Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive noiembrie 2009

[un]censored

Deja m-am razgandit. Aveam ceva anume in minte pentru titlu, dar era prea lung. "Fuck it all! Fuck this world! Fuck everything that you stand for!" Da, sunt niste versuri dintr-o piesa. Surfacing, "your new national fucking anthem," dupa cum se exprima Corey la inceput.

Da, ma urasc. Si urasc si tot restul lumii azi. In special pe cei apropiati. Cu cat sunt mai apropiati, cu atat ii urasc mai tare. Singurul motiv pentru care nu urasc si restul lumii la fel de tare fiind acela ca nu cunosc la fel de bine restul lumii.
"Voiesti sa cunosti lumea? Priveste-o de aproape? Voiesti sa-ti placa? Priveste-o de departe."
Am auzit asta (sau, ma rog, ceva in genul asta) pentru prima data in liceu la o ora de literatura engleza, cand il studiam pe Gulliver al lu' Swift si profa vroia sa discutam despre antiteza dintre lumea mica si lumea mare, lumea vazuta de aproape si lumea vazuta de departe. Si despre alte bla-blauri din astea. Nu mai tin minte ce s-a discutat, literatura nu s-a prins niciodata de creierasul meu. Am retinut doar citatul. Da, stiu, amuzant ca ne-a dat un citat in romana cand orele alea chiar se faceau in engleza, si inca engleza de calitate, nu ca la facultate unde profii amesteca limbile si ne vin cu perle de genul "recapituleisan." Aaanyway (asta ca sa amestec si eu putin limbile... ha! de parca n-as mai fi facut-o pana acum), cred ca o sa ma bantuie toata viata mostra asta de intelepciune despre lumea privita printr-o lupa.

O sa ma bantuie pentru ca o simt adevarata. Descopar zilnic chestii noi despre oameni. Unele imi plac, altele nu. Si asa ajung sa privesc cu dispret oameni pe care initial ii ridicasem pe un piedestal. Fallen Hero. Damn, that's another song. Vixen. Si dupa aia ce? Continui sa ma port la fel cu ei in timp ce nu pot decat sa ma gandesc la acele aspecte care ma dezgusta sau sunt pur si simplu nesimtita si le spun ce nu-mi convine?

E mult mai usor cu persoanele care nu sunt apropiate. Mult mai usor sa ma prefac. Bine, nu fenomenal de tare. Ma distantez, dar caut sa nu jignesc. Dar in cazul persoanelor de care nu ma pot distanta? Se acumuleaza frustrari, ajung sa ma simta agresiva chiar daca in continuare evit sa spun lucrurilor pe nume pentru ca, na, am fost dresata sa nu fiu nepoliticoasa si sa nu jignesc. Mi se cer explicatii pe care, daca le-as oferi si ar fi sincere, stiu ca nu le-ar aprecia. Si intr-un final mai rabufnesc si eu.

Sunt nesimtita si nerecunoscatoare. Obraznica si impertinenta.
"Nu, nu imi place ___"
"Vezi ca se scrie 'usa', nu 'use' si 'grija', nu 'grije'."

Scuze ca am fost sincera. Voi n-aveti nici o vina ca nu stiti sa auziti cand va zic ce imi place si tot ce va tuna voua imi trimiteti. Voi n-aveti nici o vina ca nu stiti sa scrieti corect. Ma scuzati acum, dar eu ma duc sa iau un pumn de somnifere ca mi-e prea scarba de tot. Si, da imi pare rau pentru cine s-o nimeri in ambulanta aia careia o sa-i taiati calea cu cortegiul meu funerar (sau cum dracu' i-o fi zicand), exact asa cum i-am vazut pe altii ca faceau in dimineata asta. Frumos, nu? Exemplul perfect de "sa moara si ma-ta".

Not that I'm any better. I'm not. Sunt si eu un deseu uman. Bleah.

despre politica, cofetarii

[Si nimic, nimic despre cacofonii...]

