute decat cele pentru femei. Asta e de fapt o constatare veche, de pe la sfarsitul lui 2004, cand mi-am luat o geaca bej cu un calut mic pe piept de la raionul entru copii. Inca se numara printre preferatele mele. Miercurea trecuta a fost ultima data cand am dat o tura printr-un raion de copii. Am iesit cu un hanorac foarte dragut. 9 lei.
  • Comunicare. Un capitol la care suntem jalnici. Si asta n-are nici cea mai mica legatura cu furnizorii de astfel de servicii. Pentru ca ma refer aici la oameni. Tot de miercurea trecuta. Cand am iesit in oras si colegu' a interpretat al meu nu-mi trebuie nimic ca pe un nu exista nimic aici care sa-mi placa si m-a tarat apoi de acolo intr-o cofetarie, unde iar (!) evident ca nu mi-a trebuit nimic. Poate ca trebuia sa-i fi spus direct de la inceput "bai omule, eu ti-am zis sa iesim fiindca aveam un cadou pentru tine si vroiam sa vorbim putin, nu era o invitatie sa ma inviti undeva sa-mi faci cinste."

am si eu o intrebare

Cum dracu' poate sa crape un robinet?E peste puterea mea de intelegere... Da, asa am niste nervi. Si sentimentul ala de "iar se duc dracului planurile mele". De data asta planurile pentru sfarsitul asta de saptamana, din cauza unui robinet care s-a decis sa crape asa, dintr-o data.

sneak preview

Ce face un brontozaurel in sesiunea de iarna? Ceva ce zicea ca n-o sa se apuce sa faca. Pentru ca e prea greu. La inceputul anului, inainte de presesiune, brontozaurelul se apucase sa modifice o tema care ii placuse mult. Dar au aparut o multime de probleme. Prea multe pentru nervii brontozaurelului care a zis... "Da-o dracului! Imi fac eu alta! De la zero!" Pe aceeasi idee, mult gri, elemente semitransparente. In doua trei zile n-a facut prea multe, de, e prima-prima data cand se apuca sa faca o tema de la zero, dar, na, ceva tot a facut. Cat inseamna de fapt acel ceva se poate vedea aici, unde am tot testat-o. Ce are tema asta? E gri. Are multe elemente semitransparente. Hover effects - o tona, cam peste tot, meniuri, butoane, posturi, comentarii, imagini... am eu un fix cu ":hover". Ce probleme exista pana acum:

cum se fac scolile in romania

Cine ma cunoaste stie ca iau foc repede cand vine vorba de subiectul asta. Asa ca acum o sa ma abtin de la prea multe comentarii, ma multumesc doar sa bag un link... doua, trei, patru, cinci... Pentru ca am citit cateva chestii care aproape ca m-au facut sa scot fum pe urechi.

Intai despre lucrari de licenta. Un articol citit saptamana trecuta pe blogul lui Lucian. N-am cautat lucrari de licenta pe google, dar am vazut (fara sa caut macar!) in jurul caminelor destule afise de vanzare pe stalpi, pe pereti. Hmmm, ia sa caut eu putin, parca pozasem un astfel de afis. Stiu oameni care au facut lucrari de licenta pentru altii, oameni care au cumparat lucrari de licenta. Dar na, asa e frumos la noi. Sa ne prefacem ca problema nu exista.

amintirile de sub praf

Dupa doua, de fapt aproape trei zile in care nu prea m-am ridicat de pe coltul patului, m-am apucat si eu azi sa strang dezastrul de prin casa. Am splat geamurile de deasupra caloriferului, am spalat pe jos sub calorifer, am sters caloriferul, tevile, am sters praful de pe rafturile suspendate si... atat. Mda, stiu, putin, altii ar fi facut mai mult intr-o zi. Mie imi ia insa al dracului de mult sa fac chestiile astea. Stergand praful de pe rafturi m-a pocnit nostalgia. Schumi

2000. Observasem panoul intr-un magazin din Orizont... parca asa ii zicea complexului ala. Si ii povesteam unei colege de el. Si ea mi-a zis sa ma duc la ei sa ii rog frumos sa mi-l dea mie cand se termina promotia. Si... asa am facut, desi eram groaznic de timida (nu ca acum n-as mai fi). Mi l-a dat pe loc. Si de atunci dau ochii cu el in fiecare zi. De zece ani aproape. Si acum se intoarce. Chiar daca nu tot alaturi de Ferrari. Stiu ca voi urmari din nou cursele cu sufletul la gura.

reflectii in cioburi

In pat. Mai corect ar fi spus intr-un colt de pat. Restul e ocupat de animalele de plus, puse gramada unele peste altele. Mie mi-a mai ramas o bucata cu o latime de patruzeci de centimetri si cam de doua ori mai lunga. Cam incomod. Nu-s obisnuita sa dorm cu genunchii la gura. Va trebui sa ma obisnuiesc. Pana la sfarsitul lunii nu cred ca termin de curatat dupa instalatori. Mda, exact ce ziceam cand vorbeam de ciudatenii. Daca fac ceva, trebuie sa fie al dracului de bine facut si asta imi ia mult timp.

