Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive decembrie 2009

cautand solutii

"be the change you want to see in the world" sau "do whatever you have to do to get by"? Nu mai stiu... de cele mai multe ori se pare ca o aleg pe a doua. Da, si ascunsul capului in nisip se incadreaza acolo.

Azi Ieri la pranz am iesit din casa. Timp de 5 zile nu mai iesisem. Catalin imi spunea ca mi-am transformat garsoniera intr-un fel de sanctuar. M-am tot gandit la asta. Are dreptate. E locul meu caldut, curat, comod, placut mirositor. Nu prea permit multora sa intre, sa-i strice perfectiunea. Unele stricaciuni saunt mai usor de reparat decat altele. Sa-mi curat scaunul de birou din piele cu Pronto antistatic cu aroma de lamaie nu e asa greu. Dar acelasi scaun nu mai e la fel de rigid cum era acum patru ani si jumatate cand l-am luat. Si nu am idee ce as putea sa-i fac. Mi-a trecut prin cap sa fac un fel de panou cu "Interzis persoanelor de peste 50 de kilograme sa se aseze pe acest scaun!" Nu e asa greu sa aerisesc dupa daca nu-mi place ca o persoana si-a lasat mirosul specific. E ceva mai greu sa curat pe jos daca mi-a intrat cu incaltarile murdare inauntru.E

amuzant ca eu n-am gandit niciodata cuvantul in romana. Sanctuar. Desi am simtit de foarte multe ori ca ma regasesc in Sanctuary - "Let the world blow away, this is where I wil stay - In my sanctuary. Got my mess on the floor, got my lock on the door. Go! A-way! Sanctuary!" Da, e si la mine dezastru. Dupa ce pleaca altii si eu simt ca nu mai am energie sa curat. Mi se intampla tot mai des in ultima vreme. Ultima vreme insemnand... ultimii patru ani. Sa ma simt terminata de prezenta altora, sa nu mai fiu in stare sa fac nimic altceva in afara de a zace in pat timp de cateva zile dupa ce pleaca. Si, din pacate, nu exagerez. Chiar nu parasesc patul... decat ca sa merg la baie. Uneori nici nu sunt in stare sa merg in picioare. Ma tarai in patru labe, ca un animal. Mi-e frig si tremur sub patura... si mi-e cald si simt cum imi arde capul si parca e ceva inauntru care face zbang-zbang.

Ieri am iesit din casa. Si mi-a ajuns. Pana marti dupa-amiaza, cand trebuie sa ies sa merg la cursul ala de Mobile Communications & Wireless Sensor Networks. Pana atunci eu nu mai ies. N-am ce cauta pe strada. Pe strada e plin de smecherasi care considera ca e amuzant sa le arunce altora petarde in fata. A aruncat-o pe jos, la jumatate de metru- un metru in fata mea. Si da, a facut-o intentionat. Sa le inghititi si sa inghititi si un chibrit aprins dupa aia, cretinilor! Asta se vrea a fi urarea mea de an nou pentru idiotii de genul asta. Da, sunt constienta ca in realitate nu se poate intampla ca in desene animate, dar vreau sa ma amuz vizualizand asta... macar atat. N-am ce cauta pe strada. Pe strada, ziua in amiaza mare, e plin de betivi care merg clatinandu-se, in zigzag sau sprijinindu-se de garduri. si uneori mai si "matura" asfaltul. Norocul meu ca asta care a cazut langa mine azi nu s-a mai gandit sa se apuce de genunchii mei in cadere... da, am patit-o si pe asta...

E obositor si sa mai trec prin magazine. Am fost si in Auchan-ul de langa mine. Bine, e drept, am fost in primul rand la Plafar-ul din galeria comerciala si m-am gandit sa trec putin si prin Auchan. Cu ocazia asta am luat si un cadou simpatic pentru mama... pentru 8 martie. Sunt prevazatoare, iau din timp. Si tot cu ocazia asta am descoperit ca trebuie sa fiu chiar mai atenta. Sa ma explic. Am mai scris ca sunt un brontozaurel ametit si ca m-am ars cumparand cosmetice pe care de-abia acasa le-am vazut ca sunt incepute. Asa ca acum bag si eu mana in spate si iau din alea care de care e mai putin probabil sa se fi atins careva. Astazi, de fapt ieri, am invatat ca nu e si suficient. Ca trebuie sa le desfac si eu ca sa ma asigur ca sunt neatinse. Nu obisnuiesc sa umblu decat la alea pe care scrie TESTER, dar altfel nu pot fi sigura ca nu iau ceva care n-a mai fost incercat de o alta persoana care s-a lasat bunul simt acasa cand a venit la cumparaturi... asta daca a avut vreodata asa ceva. Bun simt, vreau sa zic.

Da, lumea din exterior e superba, de ce aleg oare sa ma inchid in garsoniera mea, sa ma refugiez pe norisorul meu pufos, de ce, de ce?

Stiu ca sunt si eu o mare idioata. La categoria "ce se intampla cand ai sute de perechi de incaltari" - a trebuit sa desfac sireturile unei ghete ca sa imi dau seama apoi ca erau doar de decor, ele avand fermoar. Mda, se vede ca le port de maxim doua ori pe an. La categoria "imprudenta e sublima" - noaptea trecuta, in miez de iarna, eu stateam cu geamurile deschi, caldura oprita si parul ud in casa. La categoria "spammerii ma transforma intr-o mincinoasa" - am ajuns sa trec numere de telefon si adrese de e-mail care nu mai exista atunci cand sunt campuri obligatorii intr-un formular. Bineinteles, in cazul in care nu trebuie sa raspund unul e-mail de confirmare, caz in care injur si trec adresa actuala si valabila.