Am votat. Am stat la coada ca sa votez. Nu mult, e drept. Am intrat dupa cateva minute in sala aia de clasa unde am dat de o tanti foarte amabila (si nu spun asta fiindca mi-a laudat scrisul frumos si rotund ca fata mea) care mi-a dat o stampila si hartiile. Am intrat in cabina de vot, am stampilat frumos si apasat, am iesit si m-am indreptat spre urne unde ma astepta o alta tanti amabila. M-a amuzat ca dadea indicatii unde sa introducem alea in functie de culoarea scrisului cand scria pe fiecare din "urne" (pe dracu', niste cutii de carton). Pai, daca omu' a votat, ar trebui sa stie si sa citeasca, nu? Am impaturit frumos hartiile si le-am dat drumul in gauri. M-am dus sa-mi iau inapoi buletinul si sa predau stampila. Uf, iar mi-a lipit prostie din aia pe buletin... Dar a fost in continuare dulce ca mierea. Mi-a urat o seara buna. I-am urat si eu la fel si m-am intors acasa. Mandra de spiritul meu civic. Timp de cateva ore. Dupa cum era de asteptat, urmeaza turul doi. Deci mizeria asta de campanie continua. Bleh...

E ciudat cum functioneaza mintea mea. Reveniri. De la posibilitatea revenirii PSD la putere... la altfel de reveniri. Reveniri in forta ale covrigariilor in fata Fornetti. Reveniri ale unor trupe dupa o perioada de pauza. Reveniri ale cofetariilor in cartier. Despre asta, ceva mai mult...

Cand m-am mutat eu in Bucuresti in toamna lui 2002 era o cofetarie la intersectia Grigorescu cu Pallady/ Camil Ressu. Nu mai tin minte cum se numea, tin minte doar ca in vara lui 2002, in perioada in care venisem in Bucuresti pentru inscrierea la facultate/ admitere/ familiarizat cu orasul, eu si tati ne luam zilnic prajituri de acolo. Dupa ce am inceput facultatea si am inceput sa explorez eu mai in detaliu zona, am mai descoperit inca doua pe 1 Decembrie 1918 si inca doua la piata (Salajan). La ceva vreme dupa, langa cuptorul de paine de la piata (Salajan), s-a mai deschis o cofetarie.

Acum, cinci din cele sase nu mai exista. Nici nu mai stiu exact de cat timp. Am fost curioasa la inceput, am incercat o singura data ce mi s-a parut interesant de la fiecare si apoi n-am mai calcat pe acolo. In locul primei cofetarii de care vorbeam, al uneia din cele doua de pe 1 Decembrie 1918 si al cuptorului de paine de la piata au aparut cazinouri. In locul celei de-a doua de pe 1 Decembrie 1918 a aparut o banca. In locul celei din piata a aparut un magazin de tamplarie PVC. Iar in locul celei deschise la piata, langa cuptorul de paine, a aparut o shaormerie (sau cum dracu' s-o fi scriind). A mai ramas doar cea din blocul de langa piata.

Acum 15 luni si jumatate ma alegeam cu aripa rupta. Si ajungeam in spital. Sf. Pantelimon. Si a urmat o perioada cu destule "excursii" pana acolo. Pentru schimbat bandaje la inceput, radiografii, recuperare. Mda. Ca sa ajung acolo aveam doua optiuni. Unu, sa merg cu metroul pana la Costin Georgian si apoi cu autopingeaua pe Morarilor si Pantelimon. Doi, sa merg cu metroul pana la Republica, si apoi tot pe jos prin parcarile de la cora si pe Pantelimon. Varianta doi fiind posibila doar dupa ora 9, cand se deschide cora, pentru ca trebuia sa traversez prin galeria comerciala. Varianta asta a doua insemna si ca treceam pe langa o cofetarie numita Cofetaria Paradis, cofetarie cu cateva prajituri interesante la preturi decente. (Da, stiu, cel mai simplu era sa o iau prin Parcul Morarilor, dar mi-era frica de caini.)