Cred ca am mai gasit o ciudatenie care ar fi meritat trecuta acolo. Am strans cateva sute de posturi necitite in reader in ultimele doua zile si am zis sa ma uit peste cateva. Absolut la intamplare. Si am ajuns la asta. Care chiar ma face sa ma simt ciudata. Sunt fata. Sunt obsedata de felul in care miroase corpul meu. Dar... nu prea folosesc parfumuri. Si ce folosesc eu sunt departe de chestiile sofisticate listate acolo. E vorba de Plaisirs Nature cu arome fructate de la Yves Rocher. Sticlutele mici, ca sa pot sa le car dupa mine. Luate cu 12 lei in perioada reducerilor sau alese cadou pentru alte cumparaturi. Ah, si mai am un parfum barbatesc. Hoggar, tot de la Yves Rocher. Luat cu 30% mai ieftin ca am card la ei. Nu am avut in viata mea un parfum de firma. Rulez o groaza de sapune si geluri de dus, dar parfumurile le pot numara pe degetele de la...

sweet

Acum... un an si jumatate? doi ani si jumatate? s-a inlocuit coloana de caldura. Si una din tevile orizontale dintre coloana si calorifer. Ei bine,teava aia mi-au indoit-o atat de urat incat acum a cedat. Bine ca intamplator eram treaza, lucram si am auzit-o. In cateva minute dupa ce am auzit primul fasait aveam balta intr-un sfert din camera. A trebuit sa duc ceva munca de lamurire cu seful de scara pana sa-l conving sa vina la mine sa vada cat de urata e situatia si ca trebuie sa opreasca caldura ca sa nu-i inund pe toti pana jos. Pentru ca la inceput n-a vrut, ca nu poate lasa douazeci de familii in frig noaptea cand unii au copii mici. Ah, si e mai bine sa facem lac la mine si sa ii inund pe toti pana jos? Bun, macar argumentul asta l-a convins sa vina la mine si sa vada ca nu exagerez. Concluzie? Azi am instalatori pe cap, o sa-mi faca un dezastru monstru si o sa am un sfarsit de saptamana de cosmar. Ah, da, si pana vin instalatorii am de mutat un birou in forma de L de peste 4 metri patrati plus zece bibliorafturi plus peste 80 de carti plus o groaza de alte dracii pe care le mai am pe rafturile de sub biroul ala. Ca asa cu totul nu poate sa-l mute nici unu' care are de peste trei ori greutatea mea. Si bineinteles ca trebuie sa dau covoarele din hol si din camera la o parte, ca trebuie sa-mi feresc animalele de plus. Si covorasele cu delfini din baie pentru ca vor avea nevoie sa se spele pe maini. Ah, da, si va mai trebui sa dau o groaza de telefoane azi, in penultima zi de abonament, cand eu mi-am terminat minutele pe luna asta ieri seara. Sweet...

Da, aveam examen azi. Nici la asta nu ajung, ma distrez cu instalatorii...

un mascarici si un ferrari

Pentru ca sunt prea obosita pentru orice altceva...

Mascariciul, adica eu. Ca sunt pictata pe fata exact ca unul. Ma rog, pe pleoape si pe buze. 1, 2.

Masina, tot asta de aici. Doar ca de data asta a fost vorba de o miniatura. La magazinul Ferrari de pe Victoriei. Peste exact 2 luni e ziua mea. Si cred ca e clar ce cadou o sa-mi fac. O sa am un Scaglietti. Unul mic.

Nu sunt asa rezistenta cum credeam...

irascibila

Asa sunt acum.

Ma enerveaza oamenii care ii critica in gura mare pe altii ca fac anumite lucruri ca sa atraga atentia, iar atunci cand sunt intrebati de ce fac si ei exact aceleasi lucruri o dau din colt in colt ca pana la urma sa recunoasca... ca si ei o fac tot pentru a atrage atentia. Mmmm... si constat ca persoana mea a devenit brusc interesanta, datorita parerii mele cum ca nu ar fi nimic rau in a incerca sa atragi atentia atata timp cat nu se depasesc anumite limite de bun simt.

Sunt agitata. In ultima saptamana am avut o stare... ciudata. Nu prea stiu bine cum sa o descriu. Un fel de tristete pufoasa si placuta. Un fel de tristete presarata totusi cu destule zambete si cu motive sa ma trezesc dimineata si sa deschid jaluzelele. Inainte treceau zile inregi fara sa deschid jaluzelele, fara sa vad lumina. Ah, da, mi-am mai reglat putin programul de somn acum - dorm in doua reprize scurte, una seara si una dimineata. Tot e mai bine decat de dimineata pana dupa-amiaza.