In fine, sa zicem ca paragraful precedent a fost o paranteza care s-ar fi dorit amuzanta, doar ca nu mi-a iesit. Intrebarea ramane. Ce sa fac, sa ies sa infrunt lumea, sa-mi stric ziua ca apoi sa am motiv sa-mi fac rau si eu singura dupa principiul "the world hates me, so there must be something horribly wrong with me so why shouldn't I destroy myself for good?" Sau sa ma ascund in continuare in lumea mea, in felul asta slabindu-mi si mai mult (asta presupunand ca mai am ce, ca a mai ramas ceva acolo) imunitatea la toate mizeriile de care dau afara?

the curious eye and the critical taste buds: xmas chocs and more

Iar despre chestii dulci incercate de mine. Cu ocazia sarbatorilor de iarna de anul asta (adica de la sfarsitul lui septembrie cand au inceput sa apara draciile de sarbatori prin magazine) sau cu ocazia celor de anul trecut. Sau cu alte ocazii anapoda, pentru ca asa mi-a tunat mie in timp ce scriam. Bun, sa incepem si sa vedem ce iese. Nici eu nu stiu in momentul asta despre ce viermisori o sa ajung sa scriu. De fapt, nu, despre viermisori n-o sa scriu, ca de vara trecuta n-am mai gasit in nici o alta ciocolata viermisori.
  • O sa incep cu o chestie putin mai ciudata (din punctul de vedere al altora, cu siguranta nu din punctul meu de vedere) pentru perioada iernii. Inghetata. Ma intristez mereu cand vad cum dispare inghetata toamna-iarna. Da, stiu, nu dispare de tot, in magazinele mari se gaseste mereu ceva inghetata, dar nu mai sunt atatea sortimente interesante. Inghetata de la Eisbar"... der Name fur der Eisspezialitaten/ the Name for Ice Cream Specialities" fiind sloganul lor. Hmmm... asa o fi oare? Am incercat de la ei trei chestii. As fi putut sa incerc patru, dar prima data a trebuit sa aleg intre doua si am renuntat la cea in forma de sticla de sampanie cu trei feluri de inghetata de ciocolata... iar cand m-am dus peste trei zile sa o iau si pe aia, nu o mai aveau. Toate trei au fost luate dintr-un magazin Plus la oferta de Craciun.
    • Prima chestie incercata a fost o "bomba". Nu va speriati. Eis Bombe, asa se numeste. 15 lei. De la exterior spre interior: sirop de ciocolata - excelent, inghetata de ciocolata cu lapte - foarte buna, stracciatella - placut gustul, dar as fi preferat ceva mai intens.
    • A doua chestie, niste stelute. Nu, n-am vazut stele verzi. Si nici pete gri, ca in prima zi in care am mers la recuperare. E vorba de Eis ZimtSterne aici. 7 lei. Inghetata in forme de stelute. Cu scortisoara (draci, atat m-am chinuit sa-mi aduc aminte cum se spune in romana... era sa-mi pun status pe messenger sau sa intreb pe twitter... desi stiu al naibii de bine ce e) si serbet de mere. Bune, probabil mi s-ar fi parut chiar foarte bune daca le-as fi tinut eu asa cum se recomanda. Dar n-am facut asta (sa-ti fie rusine, brontozaurel neglijent ce esti!) si se cam topeau cand am ajuns sa le mananc. De-abia am reusit sa le apuc, imi intrau degetele in ele.
    • Si a treia chestie, niste mere. Bombe, stele, mere - ce inghetata mai e asta? Una foarte buna chiar. Am lasat la urma ce mi-a placut cel mai mult. Eis Bratapfel. Tot 7 lei. Inghetata in forme de mere. Cu aroma de mar copt, bineinteles. Foarte buna inghetata asta.
    Si pozele:

secret

Rockers in my bed. There are two of us now.

O sa-ti spun ceva. Dar sa nu mai spui la nimeni, bine? Ramane secret, da?

You saved my life on Wednesday. People who have said so many times that they cared about me... they would have let me die. But you saved my life. I've got one little more thing to ask you. I don't want to die today. Or tomorrow. I've thought about something while I was hugging you. I don't really care about people's reasons. Not as long as their actions make me happy.

Atatea tampenii pe care as fi putut sa le fac. Si nu le-am mai facut. Pentru un animal de plus. Mi l-am luat, am venit cu el acasa si l-am luat in brate. Si am fost cuminte.