Acum cateva saptamani s-a inchis un magazin cica alimentar, dar care vindea si chestii de genul detergenti, sampoane, elastice de par. Si in locul lui ce apare oare? Nu, site-ul ala nu merge.

Sambata, 14 noiembrie. Ma intorceam acasa rupta de oboseala. De fapt, am mai povestit despre asta. Cand am traversat Nicolae Grigorescu, am vazut niste oameni lucrand de zor... la amenajarea unei noi cofetarii. Tot Paradis. In locul unui magazin cu chestii utile. Eram obosita si n-am facut poze. Am facut insa poze o saptamana mai tarziu, cand deja terminasera, cofetaria se deschisese si era plina, ba mai erau si unii care asteptau afara sa intre, dupa cum se vede si in poza. Nu, eu inca nu mi-am luat nimic de acolo. Luasem parca de doua ori cate o prajitura de la cea de pe Soseaua Pantelimon.

Asa ca se pare ca si cofetariile revin. Nu ca n-ar fi in continuare plin de cazinouri si banci.

PS - Cat de sucita sa fiu ca atunci cand citesc in vitrina unei cofetarii "executam torturi la comanda" sa incep sa ma gandesc la tot felul de instrumente de tortura?

Edit: Ia uite ce bine imi incep eu ziua... Tocmai am dat de ceva. Tot Cinderella.

Cana Tom & Jerry

Asta e o achizitie ceva mai veche, de pe la sfarsitul lui octombrie. Dar trebuia sa o prezint si pe asta. Pentru ca o ador. Pentru ca e rosie, si asta se leaga de o alta pasiune de-a mea. Pentru ca e atat de bine realizata. Pentru ca Tom si Jerry imi sunt foarte dragi. Pentru ca am putut sa mai adaug ceva la colectia Tom & Jerry. Pentru ca este foarte utila, este exact cana de care am nevoie intr-o zi friguroasa. De ce? Pentru ca are peretii imbracati in cauciuc pe exterior. Asa ca, in momentul in care imi pun in ea ceva fierbinte-fierbinte, exteriorul ei va fi la o temperatura numai buna ca sa imi incalzeasca mainile.

latura superficiala a obsesiilor

Ma intrebam ce e superficial si ce nu. Pentru ca nu eram foarte sigura ce va ramane pe blogul celalalt si ce va trece aici. Unele lucruri nu sunt total intr-o parte sau alta. Politica e pe blogul superficial. Ce-am patit aseara la fel. E un fel de-a zice, nu mi s-a intamplat nimic rau aseara. Ce vad pe strada tot aici. Cand vine vorba de ceea ce imi place, de obsesiile mele, insa... Si apoi mi-a picat fisa. E superficial ceea ce as putea sa dezvalui oricui. Asta era si ideea. "Ce" imi place, aici. "De ce" imi place de fapt, dincolo.

De luna asta. Sapunele cu arome de fructe de la The Body Shop si ciorapi Gatta.

