on the verge of extinction... again

conflicting interests, isn't it?

Ca niciodata, mi-a luat ceva vreme sa gasesc un titlu care sa imi para ca reuseste sa puna punctul pe i.

  1. [Inainte de toate, sunt constienta de faptul ca problema asta ar putea fi catalogata de unii drept superficiala, iar eu as putea fi caracterizata drept fandosita/ razgaiata/ altele de genul asta.]

    Oricine ma cunoste stie ca ador caldura, zilele lungi si frumoase de vara si detest ploaia, vremea mohorata. Insa acum imi doresc cu disperare ca maine sa fie o vreme mizerabila. Motivul? Am devenit iar extrem de antisociala (one might say even people-phobic) in urma celor intamplate in dupa-amiaza zilei de luni.

    Stiu... Nu e prima data cand se iau cretini de mine pe strada, ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum. Sau poate ca nu. De fapt nici nu vreau. Refuz sa accept ca asta e starea de normalitate. Nu, nu e! Nu e normalitatea mea! Dar nu stiu cum as putea schimba eu lucrurile.

    Am primit o multime de sfaturi dupa incidentul de vara trecuta.

    "Ia-ti un prieten/ caine!" Nu. Sa ma explic. In primul rand, nici macar nu este corect pusa problema. Nu am nevoie de partener sau de animal de companie, am nevoie de garda de corp. Daca as urma sfatul asta as ajunge la o situatie de genul "use, crossing the line into abuse." Cumva ma descurc eu acum, dar n-as putea sa fac fata daca as avea pe cap si un partener sau un caine (oricat de mult mi-ar placea mie Rex in particular si ciobanestii germani in general - Rex, je regrete!). De-abia pot sa am grija de mine - n-as putea sa mai am grija si de o relatie sau de un animal.

    "Muta-te inapoi la Brasov la ai tai!" O, nu! Dintr-un milion de motive.

    "Ia-ti un spray paralizant!" (sau alte chestii de genul asta). Mica mare problema. Statisticile politiei arata ca in majoritatea cazurilor dispozitivele ajung sa fie folosite impotriva celor pusi in situatia de a se apara de agresorii intaratati de tentativa de auto-aparare. Asa ca mai degraba se aplica aia cu "fuga e rusinoasa, da' e sanatoasa!"

    "Ia-ti o masina!" Asta ar fi o idee buna daca as avea cu ce. N-am, asa ca momentan pica.

    Cursuri de auto-aparare. Iar o idee buna, cu siguranta voi urma sfatul asta. Cand voi avea timp si bani. Pentru ca deocamdata nu am.

    Tot ce pot face acum este sa ma ascund. Sa nu mai ies din casa decat dupa ce s-a intunecat, cand ma simt protejata de intuneric (yeah, just like in Teenage Frankenstein). Asta am facut azi. N-am iesit decat tarziu de tot si nici nu m-am indepartat prea tare. Insa maine va trebui sa ies. Pe lumina. Si nu e o alegere. Trebuie sa ies. Asa ca nu pot decat sa sper la o vreme mizerabila care sa goneasca de pe strazi toti cretinii care s-ar putea lega de mine. So please pray for a storm for me. Even if that equals me catching an awful cold.

  2. Asta e o chestiune cu adevarat delicata. Si deja cred ca m-am razgandit in legatura cu a scrie aici despre asta in detaliu. In mare, e vorba de intrebarea pusa pe twitter.

    De obicei sunt foarte critica fata de cei din jur. Imi permit, pentru ca sunt chiar mai dura cu mine si stiu ca nu mi s-ar putea reprosa ca as cere de la altii mai mult decat cer de la mine. Dar exista o persoana pe care n-as dori sa o supar. Pentru ca stiu ca are probleme de sanatate si nu vrea decat sa ajute, sa se simta utila. Si in acelasi timp imi fierbe sangele pentru ca nu suport lucrurile prost facute si as fi preferat sa nu se bage si sa imi dea iar de lucru.

    E sentimentul ala de vinovatie care mi-a intrat in sange inca de cand eram mica. De cand mama ma tot ameninta cu chestii de genul "ma bagi in mormant", "o sa vezi ce greu e fara mama cand n-o sa mai fiu" si se trantea pe pat tinandu-si respiratia ca sa ma faca sa ma simt vinovata ca am omorat-o. La 4 ani muscam momeala. Apoi a inceput sa ma amuze cand o vedeam ca se apuca sa joace teatru. Dar sentimentul ala de vinovatie ca nu ii apreciez suficient pe cei din jur imi intrase deja in sange.

4 pareri

cine
sorin
cand
miercuri, 17 iunie 2009 la 08:53:00 EEST
Din cauza normalitatii mi-am luat niste suturi in fund de ajunsesem sa vorbesc singur.
Mi-o fost mult mai usor sa iau atitudine fata de starea asta de normalitate, sunt obisnuit sa mananc bataie, in felul asta am ajuns sa am nasul rupt in trei locuri.
Nu stiu cum ar trebui sa reactioneze o femeie, sunt dobitoci care ar fi in stare sa loveasca o femeie, pentru asta as antrena castorul ala.
Imi pare rau pentru gluma facuta, nu aici doream sa ajung, nu sunt in masura sa dau sfaturi, nu mai fac :(
cine
Sabotor
cand
miercuri, 17 iunie 2009 la 13:34:00 EEST
Mai, ar fi o chestie legata de prima problema - tie ti-e frica acum de tot felul de oameni care se iau de tine... ei, cel mai bine, din punctul meu de vedere ar fi sa-i infrunti (verbal, ofc). Vei descoperi ca multi sunt niste lasi, pe care daca-i iei putin tare se pierd si nu mai stiu ce sa faca. Leaga-te de frustrarile ce-i imping sa faca comentarii la adresa ta, etc. vor pleca cu coda intre picioare :)
cine
Boboja
cand
luni, 29 iunie 2009 la 23:18:00 EEST
Dar tu ori esti prea HOT..ori care i faza de atragi tampitii ca un magnet?:)) spune mi sa inteleg si eu ..sau..e doar o inchipuire de a ta..asa chin e sa fii femeie in Buc..totusi!!!:)
cine
brontozaurel
cand
marți, 30 iunie 2009 la 05:18:00 EEST
@sorin: Chiar nu ai de ce sa iti ceri scuze :)

@Sabotor: Sunt niste lasi, dar fata de mine isi pot permite sa fie viteji. Eu nu sunt in stare sa-i snopesc in bataie. Daca ma leg de ei verbal e posibil sa ma lase in pace dar e posibil si sa ma loveasca. Merita sa risc?

@Boboja: Nu hot, ci inofensiva... prada usoara. Si cat e inchipuire... daca 2 chicotesc si eu imi imaginez ca probabil fac glume proaste pe seama mea e una, daca sunt scuipata/ ma trezesc pipaita, apucata de-o aripa e altceva - asta nu mai e doar in mintea mea... :(

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)