Envi ma certa ca am furat un titlu. O sa fur putin si ideea. Pe mine ma sperie putin. Ideea. Am zis de multe ori ca politica mea trebuie sa fie una de urasc pe oricine pana cand imi da un motiv sa il/ o privesc altfel. Sunt mereu neincrezatoare, timida, tacuta la inceput. Si nici dupa aia nu sunt mereu fenomenal de vorbareata. Observ oamenii. Si atat la inceput. Unii imi atrag atentia. Prin felul in care vorbesc, prin ideile cu care ies in fata, prin comportament. Si, din momentul in care i-am remarcat, vor fi primii pe care ii voi studia.

illustrate me freaky #2

Mult mi-a mai luat. Dar am ajuns si la partea a doua (prima parte aici) a lepsei de la Catalin. Bate o noua leapsa la usa, de data asta de la Krossfire, dupa o idee preluata de la Arana, si am vrut sa o termin pe cea veche intai.

  1. Nu-mi place sa astept la metrou. Nu-mi place sa astept pur si simplu. In special cand sunt oricum agitata pentru ca nu stiu cum o sa-mi iasa o anumita chestie. Sunt niste momente in care ma simt neputincioasa. Nu pot face nimic, trebuie sa astept. Asa ca in astfel de situatii cea mai inteligenta chestie pe care o pot face este sa sun pe cineva. Daca sun pe cineva asa dintr-o data cand stau si astept in statie la metrou, in 99% din cazuri este pentru ca mi-e teama ca o sa-mi fac singura rau fizic la cat de agitata sunt. Dar n-o sa vreau sa vorbesc despre asta. N-o sa spun niciodata ca e ceva important desi pentru mine e o chestiune groaznic de importanta. O sa vreau pur si simplu sa vorbesc... nu conteaza despre ce, nimicuri, doar ca sa-mi distraga atentia de la ceea ce ma chinuie. Si da, sunt insistenta, pentru ca in momentele alea sunt disperata. Vreau cu disperare sa existe cineva care sa ma impiedice sa fac o prostie. Stiu ca multi vad lucrurile altfel.
  2. Uneori mi-ar placea sa consider ca pot sa port cizme. Am un munte de incaltari. Nici o pereche de cizme printre ele. I-am trimis inapoi mamei toate perechile pe care mi le-a trimis vreodata. Am vazut modele de cizme care mi-au placut. Doar ele in pozele dintr-un catalog, in cutie. Si le-am vazut apoi pe picior. Si mi s-au parut ca arata grotesc. In general, cand vad femei pe strada cu cizme mi se pare ca arata monstruos. Nu-mi plac cum arata cizmele decat pe picioare extrem, dar extrem de subtiri. Ale mele sunt prea groase. Pentru cizme, nu in general. Imi plac cum arata picioarele mele cand port sandale, cand ma trezesc si ma uit in jos. Mi se par insa butucanoase de fiecare data cand mama se gandeste sa-mi trimita o pereche de cizme si ma apuc sa le probez.

gand despre ipocrizie si clisee

Citeam un post un post despre clisee la fleurdulys si mi-am adus aminte de doua momente din octombrie. Atunci m-am enervat rau, dar n-am spus nimic, pur si simplu m-am carat. Si am luat la suturi o usa acasa, bineinteles.

E vorba de aia cu "urmeaza-ti visele"/ "fa ceea ce te face fericit(a)" si alte variatiuni. Toti imi vor binele, toti imi spun asta, toti ma sustin. Pana cand le spun ce ce imi doresc. Si brusc isi schimba atitudinea in "asta nu e bine"/ "e periculos"/ "poti sa te omori"/ "daca patesti ceva, cum o sa mai fie viata ta dupa aia"/ "trebuie sa te linistesti, sa-ti gasesti fericirea in lucrurile simple". Nu, nu vreau o viata normala, asa cum au toti. Intotdeauna mi-am dorit altceva. Bun, inteleg ca ti se pare o prostie riscul pe care mi-l asum, ca ceea ce ma face fericita ar putea sa ma omoare. Dar trebuia sa te gandesti la asta inainte sa scoti perla cu "urmeaza-ti visele!" Pot sa inteleg ca altii vad lucrurile altfel decat mine. Dar ma enerveaza schimbarile astea de atitudine. Denota superficialitate. Arata ca nu te-a dus creierul sa iei in calcul toate aspectele. Ca nu poti sa accepti ca altii pot sa gandeasca altfel decat tine. Ca te crezi detinatorul adevarului absolut. Ca iti imaginezi ca toti ceilalti trebuie sa se inchine la sistemul tau de valori.