atotstiutori

Da, situatia e de cacao. Se poate totusi sa ne pastram simtul umorului? Se poate totusi sa nu emitem pareri destepte referitoare la chestiile pe care nu le cunoastem? Totul a pornit de la o banala discutie despre vreme, despre ce e pe jos prin Bucuresti, despre faptul ca topai ca o capra pe trecerile de pietoni avand grija sa nu calc pe dungile albe pentru ca alunec, despre faptul ca probabil m-am facut de ras la metrou aici la mine pentru ca mi-au fugit talpile, m-am dezechilibrat si am evitat cu greu un buf! dand din aripi in cele mai caraghioase moduri imaginabile. Si apoi:
"Tu ai grija cu mana aia a ta, ca acum..."
"Mana e bine, omule!" Si am ridicat-o deasupra capului, demonstrativ, desi stiam ca nu are cum sa-mi vada miscarea la telefon.
"Da, e bine pana cand..."
"E bine! Pot sa fac podul, sa stau in maini... e bine!"
Bine ca nu se poate (inca!) sa strangi pe cineva de gat prin telefon. Ca altfel... Chiar, cati ani as fi riscat sa iau pentru omor? Nu, nu vorbesc serios. (Probabil ca e necesar sa specific asta, nu de alta, da' acum trei ani mi-o sarit unii in cap dupa ce spusesem ceva de baut acid clorhidric, cum pot sa le dau oamenilor astfel de idei periculoase. Era o gluma?!? Nu mi-as fi imaginat ca exista oameni atat de... de... dobitoci incat sa... ahhh!) Da, mi-a picat prost. Ca nu are incredere in mine. Ca practic m-a facut proasta pentru ca imi imaginez ca sunt in regula cand ar fi trebuit sa stiu ca voi ramane defecta pe viata.

Maybe it's all about trust. Or maybe not.

what makes me happy

Asta.

Then...what makes me sad. Ma simt obosita cu toate ca zilele astea nu prea as mai avea de ce. Si cam orice reuseste sa ma intristeze. Zapada murdara de pe jos, cam orice discutie cu oricine, tot ceea ce mi se mai strica prin casa. Nu mai am rabdare pentru nimeni si nimic. Au ajuns sa-mi pice prost si banalitatile de genul reactiilor "vai, ce dragut!" pe care le primesc cand povestesc ca am vazut un ren viu la Brasov. Sau deja clasicul "nu are rost sa te enervezi" referitor la faptul ca am asteptat doua ore dupa tren. De unde dracu' au tras toti concluzia ca m-am enervat? Chiar nu m-am enervat. Nu pentru chestia asta. Ca nu mi-a placut ca am stat in frig e o chestie, dar chiar nu ardeam de nerabdare sa ajung la Brasov, chiar mi-as fi dorit sa intarzie mai mult pe drum. M-am saturat de "salvatori" care se lauda cu ceva ce isi imagineaza doar ca ar fi facut. Nu, serios, chiar nu cred ca ati reusit sa faceti chestiile cu care va laudati. Pentru ca am vazut cat de jalnici sunteti la capitolul asta. Delusional, that's what you are. Iar am peste 500 articole necitite in reader si n-o sa am rabdare sau chef sa le citesc macar in diagonala. Aproape orice as citi reuseste sa ma intristeze. Cu mici exceptii de genul asta sau de genul asta.

This ain't a bitching post. I wish it were. It's just a sad post. Mi-ar placea sa mai am suficienta energie sa protestez, sa ma zbat, chiar si inutil. Mi-ar placea ca mintea mea sa functioneze altfel. Mi-ar placea sa nu ma mai simt asa amenintata de toate persoanele care incearca sa se apropie de mine in perioada asta. Mi-ar placea sa fi luat o decizie chiar si proasta inca de luni si sa nu fi asteptat dupa altii doua zile. Pe de alta parte, mi s-a reprosat prea des ca sunt "now or never" asa ca m-am temut sa zic ceva atunci de teama unor noi reprosuri. Pai de ce sa nu fi fost, ca in astea doua zile n-am reusit decat sa-mi fac rau singura incercand sa-mi imaginez ce decizii vor lua altii si cum o sa ma influenteze. Si nu e vorba doar de framantari. Cand sunt asa agitata imi fac rau si fizic. Nu stiu, sa simt ca fac ceva, ca nu stau si astept.

Pana la mijlocul lui octombrie spuneam ca asta a fost cel mai bun an de... nici eu nu sunt sigura. I spoke too soon. Looks like the dream turned into a nightmare and I'm back into Hell. I wish I could lock myself away from everybody else... and throw away the key, of course.

Ah, da, mai era ceva. Ma uitam putin mai devreme la un interviu cu Johan Hegg si ma gandeam cat de mult mi-ar placea sa apara pe aici. Ce se aude la inceput e din Twilight of the Thunder God - "ride to meet your fate, your destiny awaits!" I find that part of the song haunting...

Si... Mda...

Us humans are great at bullshitting ourselves, aren't we? Delusional, that's what we are.

Yet another edit... Un moment de care mi-am amintit in timp ce ma uitam la cum strang in mana batul pe care a fost acadeaua... Acum ceva mai mult de 14 luni, intr-o dimineata, inainte sa ma pornesc spre facultate... De fapt, e amintirea unei stari - eram amandoi relaxati. Nu mai tin minte exact despre ce vorbeam... maruntisuri - cat imi ia sa ajung cu metroul pana la facultate si probabil altele de genul asta. Mi-ar placea sa fiu iar asa cum eram atunci.

despre "excursie"