random stupid stuff

  • Azi am descoperit ceva. Dulceata de gutui e buna. Totusi nu asa buna ca dulceata de visine. Aia imi place mai mult, ca nu-i asa dulce cum e cea de gutui. Da' cand n-am nu mai am (sambata dimineata aveam, ca-mi adusese mama) de visine, merge si de gutui. Mai ales cu nuci. Bine, eu din dulceata mananc doar partea aia care se scurge, nu si bucatile de fructe. Pe alea la dau la o parte. De fapt, in fructe nu-mi prea bag dintii decat daca sunt proaspete. Dau la o parte bucatile de fructe din compoturi, prajituri, dulceturi, gemuri. Cu o mare exceptie: placinta de mere. Aia chiar imi place fara foi. Desi n-o mancam asa mereu, doar cand nu ma vedea mama, ca se supara pe mine. Dar altfel mancam doar umplutura si ce era deasupra si dedesubt dadeam la porumbei (daaa, aveam mare grija de porumbeii vecinilor de la Brasov si-mi pare asa rau ca aici in Bucuresti nu-mi mai vin porumbei la geam). Asta nu se aplica si la placinta cu mere facuta de mamaia (mama lui tati), ca ea face o placinta de mere cu foi atat de subtiri incat parca sunt inexistente. Pana si mamei i se par mai bune decat ce face chiar ea. Bine, ea prefera placinta cu branza facuta de mamaia, dar mie nu-mi place branza de nici o culoare... asa ca nu ne batem pe aceeasi placinta.
  • Am un fotoliu, o sacosa mare de hartie de la un magazin de haine de blana din Brasov si o geanta de voiaj pline cu haine curate. Haine curate pe care trebuie sa le asez la locul lor. Si asa n-am chef... ca-s asa multe. Dar totusi o s-o fac in noaptea asta.
  • In dimineata zilei de luni am visat ca-mi suflam nasul. Si ca ramaneam cu un cheag de sange pe sevetel. M-am trezit. Si mi-am suflat nasul. Si exact asta s-a intamplat. Ciudat, nu? Poate ca totusi nu. Stiam ca am nasul infundat si ca nu e prima data cand mi se intampla asa ceva.
  • Legat de twitter. Am un cont nou, thebabydino, ca pe ala vechi n-am putut sa-l recuperez pentru ca imi stersesem si adresa de e-mail. Constat ca oamenii sunt speriati ca ar putea sa cada un bolovan din cer peste noi. Asteroid Watch e urmarit de peste jumatate de milion de oameni. Proasta decizie sa urmaresc Blabbermouth - o groaza de stiri si, naiba sa-i ia, majoritatea interesante... Si uite cum pierd eu vremea...
  • Si cam atat. Prea mult pentru 17 noiembrie deja. De ce, am scris pe celalalt blog.

seventeen. november. one year ago

"Dar asta... e de anul trecut? De ce il mai tii?"
Calendarul meu din bucatarie. Cel de la Milwaukee. Cu toate lunile pe o singura foaie mare. Primit de la tati. Pe celalalt cu cate o foaie pentru fiecare luna pe care pictasem numaratoarea inversa pana la concertul Whitesnake (si Def Leppard, da, dar ce sa fac daca pe mine tot Coverdale & co m-au impresionat mai tare) nu-l mai am. Nici nu mai tin minte cu ce era sau de la cine il primisem. Probabil tot de la tati. Pe cel de la Milwaukee l-am pastrat pe perete insa. Am inceput sa-l pictez dupa jumatatea anului. Imi marcasem inca din iulie date pana pe la mijlocul toamnei. Imi facusem planuri pentru acele date. Planuri care s-au spart pe 4 august ca un geam crapat la primul pumn primit. Am avut ghinion? Sa nu fiu ipocrita, nu stiu cum ar fi mers planurile mele. Cel mai probabil prost. Asa am avut un motiv valabil sa-mi modific planurile. Si sa marchez alte date, care n-au mai tinut de mine, pe calendarul ala. Pana la data de 17 noiembrie. Bine, si asta se cheama tot ca mi-am bagat eu coada. Revenind la data de 17 noiembrie. Aia chiar a fost alegerea mea 100%. Pentru ca mi-era frica. Pentru ca primisem o veste proasta si nu stiam cum aveau sa evolueze lucrurile. Pentru ca vroiam sa trec si de momentul ala inainte ca lucrurile sa reinceapa sa mearga prost.

Si atunci am fost o ticaloasa. Si am avut parte de priviri dezaprobatoare cand am povestit ca i-am spus ca nu-l sunasem cand ma rugase sa-l sun pentru ca n-avusesem chef sa vorbesc cu el. S-a oferit sa ma ajute... dar asta n-a reusit sa ma enerveze. Nu ii cerusem asta, la dracu'! Cumva discutia a deviat si am ajuns sa vorbim despre tembelizor si desene animate. Asa ca nu s-a terminat urat.