Stii, as putea sa fiu si eu rea si sa-ti arunc in fata ca incerci sa-mi tai elanul nu pentru ca ti-ar pasa daca patesc ceva sau nu, ci pur si simplu ca sa incerci sa iti justifici tie insuti de ce tu nu faci nimic pe directia asta. Ca te ascunzi in spatele unui "nu merita" ca sa iti maschezi lenea si lasitatea. Si da, sunt constienta ca de cele mai multe ori nu imi iese prea bine, sunt constienta de consecinte, dar in momentele in care chiar imi merge sunt mai fericita decat as fi visat vreodata ca as putea fi. Si da, ma comport de cele mai multe ori ca un copil mic in asfel de situatii. Imi place sa jubilez - eu am putut, tu nu! Dar am muncit mult pentru asta, sa stii.

...

"De asta..."
Si imi plimbi incet degetele cu degetele tale. As vrea... Imi place la nebunie mirosul pielii tale, nu ma satur de el. Dar inca nu pot sa nu te las pe tine sa conduci. Inca ma tem sa fiu eu cea cu initiativa. Inca mi-e teama ca s-ar putea sa nu-ti placa unele din fanteziile mele. Si ma simt vinovata ca ti-am facut asta. Nu eu ar fi trebuit sa fiu cu tine acum. N-ar fi trebuit sa fim aici nici unul. Nu sunt... N-am fost niciodata si, desi nu pot sa stiu ce se va intampla in viitor, nu prea cred ca...

"Stii, cred ca am facut o adevarata obsesie pentru tine..."
Inca zambesc, mereu zambesc atunci cand ma atingi, atunci cand imi vorbesti. Primul meu gand a fost "ohoo, nu stii ce obsesie am facut eu pentru tine..." dar l-am alungat. Nu te cred. Deloc. Printre atatea femei, n-am facut absolut nimic sa fiu speciala. Ce trebuie sa faca o femeie ca sa devina speciala petru un barbat? Nu conteaza, pentru ca eu sigur n-am facut niciodata nimic. Probabil sunt mai tanara, pielea, corpul meu arata mai bine. Dar asta nu e meritul meu. Stiu, nu ne-am intalnit intamplator azi, chiar daca ti-am spus ca nu pe tine te cautam, ca imi doream de fapt altceva, nu sa dau de tine. Nu conteaza daca m-ai crezut sau nu. Oficial nu te-am cautat... nici azi. Nu m-ai intrebat de ce n-am mai venit atunci.

weekend tweets

nu

Nu, n-am murit, sunt in presesiune, presata de un proiect pe care trebuie sa-l predau trimit pe mail pana pe 17.01.20092010, 23:59, ora Romaniei. Da, ne-a specificat si asta. Ca nu se accepta GMT sau altele mai tarzii.

Nu, nu vreau urari, incurajari sau ganduri bune. Nu.vreau. Pentru ca pe undeva as prefera sa nu reusesc sa-l fac sa mearga la timp, sa nu intru in examen si sa am timp sa il transform intr-un proiect "de milioane" pentru sesiunea de restante din mai. Si pentru ca imi prinde bine cand lucrez asa cum am lucrat la proiectul asta, chiar daca momentele bune de acum sunt mai proaste decat momentele proaste din octombrie. Ultimele doua luni au fost... foarte triste. Visul s-a transformat in cosmar, iar eu am fost o mare idioata si i-am mai si dat ceva (mai mult) ajutor.

De fapt nu stiu. Nu stiu cat de tare imi doresc sa salvez altceva picand examenul asta, nu stiu daca va merge. Nu stiu ce vreau. M-am saturat de reprosuri. Din partea mea, din partea altora. Ce e cel mai rau e ca se bat cap in cap. Si ajung sa nu mai fac absolut nimic, ceea ce e si mai rau.

I'll put some screenshots sometime soon. I'm proud of my baby, if even it doesn't fully work.

obsesii

Am scris despre asta intr-un raspuns la un comentariu, dar am zis ca merita sa apara intr-o postare. Pentru ca mie mi-a placut enorm Jules Verne cand eram mica. Despre ce este vorba? Despre faptul ca Adevarul relanseaza colectia Jules Verne (link, screenshot). Miercurea asta si miercurea viitoare volumele vor fi gratuite, iar din 27 ianuarie vor costa 11 lei. Un pret excelent pentru o carte buna, zic eu.

"Catching dog-nappers is our business. After all, Scooby-Doo is a dog and we love him very much." Imi tot revine in minte replica asta. E din Decoy for a Dognapper (link, screenshot), al cincilea episod din primul sezon al seriei Scooby-Doo, Where are You? A fost prima serie Scooby-Doo produsa vreodata. Si prima pe care am vazut-o eu. Primele doua episoade pe care le-am vazut au fost Mine Your Own Business (link, screenshot) si The Backstage Rage (link, screenshot). Si au devenit desenele mele preferate.

with my bedmate

in bed with my big kittyPoza cu "pisicuta" in pat. Nu mi-a trecut prin cap sa compar pana acum, dar cand am vazut poza m-a pocnit - capul lui e cam la fel de lat ca si umerii mei. Cred ca aratam caraghioasa rau cu el pe umeri cand l-am adus acasa. Da, am observat si atunci ca se uita toata lumea la mine, ca unii chicoteau, ca m-au intrebat nu-stiu-cati daca musca sau cat a costat, ca o fetita tot insista ca e viu... dar nu m-as fi gandit ca par asa mica pe langa el.