Plecasem mai tarziu decat m-as fi asteptat de la Politehnica. Am facut totusi o poza pe fuga in rectorat. Credeam ca voi pierde trenul. Rapidul de Budapesta de la ora 19:10. Am ajuns insa la 19:00... ca sa vad pe panou ca trenul era anuntat ca va pleca mai tarziu cu 10 minute... si ca nu avea inca linie. Eh, cu 15 minute inainte sa plece il trag la linie, deci inca 5 minute. Asa am gandit in momentul ala. Insa pana sa se faca 19:10, intarzierea afisata pe panou a crescut la 20. Apoi la 30. Apoi la 50. Apoi la 60. Apoi la 80. Apoi la 100. Si apoi i-au anuntat o linie, linia 7, si intarzierea afisata pe panou a ramas inghetata la 100 de minute. Trenul insa nu a plecat decat la 21:10. Nu m-as fi asteptat la asa ceva. Poate ca ar trebui sa explic afirmatia asta. Stiam ca trenurile ajung cu intarziere la destinatie, atat din experienta proprie, cat si din ce mai citisem recent. Mi s-a intamplat sa astept zeci de minute bune in gara la Brasov un rapid international spre Bucuresti, mi s-a intamplat ca trenul sa aiba intarzieri mari si pe bucata Brasov-Bucuresti. Insa... nu mi s-a mai intamplat niciodata ca un tren care se formeaza in Bucuresti sa imi plece cu o intarziere mai mare de 5-10 minute. Oh, well... live and learn. Acum pot spune ca am trecut si prin asa ceva. Oare pot sa le cer despagubiri pentru faptul ca am inghetat timp de 2 ore si cateva minute in gara? Pe drum nu a intarziat mult, ora lui oficiala de sosire era 22:06, deci, plecand cu 2 ore mai tarziu, asta insemna ca normal ar fi fost sa ajunga la 00:06. La ora 00:16 il sunam pe tati sa ii spun ca trenul a ajuns deja in Brasov si trece prin spatele Selgros-ului. Nu stiu exact la ce ora a ajuns in gara... probabil in jur de 00:20.

In Gara de Nord, in fata panoului. Era atat de plin incat de-abia puteai sa te misti. Mi-a fost in permanenta teama ca ma voi urca in tren mai usoara. Sau ca poate nu voi mai pleca vie din gara. Ca aveam laptopul in ghiozdan... si ala e cu status de "over my dead body!" E puiul meu, luat din salariul meu. Era foarte frig. Am inghetat toata, desi eram imbracata in costum de schi si mai purtam si o pereche de blugi pe sub pantalonii de schi. Dar stateam aproximativ nemiscata in fata panoului. Aproximativ pentru ca ma trezeam mereu impinsa de unul sau altul in incercarea de a-si face "culoar" de trecere. A fost totusi prilej de socializare cu altii care stateau cu ochii pe acelasi tren. Aproape toate trenurile listate pe panou figurau cu intarzieri... de pana la aproape 6 ore. Intarzierea celui de Targu-Jiu a ramas inghetata la 315 minute, dar a mai durat jumatate de ora pana cand chiar a plecat. Inutil sa mai spun ca unii aplaudau si chiuiau de bucurie cand lista avansa in sus, iar intarzierea trenului asteptat nu mai crestea. Si inutil sa mai spun cate referiri la decedati si organe genitale se auzeau in momentul in care intarzierea aia crestea.

ain't life grand?

Da, am terminat prezentarea la timp. Da, m-am pregatit. Si da, am picat.Pentru ca evident ca nu m-am dus. Mi-am trimis doar prezentarea si restul fisierelor pe mail. De pe ambele mele adrese de mail, curioasa sa vad daca-mi iau injuraturi pentru spam. Exact la ora asta ar fi trebuit sa prezint. Dar m-am simtit prea rau ca sa am curajul sa ma dau jos din pat. Si pana la baie ma deplasez in patru labe, ca un animal. Pentru ca nu prea merge sa ma deplasez vertical, ca oameni normali. Stiu, eu nu-s normala. Da, sunt inconstienta. Am bilet pentru maine seara catre Brasov. Nu, nu stiu cum o sa trec de sfarsitul asta de saptamana.

iubesc bucurestiul noaptea

Inainte de orice altceva: pozele sunt facute cu telefonul, noaptea. Eram inghetata toata, tremuram, imi tremurau si mainile. La unele din ele am si uitat sa folosesc blitul & Night Mode. Peste toate astea se adauga nepriceperea. In consecinta, arata ca dracu'. Stiu asta, nu e nevoie sa mi-o mai spuna cineva. Dar macar ofera o idee despre ce e in Parcul Titan (Cuza/ IOR/ cum i-o mai fi zicand). Mie imi place. Mult. Chiar daca habar n-am ce legatura au vapoarele sau lebedele cu sarbatorile de iarna. Fantoma care apare in doua din poze sunt eu. Restul pozelor sunt facute de mine. Ultimele trei de pe penultimul rand si prima si ultima de pe ultimul rand au iesit cel mai bine.



PS #1 - Iar ma simt o mare idioata. Si vinovata.

PS #2 - Gata! Asta e! Pun asta pe blog, fug la gara sa-mi iau bilet si ma pun iar sa lucrez pentru tema. Daca mai apar pana joi seara... inseamna ca... sunt o foarte mare idioata! Nici joi seara nu prea cred eu ca o sa scriu mare lucru, poate continuarea la leapsa de la Catalin... Vineri n-am timp, la Brasov la ai mei n-am net. Deci... liniste pana duminica seara.

PS #3 - Draci! E 15 Decembrie. Am amintiri foarte frumoase din ziua de 15 a anului trecut. Anul asta e o zi scarboasa. Ceea ce e foarte trist.