17 noiembrie. Grabita, usor in intarziere, nedumerita. Si apoi o priveliste de milioane. Aia am fost eu. Imbracata ca o scolarita, cu camasa si cravata, fusta scurta si strampi cu romburi. Pe jos, cu laptopul in brate ca sa mai lucrez ceva in timp ce-l asteptam.

Doua maini. Intinse ca sa ma ajute sa-mi strang lucrurile si sa mi le bag in ghiozdan. Ghiozdanul meu negru cu rosu, tot de la Milwaukee. Manusile mele din piele intoarsa cu care se juca in timp ce-mi luam ghiozdanul in spate. Discutii despre cum imi mai merge facultatea in lift. O imbratisare inainte de plecare. Timida, nu ca la cateva luni mai tarziu cand aveam sa ma arunc pur si simplu la gatul lui.

Pe birou mai am un calendar. Pentru 2009. Si pe asta am marcate multe date. Si pe asta il voi pastra in cutiuta cu amintiri.

ma-ntreb si eu...

Mi-am adus aminte de asta in timp ce citeam articolul asta. Tara de tigani...

De ce latra comunitarii tiganii? Ma-ntreb si eu...

the curious eye and the critical taste buds: and god stuffed his face with lindt

Am scris asta la inceputul lui septembrie pe celalalt blog. Si am sters-o. Si acum o pun din nou aici. Si tot ce va urma in seria the curious eye and the critical taste buds tot aici voi pune. Celalalt blog ramane foarte personal si socant de sincer. Asta e blogul superficial.