Am picat examenul de azi. De asteptat. Pana acum am picat fiecare examen la economie cel putin o data. Nu ma asteptam insa sa il pic prin neprezentare. Pentru ca aveam de gand sa ma duc. Metroul insa a avut alte planuri. Am ajuns totusi la facultate, dar la cat intarziasem mi-a fost rusine sa mai intru in sala. Chiar, ce s-o fi intamplat la metrou azi? S-a stricat sau s-a aruncat iar unu' in fata trenului?

you get nothing, nothing, nothing!

Azi Ieri m-am deplasat pentru prima oara cu metroul pe anul asta. Si pentru prima data in aproape doua saptamani in care n-am stiut decat de auto-pingea, asta daca am iesit. Nu ca m-as fi plimbat cine stie ce azi ieri, ca n-a fost vorba la plimbare. Am intrat si pe la Accessorize. Adica aia care vand diverse accesorii, dar nu prea stiu eu bine ce anume. Si care mai vand niste gramajoare de dantela care ar fi chiloti. La 36 lei gramajoara. Da, motivul pentru care stiu asta e exact ala evident. Mi-a placut prea mult cu se simte cand apuc cu gherutele dantela aia. Asa ca trebuia sa-mi iau si eu. In fine. Azi Ieri am intrat din nou. Ca aveau panou cu 50% reducere si eram curioasa. Daaa, erau la 18 lei. O, la dracu', daca nu-s in stare sa astept un an! Dar doar unul din modelele mele. Restul erau tot la 36 lei. Iar cea mai mica marime era S. XS nu mai aveau. Asa ca am iesit exact asa cum intrasem.

Mi-e dor de primavara trecuta. Mi-e dor de tot ce am trait atunci. Mi-e dor de cum ma simteam atunci. Mi-e dor de cum ma comportam atunci. Chiar si momentele triste de atunci erau mai bune decat momentele mele bune de acum.

am fost airbag

Jur ca n-o fac intentionat. Ma refer la faptul ca tot povestesc in ultima vreme despre momente de cand eram mica... sau despre momente mai recente. Dar imi tot vin in minte, nu scap de ele.

Eram inca destul de mica, aveam in jur de 10 ani. Ai mei aveau inca o Dacie si pe vremea aia nu foloseau masina asa des. Acum tati ia masina si pentru o distanta care se face pe jos in 5-10 minute. Uf! Revenind. Se intampla cu ocazia uneia din rarele iesiri cu masina, intr-o vizita. Eu iesisem afara, nu mai tin minte de ce. Si am vazut ca tati parcase masina putin peste un trandafir. Mi-a fost mila de trandafirul ala. Era inflorit, avea trei flori roz. Asa ca m-am apucat sa imping masina. Masina s-a miscat, trandafirul a revenit (aproximativ) in pozitia initiala. Doar ca... masina nu s-a oprit! Se ducea in continuare la vale spre ditamai gardul de beton. Si am avut atunci un moment de inspiratie. Am luat-o la fuga si am reusit sa ajung la gard inaintea masinii si m-am pus inaintea ei ca sa nu intre direct in gard. Si, dupa ce masina s-a oprit in "perna" Ana, am inceput sa urlu dupa tati sa vina sa ia masina.

Bineinteles ca nu le-am spus ca o impinsesem intentionat pentru ca imi fusese mila de trandafir. Le-am spus doar ca ma sprijinisem de masina. Nu mi-a venit sa cred ca nu m-au certat, ba chiar m-au felicitat pentru inspiratia de a ma baga intre masina si gard.

Concluzia? Am fost o mare idioata. Pentru ca tati a mutat masina la loc, ba chiar a intrat ceva mai tare peste trandafir, indoindu-l serios de data asta. Dar, desi il priveam din nou cu mila, n-am spus nimic si nici nu mi-a trecut prin minte sa incerc iar sa il "eliberez" impingand masina. Prea ma speriasem ca as fi putut sa-i deformez botu'.

aripi gri

Nu prea mananc paine. In primul rand pentru ca nu imi place decat painea alba cand e calda fierbinte. Apoi pentru ca stiu ca nu imi face bine. Dupa paine alba ma trezesc cu febra, iar painea aialalta cica sanatoasa pe mine ma face sa vomit. Am incercat de doua ori si timp de cinci ore n-am putut sa parasesc baia pentru mai mult de cateva minute. Chiar daca nu mai avea ce sa se intoarca inapoi... doar apa, muci, sange si ma intrebam daca in ritmul ala n-o sa ajung sa-mi dau afara si ceva organe.