PS #4 - Macar nu mai e mult... mai putin de o saptamana pana la vacanta, mai putin de o saptamana pana cand ziua va incepe sa creasca din nou...

miscellanea

  • Mai sa fie, ce studenti avem la politehnica! (Pozele sunt proaspete, facute acum nici 2 ore.)
  • Planuri. Lunea viitoare va fi prima mea zi de vacanta. Joi am o prezentare, deci maine si joi miercuri (drace, ce bazaconie scrisem eu aici) e clar ce fac. Vineri cursuri de dimineata pana dupa-amiaza. Vineri seara plec la Brasov cu rapidul international de la 19 si ceva. Trebuie sa-mi iau bilet din timp, e foarte posibil sa fie plin vineri seara, sper sa ajung azi sa-mi iau bilet... daca nu, in cel mai rau caz maine dimineata dau o fuga pana la gara. Sambata sunt in Poiana. Duminica dimineata ma intorc in Bucuresti. Duminica seara intru in vacanta. Adica in perioada de lucrat la teme/ proiecte pentru ce a mai ramas din semestru inainte de sesiune. Si pentru cursul de programare web (care n-are legatura cu facultatea... but it's fun and I like it). Da, asta vreau sa fac inclusiv pe zilele de 24-27, 31 (decembrie) si 1 (ianuarie). Pe de o parte, da, ma simt presata, pe de alta parte stiu ca imi si place.
  • In metrou, intre scaunul pe care m-am asezat eu si cel de langa mine, cineva lasase un pahar de cola (cred?) de la McDonalds. Inca nu stiu ce ar fi fost normal. Sa-l las acolo sa-l ia... nu stiu, cineva responsabil cu curatenia in metrou? Sau sa-l iau eu sa-l arunc la un cos? L-am luat si am aruncat capacul si paiul la plastice si paharul la hartie (asa m-am gandit eu... din moment ce era de carton) daca tot au aparut de aproape un an minuni de genul asta prin statii. De fapt... stiu. Normal ar fi fost sa faca asta animalul care l-a lasat acolo.

stari

I'm sad.

Vroiam sa scriu despre cateva momente la metrou din ultimele zile. De fapt chiar o sa scriu, chiar daca nu-mi pot lua gandul acum de la alta chestie. Ma simt asa un monstru. Cumva, am facut rau unei persoane care nu merita asta. Nu mi-am putut tine gura si am atins un subiect sensibil pentru persoana respectiva. Sensibil si pentru mine, dar din cu totul alte motive... inca. Sau cel putin asa sper. Ca ala nu va fi motivul meu vreodata. Da, mi-e frica. Tocmai pentru ca era un subiect sensibil pentru mine trebuia sa aduc vorba despre asta. Sa vada toata lumea ca am niste dovezi cat se poate de solide ca sa demontez acuzatiile care mi-au fost aduse. Poate inutil. Pentru ca sunt inca destui care in continuare nu ma cred. Persoana respectiva putea sa nu fie aici atunci.

I'm torn.

Pe de o parte, ma simt vinovata. A venit din cauza mea si eu stiam ca asta e un subiect sensibil. E drept ca a ajuns dupa ce deja ma pornisem si nu aveam de unde sa stiu sigur ca o sa vina. Sincer... nici nu m-am gandit de la inceput. N-am stiut nimic altceva in afara de dorinta aia de a ma apara. Pe de alta parte... nu pot sa-i protejez eu pe altii de tot ceea ce ar putea sa le faca rau. Fiecare e dataor sa aiba grija de propria persoana, nu?

Si da, e adevarat. Chiar sunt vinovata, chiar daca dovezile mele sunt autentice. Insa, dupa momentul ala din care majoritatea oamenilor nu concep ca s-ar mai putea schimba ceva, scurtcircuitez toata procedura. Si nu in singurul mod pe care si l-ar putea imagina cei care au cat de cat o idee. Pentru ca nu pot. Am incercat si nu mi-a mers. Asa ca trebuia sa gasesc altceva.

Timpul trece.

Acum 7 ani si cateva luni veneam in Bucuresti. Pe vremea aceea, metroul nou nu circula decat din cand in cand pe magistrala 2 (Pipera-IMGB). Iar drumurile mele erau in principal intre Nicolae Grigorescu si Grozavesti. Deci cu metroul vechi. Care era plin de cersetori. Timpul a trecut, s-au schimbat si trenurile de pe cealalta magistrala. Iar in cele noi am scapat (cu rare exceptii) de cersetori. Eu am si intrerupt FILS si n-am mai mers apoi cu metroul decat pana la Unirii (ca imi era mult mai simplu sa o iau cu autopingeaua pana la Universitate decat sa traversez pasajul aglomerat si sa mai astept inca o data un metrou care de obicei era plin pana la refuz). Si apoi a aparut o noua magistrala. Si eu am terminat mate-info si m-am intors la FILS. Si bineinteles ca imi este mult mai comod acum sa merg de la 1 Decembrie pana la Politehnica. Insa majoritatea trenurilor de pe magistrala asta sunt de tip vechi. Si asa m-am reintalnit cu cersetorii. Inca de cand am venit in Bucuresti tin minte ca era un baiat cu o fetita in brate. Acum e trecut de 15 ani si se pare ca ma-sa a mai turnat la plozi pentru ca, in continuare, cerseste cu o fetita si mai mica decat cea cu care era acum cativa ani buni. Asa am un moment de "seven years later, still in the same shit" de fiecare data cand il vad. Nu-i dau bani, sunt convinsa ca face oricum destui. Doar ca, din punctul meu de vedere, asta nu e viata.