Am incercat destule saptamana asta. Biscuitii aia de la Mega Image, un nou sortiment de Milka, trufe de ciocolata, bomboane.
  • Biscuitii de la Mega Image. De data asta este vorba de niste biscuiti simpli cu crema de fructe rosii. Imi plac, au multa crema - care chiar este crema buna la gust, nu doar o chestie colorata si uscata. Insa parca erau totusi mai interesanti cei cu crema de portocale si partial inveliti in ciocolata neagra.
    biscuitibiscuitibiscuiti
  • Liquor Belgian Truffles with Marc de Champagne. Ciocolata alba nu prea este ciocolata pentru mine, dar astea erau trufe cu lichior, asa ca am zis sa risc de data asta. Gustul? Neinteresant. Poate si pentru ca le tinusem la frigider cateva ore bune (bine, e adevarat, aproape o zi) inainte sa imi aduc aminte sa le incerc? Mirosul in schimb este fenomenal.
    trufetrufetrufe
  • Milka Winter Games Vanilla Pudding. Peste asta am dat din intamplare marti cand am zis sa intru dupa biscuiti intr-un Mega Image care s-a intamplat sa-mi fie in drum. Mai au inca doua sortimente din aceeasi gama, unul cu crema de frisca si alune si celalalt cu iaurt si fructe de padure. Insa cel cu vanilie este singurul sortiment care m-a tentat pe mine. Are multa crema, ciocolata este fina - o combinatie reusita din punctul de vedere al papilelor mele gustative.
    MilkaMilkaMilka
    Poza si cu celelalte 2 sortimente aici, la nwradu. Mai multe despre cele trei sortimente aici, din brosura Mega Image.
  • Doua cutii de bomboane asortate. Lindt Swiss Tradition Dark Collection vs. Feelings Chocolate Assortment.. Sau asa credeam eu inainte sa le incerc. Insa diferenta este atat de mare... Da, copil prost, d-aia iti place Lindt asa mult, iti aduci aminte acum? Bomboanele Feelings. Scrie pe cutie mare "chocolate assortment". Pe cutia de la Lindt, cuvantul "chocolate" apare scris cu font mai mic in partea de sus (unde scrie "exquisite swiss chocolate creations"). Dupa ce le-am incercat in paralel, nu pot decat sa ma intreb de ce scrie asa mare "chocolate" pe cutia Feelings. Ca nu prea au treaba bomboanele alea cu ciocolata. Exista o pojghita subtire dintr-o chestie pe care, imi pare rau, dar eu nu o pot numi ciocolata, nu dupa ce am incercat si pralinele Lindt. O pot numi doar ceva ce se vrea a fi ciocolata. Pojghita aia subtire inveleste un miez (iarasi, nu pot sa ii spun crema) destul de uscat si aspru care macar are intr-adevar aromele cu care se lauda pe cutie. Si nu, nu sunt expirate si nici macar aproape. Cele Lindt sunt in situatia asta (expira la sfarsitul lunii, altfel nu le gaseam la pretul ala), cele Feelings mai au un an. Dar... bomboanele Feelings nu nu sunt bomboane de ciocolata. Sunt doar o imitatie. Si le-as prefera inaintea lor pe cele Lindt chiar si expirate. Si de aici incolo nici nu mai vorbesc de ele. Pun doar pozele.
    FeelingsFeelingsFeelings
    Lindt. Da, bomboane de ciocolata adevarata, cu creme adevarate. Nota 10 si pentru cutie - simpla, eleganta, cu o imagine mai mult decat sugestiva a unor praline foarte frumoase realizate cu mare grija. Si in momentul asta imi pare rau ca n-am facut poze si cu partea lor inferioara unde era scris micut Lindt in ciocolata.
    LindtLindtLindtLindtLindtLindtLindt
    Bomboanele arata foarte bine in pozele de pe cutie, in cutie insa... Hmmm! Se pare ca pentru bomboanele astea au cam dus grija la extrem (probabil din cauza pretului la care sunt in mod normal). Sa ma explic. Ma enerveaza foarte tare plasarea rafturilor de ciocolata din Carrefour Unirii langa raionul de brutarie. Raion unde sunt de multe ori produse... calde! De unde vine caldura. Si am vazut de multe ori ciocolata topita pe rafturi. Bomboanele astea nu le-am luat de acolo. Le-am luat din Carrefour Orhideea, de unde iau de obicei ciocolata ca sa evit astfel de probleme. Ei bine, dupa aspect, bomboanele astea au fost tinute mult timp la frigider. Nu mi s-au parut absolut deloc deformate ca si cum s-ar fi topit vreodata si ar fi fost de-abia apoi bagate la frigider, aparuse doar acea pelicula alba caracteristica bomboanelor de ciocolata tinute la frigider. Ce temperatura optima de 15-18 grade... dupa cum se vede si mai jos, arata a bomboane de ciocolata care au fost tinute zile intregi la 5-6 grade. Din fericire, aspectul este singurul care a avut de suferit. Gustul ciocolatei care invelea pralinele a ramas excelent.
    LindtLindt