Miercuri. Scarbita de oameni (din nou!). Ma intorceam acasa cu gandul la niste desene Disney (Mickey, Goofy, Donald, Pluto, Minnie...), la filmul animat care il prezinta pe Tweety facand ocolul lumii in 80 de zile (Tweety's High Flying Advanture) si la Forest Friends. Incercam sa ma decid la ce sa ma uit. Cuptor de paine. Si am intrat.
"Buna ziua!"
"Buna ziua... Ce aveti cald?"
"Ce doriti cald? Paine sau de patiserie?"
"Paine..."
"Pai avem franzela simpla..."

amestec de 8 ianuarie

  • In primul rand, La Multi Ani! Si, daca tot sunt la capitolul asta, La Multi Ani! si pentru David Bowie si Robby Krieger. Si, poate multora nu le spune nimic numele, dar tot intr-o zi 8 ianuarie s-a nascut acum 186 de ani si Wilkie Collins.
  • 8 ianuarie a fost data la care a murit Iwao Takamoto in 2007. Cine nu stie cine a fost omul n-a avut copilarie. Da, stiu, nu toata lumea e obsedata de desene animate vechi si in special de Scooby-Doo asa ca mine. Totusi... Tot in data de 8 ianuarie a murit si Steve Clark in 1991 (toata bucata, interviurile si Switch625 sunt de pe Visualize). Avea 30 de ani. Da, imi place mult Switch625...
  • Si in urma cu cateva ore am descoperit ca Heidi au din nou un site pe care exista ceva informatii. E posibil sa nu fie ceva nou. Dar na, eu tot scriam doar heidi.ro. Si asa nu mergea. Si nu merge nici acum. Trebuie sa scriu si www in fata. Plus ca ei si acum, pe 8 ianuarie, ne mai ureaza un an nou plin de bucurii. Eu parca stiam ca asta se face pana cel tarziu pe 6-7 ianuarie. Noutati in ceea ce priveste produsele? Doar doua. Una care nu-mi place. Nu vad sa mai existe tableta Heidi Sour Cherry Dark, singura tableta Heidi din cele care se mai gasesc acum in magazine care imi place cu adevarat. Probabil ca asta inseamna ca o sa dispara si asta, la fel cum au disparut si toate celelalte sortimente Heidi care mi-au placut vreodata cu adevarat. Si a aparut ceva nou, ceva ce n-am vazut inca prin magazine - trufe de ciocolata. Da, bine, stiu, probabil ar fi trebuit sa calc de mai mult de trei ori prin magazine de la Mos Nicolae incoace ca sa si observ ceva.
  • Initial am zis ca e o nebunie, dar ma tot bantuie de mai bine de o saptamana. Patru-cinci zile sa ma mai astepte. Mda, stiu, nu sunt normala. De-abia astept bonurile de masa ca sa le schimb si sa-mi iau animalu' de plus. Care da, e... e... mai mult decat adorabil si mare si pufos, dar... Pe undeva ma tem ca il vreau pentru ca... dupa tot ce a fost in vacanta asta, in rarele ocazii in care am iesit din casa, urasc si mai mult oamenii. Iar animalele de plus nu m-au dezamagit. Ma simt mai bine cand iau un pufos in brate. Ieri dimineata mi-a fost rau. Si imi era frig si tremuram. Asa ca tigrul de plus de 2 metri din pat a fost din nou de mare ajutor.

we are not acting natural

Nu ca asta ar fi ceva nou, surprinzator. Stiu asta de mult timp. Pot sa observ fenomenul foarte des. Dar in noaptea asta parca ma si sperie putin. In ciuda faptului ca, daca stau bine si ma gandesc, incep sa nu mai fiu sigura pe afirmatia din titlu. Incep sa nu mai fiu sigura pe faptul ca stiu ce e natural.

S-a intamplat azi ieri in metrou. Metrou de tip nou. Se urca o femeie grasa cu multe fuste si cu un copil mic si incepe sa se plimbe pe la fiecare, plangandu-si situatia financiara si cerand bani. Asta pana cand se trezeste unul din indivizii plantati de paza in metrou si isi aduce aminte de ce o fost pus el acolo de fapt, in timp ce din stanga mea se aude o voce trista "tocmai la mine ti-ai gasit sa vii!" Femeia e chiar in fata mea acum, incearca sa il convinga sa o lase sa cerseasca in continuare. Nu merge. Se lasa pagubasa si se indreapta spre o usa. De undeva din stanga, de pe un alt grup de scaune s-a ridicat o fata cu fata rotunda. Dar nu coboara la prima statie. Vine si se asaza pe unul din scaunele ramase libere in fata mea. Si incepe sa vorbeasca cu cineva din stanga mea, destul de incet incat sa nu-mi inteleg ce zice cu tot zgomotul metroului. Zambeste. Si prind cateva cuvinte - "nu merita... cine? parintii tai? nu mai plange... eu sunt asa, mai sociabila... hai, linisteste-te... ai terminat facultatea? e bine atunci..." Fata din stanga mea plange. Eu nici nu observasem. E cu telefonul in mana, probabil in urma unei discutii la telefon. Statie. Si cobor.