Mi-e scarba. As vrea sa nu mai exist. Sau sa exist undeva, departe. Nu aici.

Ieri. Sambata. In metroul nou. Un card de tigani. Printre ei un individ fara picioare intr-un carucior. In momentul in care s-au urcat m-a izbit un miros groaznic. Si erau la jumatate de vagon distanta de mine. Una din femei a inceput sa faca scandal ca de ce nu-i cedeaza nimeni locul fetitei care era cu ei, ca e mica. Vorbit pe un ton semnificativ mai ridicat decat prevede bunul simt, blestemat lumea sa ramana fara picioare ca omul din carucior. Dupa care tot ea i-a cerut unuia dintre ei sa porneasca muzica de pe telefon, daca tot are telefon de a dat o caruta de bani pe el ca ea vrea sa se simta bine ca merge la nunta/ vine de la nunta. Nu, nu e vorba de faptul ca nu-mi mai amintesc eu bine. A zis asta de mai multe ori si le-a alternat. Nu stiu ce telefon o fi avut ca nu m-a interesat. Dar, lasand la o parte calitatea muzicii, sunetul se auzea prost. Foarte prost. Am avut parte de destui mitocani care nu stiau ca muzica se asculta in casti asa ca am termen de comparatie. Pana am coborat eu, au continuat sa faca scandal... declaratii ale tigancii cum ca i-ar placea sa jupoaie o romanca de piele si sa ii scoata ochii cu ghearele, glume si gesturi obscene. Frumos. Si nu, nimeni nu le-a zis nimic. Erau multi. Peste 10.

Asa. Si sunt campanii care ne spun sa-i pupam sub coada. Imi pare rau, aia cu campaniile astea sunt niste idioti. Daca tot au chef de campanii, sa faca una prin care sa-i invete sa se spele. Sa-i invete bunul simt. Si nu doar pentru tigani sa fie campaniile. Pentru toti locuitorii tarii. Pentru ca sunt o multime de romani verzi care considera ca e in regula sa te speli de 2 ori pe luna, sa faci scandal si mizerie in locuri publice. Nu, nu e in regula. Am fost mumie timp de 3 saptamani si o zi vara trecuta. Transpiram pe sub bandaj, pielea de pe brat era rosie si se exfolia. Si puteam. Imi era mie scarba de mine. Si asta in conditiile in care in rest ma spalam zilnic si bandajele alea se schimbau de 1-2 ori pe saptamana si nu pierdeam niciodata ocazia sa ma spal. Tot puteam a transpiratie in ultimul hal. Am stat cateva ore bune sub dus in ziua in care am scapat de bandaje si am rulat nu stiu cate geluri de dus si tot nu reuseam sa scap de mirosul ala.

the curious eye and the critical taste buds: remember november

Motta. Pates de fruits. Din Carrefour. Destul de bune jeleurile, dar am incercat mai bune. N-o sa le uit niciodata pe cele din martie. Fazer (da, Fazer sunt aia cu bomboanele alcoolice care pe mine nu ma incanta fenomenal de tare din cauza peretelui de zahar de sub ciocolata). Finlandia. Fenomenale jeleuri. Si semnificativ mai ieftine decat cele de la Motta. Care sunt totusi scumpe... desi mai ieftine in Carrefouru' nostru decat in cel al francezilor (diferenta cam de cinci-sase lei). Nu ca nu s-ar gasi si acolo (pe twenga.fr) la acelasi pret ca la noi. Si acum pozele, ca sunt mai interesante decat bla-bla-urile mele.

overdue post

N-am mai pus de mult ceva dragut pe blog. Sunt uriasi. Au o blanita care se simte atat de placut cand o mangai, o blanita deasa, lunga, in care poti sa iti infigi bine degetele. Sunt exact genul de animale de plus care imi plac mie. Majoritatea celor care se gasesc acum prin magazine mi se par hidoase. Astia doi mi se par superbi.

I'd like to hug you, love.

Ciudat mai functioneaza si mintea mea. Acum parca vad ursuloi peste tot... in umbre, in reclamele de pe paginile pe care le inchid...

Da, stiu, am si eu unul din asta mare la capatul patului. Dar parca tot cel maroniu din poza e cel mai reusit. Si e si o idee mai mare decat al meu...

abecedarul amintirilor

Alice Cooper cu Hey, Stoopid auzindu-se din boxe. Adidasii mei verzi cu scai.
Bautura racoritoare in paharul rosu de pe birou... pe vremea aia inca eram cu Pepsi Twist. Blugii mei verzi rupti in genunchi.
Covorul rosu. Carcasele colorate pentru CD-uri si DVD-uri.
Draperiile rosii care ajungeau pana jos. DVD-urile mele imprastiate pe tot biroul. Dezamagirea pe care am tinut-o doar pentru mine. Durerea aceea ascutita.
Elefantul desenat pe mapa mea albastra. Desenele animate cu Tom si Jerry.
Foile de matematica roz, galbene, verzi, mov, albastre.
Gentuta mea neagra Polly.
Hartia fina de xerox.
Imprimanta scotand zgomote care faceau urechile pisicii sa se miste intr-un mod foarte amuzant.
Jeleurile in forma de animalute... decapitate fara mila de dintii mei.
Lumanarea parfumata. Lacrimile cu care ma luptam uneori.
Mapele mele pe care erau desenate diverse animale.
Nasul meu deasupra lumanarii parfumate.
Oglinda mare in care ma vedeam toata.
Pisica pandind fiecare miscare a cursorului pe monitor. Prajiturile de la cofetaria Alice.
Revista auto, motor si sport pe genunchii mei.
Siemens A50, telefonul meu din perioada aceea, pe birou, printre DVD-uri. Senzatia aceea de greata.
Temele acelea la Java care imi dadeau batai de cap.
Umbrela mea verde. Ursuloiul acela mare.
Vaza de un rosu inchis.
Zaharul vanilat intr-un pliculet galben in gentuta mea.