    Si acum, pralinele... una cate una. Da, sunt al dracului de bune daca am considerat ca merita sa fie prezentate separat. Elementul ciocolata este absolut superb in toate. In mare parte este vorba de ciocolata neagra, pe undeva in intervalul in care imi place mie, doar cat sa nu mi se para prea dulce, fara ca gustul de cacao sa devina prea intens.
    1. Noccino. Am zis sa incep cu cele de care nu eram sigura ca o sa imi placa prea mult. Astea erau si cele mai putin atragatoare din punct de vedere estetic sau, ma rog, asa mi s-au parut mie. Insa ciocolata neagra care o inveleste este (ca si in cazul celorlalte) fenomenala. N-am citit cu atentie descrierea si credeam ca este vorba de alune (iar mie nu-mi plac alunele). Si... cand am muscat din partea de sus (unde sunt situate bucatelele) am avut surpriza... hmmm... alunele astea sunt cam bune. Ca apoi sa citesc descrierea si sa descopar ca era vorba de nuci. Crema de alune nu mi s-a parut asa "velvety" cum se zice in descriere. Comparativ cu alte creme de genul asta de la Lindt, nu este asa fina.
      LindtLindtLindt
    2. Stracciatella. Stiu ca am mai spus asta, dar ciocolata alba nu prea e ciocolata pentru mine. Si asta era motivul pentru care n-as fi crezut ca o sa-mi placa asa mult pralina care semana cu un munte cu varful acoperit de zapada. Insa papilele mele gustative au fost incantate.
      LindtLindtLindt
    3. Caramelita. Nu ma dau in vant dupa caramel, desi imi place uneori cand e aproape lichid. Iar Caramelita continea si asa ceva, deasupra primei creme caramel. In combinatie cu invelisul de ciocolata, a iesit ceva care sa-mi placa si mie.
      LindtLindt
    4. Pistachette. Nu-mi place fisticul, asa ca motul verde decorat cu zahar l-am dat la o parte. Martipanul... uneori imi place, alteori nu. In Pistachette mi-a placut.
      LindtLindtLindt
    5. Serenade. Doua creme in doua straturi orizontale. Am strambat putin din nas citind descrierea. Caramel din nou. Din nou deasupra, din nou aproape lichid. Parca si mai placut la gust de data asta. Asta a a fost prima dintre praline la care mirosul mi s-a parut absolut demential. Miros care provenea de la crema din partea de jos, de ciocolata + portocala. Mmm... una din slabiciunile mele. Excelenta intreaga combinatie. Si apoi m-am uitat pe spatele cutiei, la lista de ingrediente. Grand Marnier. Inaintea concentratului de portocale, deci in cantitate mai mare. O, drace, dar au bagat ceva lichior in pralinele astea!
      LindtLindtLindtLindt
    6. Cornet Excellence. Pacat. Ca l-am incercat imediat dupa pralina cu crema si aroma de portocala. Pentru ca nu mi s-a mai parut asa interesant. Ceea ce este putin nedrept, pentru ca este vorba de un cornet de ciocolata al dracului de bun. Doar ca nu este o combinatie asa de neobisnuita si cu un miros asa de puternic.
      LindtLindtLindt
    7. Lune d'Oranges. Din nou martipan, din nou aroma puternica de portocale. O combinatie reusita, dar mi-a placut mai mult Serenade.
      LindtLindtLindt
    8. Dragon Classique. Of... superba pralina! Am stat mult pana sa ma hotarasc sa musc. Prea frumos arata cu dragonul Lindt deasupra. A durat putin si m-a izbit mirosul... Marc de Champagne. Din nou, excelenta pralina.
      LindtLindtLindtLindt
    9. Amaretti. Suna bine de tot numele. Ador Amaretto. Ador sa-l adulmec inainte de fiecare inghititura si la ce incantare pentru narile mele fusesera ultimele praline de-abia asteptam sa musc si sa simt mirosul. Mi s-au parut putin cam aspre bucatelele de biscuiti amaretti din invelisul de ciocolata neagra, insa asta e singurul lucru pe care i l-as putea reprosa. Mirosul e... parca toate superlativele sunt insuficiente. Ah, nu e deloc putin Amaretto acolo - nu mai aveam mult pana sa lesin de placere.
      LindtLindtLindt
    Concluzie? Ori ciocolata este mai buna cand te opresti sa faci atatea poze... desi nu m-as fi oprit sa fac atatea poze daca nu mi s-ar fi parut absolut impresionanta ciocolata (pentru ca, trebuie sa recunosc acum, ordinea incercarii primelor doua a fost schimbata - am inceput cu Straciatella, dar mi-a placut prea mult ca sa o las sa deschida lista)... ori Lindt au o colectie de ciocolata a dracului de reusita. Chiar daca le-am savurat incetisor (jumatate, la unele chiar o treime de pralina pe zi), n-am mai fost deloc asa dispusa sa le impart cum sunt de obicei. Nu, nu bomboanele astea.