din nou imi vin idei

Nu cred ca am mai scris despre asta pe blog, dar cei care ma cunosc stiu ca imi place la nebunie cum e facuta chestia asta. E in mare parte javascript. Mult javascript. Zero flash. Am tot stat si am studiat fisierele .js si .css in noaptea asta. Sarcina foaaarte usoara. E foarte ordonat scris codul (spre deosebire de toaaate temele de blogger pe care le-am studiat saptamana trecuta). Mi-ar placea mult de tot sa ma duca si pe mine creierul sa produc ceva de genul asta de una singura, de la zero. Asaaa... Sa ajung acum si la ce vroiam sa ajung de fapt. Si anume la unul din primele javascripturi. In care am... ghici ce? detectBrowser! Si apoi:
Mda, fisiere .css diferite. Trebuia sa ma astept. Ca doar vazusem ca si National Geographic au "conditional CSS":
Asa ca acum asta mi se pare cea mai buna solutie. Cate un fisier .css pentru fiecare browser. Pentru ca procedand in felul asta ajung la o ditamai sectiune de CSS... prea lunga si ma pierd in ea. Dar... cum procedez pentru blogger? Ar trebui sa urc fisierele .css in alta parte. Asa cum am procedat cu javascripturile pentru pareri recente sau emoticoane de Y!M in comentarii. Si daca site-ul ala pica? Grrr...

acrobata demolatoare

De-abia astept sa se mai incalzeasca. Pe vremea asta nu prea-mi vine sa ies din casa. Vreau maxime pozitive. Nu ma intereseaza ca e ianuarie. Nu vreau frig. Aia cu incalzirea globala mi se pare asa o minciuna acum. Vreau sa fac atatea lucruri. Sa ies in parc cu rolele, sa merg la circ. Ca sa vad un spectacol, bineinteles. Nu sa ma angajez acolo pe post de ciudatenie. Desi, cand eram mica, mi-ar fi placut sa lucrez la circ... pe post de acrobata/ contorsionista... nu-mi era mie prea clar.

Stiu doar ca imi doream asta foarte tare. Si ma antrenam in secret. Am inceput scoala primara in toamna lui 1990. Aveam 6 ani. Am facut parte din prima generatie care a inceput dupa revolutie si ultima generatie care n-a dat capacitate. In primele doua clase primare incepeam orele de la 7. Si aveam 4 "ore" de cate 45 de minute. Mama lucra de la 7 la 15. Si ii mai lua inca 30 de minute sa ajunga acasa. Tata incepea lucrul chiar mai devreme, dar statea peste program mai mereu. Si mai lucra si in Rasnov pe vremea aia. Asa ca ajungea mereu tarziu acasa. In conditiile astea, existau in fiecare zi cateva ore bune cand nu ma supraveghea nimeni.

Bineinteles ca mai pierdeam si destul timp pe drumul de la scoala pana acasa. Dupa ce ploua aveam baltoace carora sa le dam denumiri de genul Marea Ramelor sau Lacul Canalului. Da, eu am fost cu ideea. Jules Verne e de vina. Citisem zeci de carti de-ale lui pana sa intru la scoala (la astea ma refer - cartonate, cu dungulite pe cotor). Numai aventuri de genul ala aveam in cap. Acasa desenam diverse personaje pe hartie, le decupam si le puneam sa joace roluri in situatii asemanatoare cu cele din cartile citite. Mama era disperata pentru ca gasea numai omuleti decupati peste tot. Pe vremea aia rupea, mototolea, arunca tot ce gasea. Asa ca eu incercam sa le protejez. Si le ascundeam. Pe unde se nimerea. Cel mai des sub covor. Multi ani mai tarziu, mama avea sa inceapa sa le colectioneze. Dar pasiunea mea se stingea. Revenind la pierdutul timpului pe drumul de la scoala spre casa (drum pe care, in mod normal, l-as fi facut in 2-5 minute), o alta ocupatie era...

when

... did I get so carried away? So little used to make me so happy, but a year ago I just got a lot more and then I wanted more and more and more. And now I'm getting more than I was getting at the end of 2008 and it's still not enough.

... did I get so scared to make mistakes? or maybe I'm asking the wrong question here. Twelve years ago I was also scared, but everything else went on. Now the fear, the anxiety have become paralyzing. They can prevent me from doing anything at all.

... did I get so conceited? I had an idea, put into practice and didn't like it and then changed everything radically. And then somebody else started using my original idea and I felt robbed. But maybe it was just a coincidence, you know? Screw that. Coincidence my ass. It happened again... and, again, it was less than two days after I couldn't keep my big mouth shut and I had to brag about it. OK, so it's my fault as well. Still, I don't appreciate people using my source code without even telling me about it... even if it's an idea I didn't like anymore.