5 ani dupa...atatea lucruri s-au schimbat... si atatea altele au ramas la fel... serios. Detergentul de vase s-a schimbat, temerile mele au ramas aceleasi. Si in continuare urasc tot restul lumii. Don't any of you dare to expect that I save you - I'll be lucky enough if I can save myself. Yeah, I know... Such a cheap cliche...

drumuri proaste

I Am (I'm Me). Da, iar o piesa. A celor de la Twisted Sister. A, si legat de Twisted Sister, uitati-va la asta - Pantsless Clause (sau Mosu' fara nadragi). Eu credeam ca o sa crap de ras. N-am crapat. Sunt o diavolita rezistenta, se pare. Si ciudata. Si care acum asculta cu totul altceva. Mi-a venit in minte piesa semnata de Dee & co. doar pentru ca imi tot scarpinam creierasul gandindu-ma cum sa incep. E doar un fel de-a zice, nu mi-a crapat nimeni capul sa pot sa-mi scarpin direct creierul. Nu inca, desi as fi meritat de multe ori.

Adevarul e ca, atunci cand am inceput sa scriu, tocmai se termina How You Gonna See me Now a lui Alice Cooper. Apropo, eu o sa ma auto-torturez daca nu-l voi vedea niciodata pe viu ca am fost idioata si l-am ratat in 2007 cand a venit in Bucuresti. M-am uitat la 10 DVD-uri cu concerte de-ale lui in ultimele 6 zile si ma zgarii pe ochi vazand ce-am putut sa ratez. Nu ca n-as mai fi vazut... hmmm... in jur de 25 (cred!) DVD-uri cu concerte de-ale lui in astia 5 ani de cand a inceput sa ma intereseze ce canta si omu' asta. Da' am dat intamplator peste un DVD nou acum o saptamana si am zis sa ma apuc sa mai caut... poate mai gasesc. Si bineinteles ca am gasit. Si, da, sunt cu adevarat dusa, pentru ca exact la fel s-a intamplat si dupa ce ma impiedicasem, cu nici 24 de ore mai devreme de un DVD cu un concert Iron Maiden din '86. Si pe ei i-am ratat anul trecut. Alt motiv sa ma zgarii pe ochi. Si sa-mi trag palme cand imi amintesc cum chicoteam acum doi ani impreuna cu o fosta colega si ne ziceam ca n-o sa-l ratam noi pe Bruce. Ei bine... eu l-am ratat. Si pe DVD-ul ala din '86 e impresionant. Cu atat mai mult cu cat in descriere scria ceva de genul "Bruce was ill as a dog, so it's really not their best show..." Mda, vocea lui chiar suna ciudat pe alocuri... dar totusi reusea sa sune bine. Asaaa... Ce dracu' vroiam sa zic? A, da,

illustrate me freaky

Adica o leapsa de la Catalin. Care imi cere sa prezint pe blog zece mostre de ciudatenie.

O sa las la o parte chestiile de care am vorbit de un milion de ori. Cum ar fi faptul ca imi place la nebunie sa fac dus, ca am vreo 40 de geluri de dus cu arome delicioase pe care le consum intr-un ritm de 20-30 de ml pe zi (depinde daca fac 2 sau trei dusuri in ziua respectiva), vreo 30 de deodorante cu arome fructate, cam tot atatea sapunele, ca la mine astea enumerate pana acum sunt principalele cosmetice folosite, ca pentru fata nu folosesc altceva decat balsam de buze, gloss de buze, rar fard de pleoape si doar in tonuri de gri (alte culori nici n-am) si si mai rar anticearcan (desi as avea nevoie aproape mereu). Sau cum ar fi faptul ca inca imi place la nebunie sa ma uit la desene precum Belflower Bunnies, Forest Friends, Little Mouse on the Prairie si altele de genul asta si ca am o colectie bogata de animale de plus cu care inca dorm, desi in mai putin de 4 luni voi implini 26 de ani. Sau ca am o mare slabiciune pentru anumite articole vestimentare cum ar fi sandalele cu toace de 12-15 cm, strampii cu modele geometrice de la Gatta din care am peste 50 de perechi, cravatele mono sau cu modele geomerice. Sau ca nu suport legumele, zarzavaturile, fructele exotice, alta carne in afara cea de peste si de pui, majoritatea dulciurilor neciocolatoase, condimentele si nici macar sarea. Mda, puteti sa-mi spuneti Vineri (da, ala din Robinson Crusoe, mai ales ca mai am si usoare tendinte de autocanibalism/ autovampirism - imi ling ranile cand ma tai).

mizerii cu preturi

Miercuri. Sa ma duc? Sa nu ma duc? Am stat mult sa ma gandesc. Si in cele din urma am zis ca oricum nu mi-ar prinde rau o iesire, mai iau si eu aer. M-am echipat si am pornit spre Penny ca sa-mi iau mosu' de ciocolata neagra de la Milka (screenshot, link). In alta parte n-am mai vazut sa aiba decat mos de ciocolata cu lapte(screenshot, link). Si, in plus, in Penny erau la reducere (5.99 lei), iar prin alte parti cel de ciocolata cu lapte pornea de pe la vreo 7.5 lei in sus. Ma refer aici la mosu' de 130g, produs de Milka. La Penny au si cu ciocolata neagra, si cu ciocolata de alune (screenshot, link), si cu ciocolata alba (screenshot, link) si cu ciocolata din aceea... baltata (screenshot, link) folosita la Milka Happy Cows (screenshot, link).