... did I get so rigid? I mean this. I could have said I was sick, I could have had a second chance, but I just didn't want people to know. I was too ashamed. Being sick that morning was my own stupid fault. And I don't ask for second chances. Even though I'm human and knowing I did a damn good presentation all by myself, knowing that I was damn well prepared, knowing that the others in the team will take the credit for what I did all by myself, knowing all these really tears me up inside.

the curious eye and the critical taste buds: xmas chocs and more #2

In continuare, tot ciocolata alcoolica... si cica de sarbatori. Eu n-am prea vazut mare sugestie de sarbatori la astea pe ambalaj... poate doar cu exceptia faptului ca au aparut de sarbatori.
  • Anidor. Trufe de ciocolata amaruie (70%) cu doua feluri de creme (Cognac & Marc de Champagne). 5 de un fel si 5 de celalalt fel. Mi-a placut cum arata ambalajul, desi, repet, nu am vazut nimic pe el care sa ma duca cu gandul la Craciun. Asa ca... sunt ceva specific sarbatorilor de iarna sau nu? Cora asa zic, pentru ca eu de acolo le-am luat in prima saptamana a lui decembrie... din zona de la intrare destinata produselor de sarbatori. Cu ocazia asta am aflat ca Anidor sunt o marca a Supreme Group, de care mai tin si Primola, Novatini si Ulpio. Probabil trufele astea sunt ceva nou, din moment ce nu le mai vazusem pana acum si nici pe site nu apare nimic despre ele, nici la sectiunea Anidor Praline si nici macar la sectiunea Noutati. Mda, stau prost cand vine vorba de actualizat site-ul ala. Ca multi altii din Romania, de altfel. Trufele sunt bune (even better when shared), desi mie mi-au placut mai mult alte trufe alcoolice. Dar despre alea mai tarziu. Le-as recomanda doar celor carora le plac atat ciocolata amaruie cat si cremele alcoolice - combinatia rezultata e destul de intensa. Nu scrie nicaieri, dar cele cu dungi de ciocolata neagra sunt cele cu crema coniac, iar cele cu dungi de ciocolata alba sunt cele cu crema Marc de Champagne.
    trufe Anidortrufe Anidortrufe Anidor
  • Ca tot ziceam de Supreme Group, hai s-o termin odata cu ei. Si cu Primola de pe 2009. In primavara am incercat Primola Praline cu Cacao si Cereale. Decente si atat. O idee cam uscat invelisul de ciocolata, dar nu m-a deranjat nimic altceva la ele. Si nici nu m-a impresionat. Tot la inceputul lui decembrie, tot din cora, tot din zona produselor de sezon, tot fara nimic altceva pe ambalaj care sa sugereze ca ar fi un produs de sezon am incercat niste visine in ciocolata de la Primola. Ah, daca in cazul pralinelor incercate in primavara nu stiu sa existe alternative pe la noi si Primola are avantajul unui produs unic, aici lucrurile se schimba. Exista o multime de alternative mult mai bune. Ce ofera Primola nu m-a impresionat. Dry, sugary (yeah, dark but still sugary) chocolate, average filling. Next, please.

idee cu probleme

In ultimele trei zile am tot bibilit la o tema. Am pornit de la o tema deja existenta, pentru ca n-as fi avut in veci suficienta inspiratie sa fac eu una de la zero. N-am suficient simt artistic. Mai am si alte lipsuri cand vine vorba de facut o tema noua, dar de asta mi-am dat seama pe parcurs. Si din pacate lipsurile mele atunci cand vine vorba despre problemele care pot aparea intr-un browser sau in altul sau la diferite rezolutii sunt mari. Asa ca n-o sa-i dau drumul pe blogul asta deocamdata. Nu mai am timp sa lucrez la ea, intru in presesiune, si are inca multe bube. Ce-a iesit se poate vedea aici (nu va speriati de liniile colorate, alea sunt pentru mine si bineinteles ca o sa le scot), iar problemele de care stiu eu sunt urmatoarele:

  • Prima problema e cea cu colturile care nu-mi apar rotunjite in IE. Stiu ca nu se poate rezolva. Sau, ma rog, nu se poate rezolva decat folosind imagini cu colturi rotunjite ca background si mi-e mie prea lene sa ma complic. Asa ca doar ma plang (da, stiu, fara rost!) pentru ca am muncit mult mai ales la meniul de sus. Ca veni vorba de meniul de sus, observ ca nici Google Chrome nu-mi vede colturile rotunjite acolo, desi in rest le vede. Hmmm, s-ar putea sa stiu de ce.
  • A doua, pe toate browserele, si groaznic de enervanta, apare atunci cand dau click de pe prima pagina pe x pareri. Nu ma duce la comentarii, asa cum ar trebui. Da, la tema originala, ala nu era link. In IE imi spune 'href.match(...).1' is null or not an object, desi e posibil sa nu aiba legatura...