Intrat, apucat un mos, verificat sa fie intreg... ca vazusem unul spart langa el, invartit pe calcaie, pornit spre case ca sa il platesc. Avut norocul sa ajung tocmai cand se deschidea inca o casa, asa ca n-a trebuit sa astept deloc. Si apoi aud: 8 lei. Sigur... ca nu! Daca ar fi scris 7.99 lei si la raft l-as fi luat. Nu sunt chiar aeriana. Stiu ca asta e pretul la un mos Milka de 130g in Romania. Intre 7.5 si 10 lei, si asta in magazinele mari! Nu ca n-ar fi nesimtit de scump - anul asta, la englezi, exact acelasi mos costa o lira. Pentru cine nu mai e la curent cu cursul valutar, o lira e pe undeva pe la 4.7-4.8 lei, deci diferenta e mare. Dar la raft scria mare de tot ca e la promotie, la numai

5.99 lei
Asa ca nu mi-a mai trebuit, pentru ca nu-mi place sentimentul ala cum ca sunt luata de fraiera. Si m-am carat.

Cum Penny e chiar langa Auchan am zis ca merg sa-mi iau ceva de Craciun din Auchan. Dolcerie Veneziane (ia uite, au si in romana). Un pachetel care continea o decoratiune cu lumanare si 4 bomboane (screenshot, link). Decoratiunea aleasa de mine a fost cea din dreapta sus din poza (cea cu renul). Uitat in jur sa vad unde as putea sa scanez minunea. Hmmm, nimic pe aproape. Invartit putin pe acolo. Cautat o casa cat mai libera. Asta a fost simplu. Nu era deloc aglomerat. 9.94 lei. Cat? Pe eticheta de la raft scria 7.89. Si sigur nu ma uitasem la alta eticheta. Daca n-as fi uitat sa scanez dracia... mi-as fi facut draci putin mai devreme, nu la casa. Si asa am plecat si din Auchan fara sa iau nimic.

Sambata. Din nou mers in Penny pe seara. Mosul la raft avea aceeasi eticheta de pret. 5.99 lei. Hai sa vedem acum. Am luat mosul. La casa, aceeasi poveste. 7.99 lei.
"La raft e 5.99 lei. Vreau sa fac reclamatie."
Acum imi pare rau ca n-am procedat altfel. Sa fi facut poza cu pretul la raft, sa fi tacut si sa fi platit la casa. Si sa-i fi pus sa-mi stampileze bonul. Pentru ca la Penny cu reclamatie interna se rezolva un drac. Am pus-o pe tipa sa-l cheme pe seful de magazin, care initial m-a facut nebuna/ neatenta si mi-a zis ca probabil m-am uitat la altceva. Si apoi am fost cu el la raft. Unde pretul era 5.99 lei. Si? Si nimic. Doar a luat etichetele cu preturile si au ramas mosii fara pret la raft. Si atat. NIci macar scuze, nimic. Total diferit de cum au decurs lucrurile in Cora cand am platit pe un stick alt pret decat cel din pliant. Cei de acolo au zis ca, da, asta e, greseala lor, si-au cerut scuze si mi-au dat inapoi dublul diferentei.

Mdeh. O vreme o sa-mi fie scarba sa mai calc pe acolo. Da' sa ma ia dracu', data viitoare cand mai merg pe acolo chiar o fac p-aia cu pozat preturile la raft inainte sa merg la casa. Si o sa-mi faca o enorma placere sa-i ard cand se mai intampla o chestie de genul asta. Pana atunci... unde mai gasesc mos Milka de ciocolata neagra?

Mers in Auchan dupa aia. Unde macar modificasera pretul la raft la draciile alea de la Dolcerie Veneziane. Dar nu mai aveau modelul pe care il vroiam eu (ala cu renu'). Si nu mai aveau nici hartie igienica si nici biscuiti (bine, e adevarat, mai erau 3 cutii vandalizate) de care vroiam eu. Mda, logic, era sambata seara, adica dupa orele la care are loc "marea navala" a romanilor la cumparaturi. Insa, din pacate, eu am cursuri sambata la orele alea la care inca mai gasesti ceva necalcat in picioare in magazin. Nu ca ar fi o placere pentru mine sa ma gesesc in magazin in acelasi timp cu specimenele care fac ravagii. Mi-e rusine cu majoritatea celor care populeaza tara asta. In special cu felul in care se manifesta la cumparaturi. Am avut insa norocul sa mai gasesc inca nevandalizate ultimele pungi de piept de pui si de file de peste de care vroiam eu. Si rezerve pentru aparatele alea care-mi parfumeaza prin casa.

Mizerii...