Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive iunie 2009

sperietura

Nu latrau la mine. Dar eu asa am crezut initial. Si m-am speriat. Mi s-a mai intamplat sa fiu atacata pe la spate de javre vagaboande si sa ma aleg cu cate o gamba "capsata" (exprimarea omului de pe ambulanta). Si am pasit in gol in dreapta treptelor. Buf! Din fericire m-am ales doar cu un genunchi julit. Si cu o sperietura zdravana. Si in timp ce, inca tremurand, ma scuturam de praf, l-am vazut si pe biciclistul pe care il latrau de fapt. Insuficient ca sa ma linistesc. 50 de metri mai departe inca tremuram toata.

unreal

Sunt rupta de oboseala si vecinii mei s-au apucat sa demoleze blocul. Ma zguduie bine, dupa cum spuneam si pe twitter.

Am avut un vis ciudat noaptea trecuta. In vis aveam o scara exterioara care ajungea la apartamentul meu si o multime de usi prin care putea toata lumea sa intre inauntru. Si tot incercam sa le incui pe toate sa nu mai intre toti peste mine, dar mereu mai descopeream una de care nu stiusem pana atunci.

Aseara mi-am luat o cutie de inghetata. Am pus-o intr-o punguta si punguta am pus-o in ghiozdan. Cand am ajuns in sfarsit acasa am avut o surpriza neplacuta: capacul cutiei de inghetata imi taiase punguta si aveam o mica balta de inghetata topita in ghiozdan... Si mai bagasem si hanoracul inauntru dupa ce se oprise ploaia. Uff!

Parca traiesc cu totul intr-un vis. Nici nu mai sunt sigura ca eu exist.

Am vazut comentariile si o sa raspund la toate... cand o sa se simta in stare creierasul meu.

notiuni incompatibile

Unui prieten nu ii fortezi mana. Nici unui partener de afaceri, chiar daca si partenerul respectiv a incercat (fara succes) sa iti forteze mana anterior. Culmea este, ca, daca ai fi cedat atunci, acum ar fi luat masurile pe care incerci sa il fortezi sa le ia fara ca macar sa ii ceri asta, iar rezultatul final ar fi fost mult mai avantajos pentru amandoi, pentru ca intamplator partenerul este mai cerebral. In fine...

Religia, credintele personale sunt in general un subiect destul de delicat. Asa ca as face bine sa am grija ce o sa iasa din contactul degetelor mele cu tastatura, nu?

conflicting interests, isn't it?

Ca niciodata, mi-a luat ceva vreme sa gasesc un titlu care sa imi para ca reuseste sa puna punctul pe i.

  1. [Inainte de toate, sunt constienta de faptul ca problema asta ar putea fi catalogata de unii drept superficiala, iar eu as putea fi caracterizata drept fandosita/ razgaiata/ altele de genul asta.]

    Oricine ma cunoste stie ca ador caldura, zilele lungi si frumoase de vara si detest ploaia, vremea mohorata. Insa acum imi doresc cu disperare ca maine sa fie o vreme mizerabila. Motivul? Am devenit iar extrem de antisociala (one might say even people-phobic) in urma celor intamplate in dupa-amiaza zilei de luni.

    Stiu... Nu e prima data cand se iau cretini de mine pe strada, ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum. Sau poate ca nu. De fapt nici nu vreau. Refuz sa accept ca asta e starea de normalitate. Nu, nu e! Nu e normalitatea mea! Dar nu stiu cum as putea schimba eu lucrurile.

    Am primit o multime de sfaturi dupa incidentul de vara trecuta.

    "Ia-ti un prieten/ caine!" Nu. Sa ma explic. In primul rand, nici macar nu este corect pusa problema. Nu am nevoie de partener sau de animal de companie, am nevoie de garda de corp. Daca as urma sfatul asta as ajunge la o situatie de genul "use, crossing the line into abuse." Cumva ma descurc eu acum, dar n-as putea sa fac fata daca as avea pe cap si un partener sau un caine (oricat de mult mi-ar placea mie Rex in particular si ciobanestii germani in general - Rex, je regrete!). De-abia pot sa am grija de mine - n-as putea sa mai am grija si de o relatie sau de un animal.

    "Muta-te inapoi la Brasov la ai tai!" O, nu! Dintr-un milion de motive.

    "Ia-ti un spray paralizant!" (sau alte chestii de genul asta). Mica mare problema. Statisticile politiei arata ca in majoritatea cazurilor dispozitivele ajung sa fie folosite impotriva celor pusi in situatia de a se apara de agresorii intaratati de tentativa de auto-aparare. Asa ca mai degraba se aplica aia cu "fuga e rusinoasa, da' e sanatoasa!"

    "Ia-ti o masina!" Asta ar fi o idee buna daca as avea cu ce. N-am, asa ca momentan pica.

    Cursuri de auto-aparare. Iar o idee buna, cu siguranta voi urma sfatul asta. Cand voi avea timp si bani. Pentru ca deocamdata nu am.

    Tot ce pot face acum este sa ma ascund. Sa nu mai ies din casa decat dupa ce s-a intunecat, cand ma simt protejata de intuneric (yeah, just like in Teenage Frankenstein). Asta am facut azi. N-am iesit decat tarziu de tot si nici nu m-am indepartat prea tare. Insa maine va trebui sa ies. Pe lumina. Si nu e o alegere. Trebuie sa ies. Asa ca nu pot decat sa sper la o vreme mizerabila care sa goneasca de pe strazi toti cretinii care s-ar putea lega de mine. So please pray for a storm for me. Even if that equals me catching an awful cold.

  2. Asta e o chestiune cu adevarat delicata. Si deja cred ca m-am razgandit in legatura cu a scrie aici despre asta in detaliu. In mare, e vorba de intrebarea pusa pe twitter.

    De obicei sunt foarte critica fata de cei din jur. Imi permit, pentru ca sunt chiar mai dura cu mine si stiu ca nu mi s-ar putea reprosa ca as cere de la altii mai mult decat cer de la mine. Dar exista o persoana pe care n-as dori sa o supar. Pentru ca stiu ca are probleme de sanatate si nu vrea decat sa ajute, sa se simta utila. Si in acelasi timp imi fierbe sangele pentru ca nu suport lucrurile prost facute si as fi preferat sa nu se bage si sa imi dea iar de lucru.

    E sentimentul ala de vinovatie care mi-a intrat in sange inca de cand eram mica. De cand mama ma tot ameninta cu chestii de genul "ma bagi in mormant", "o sa vezi ce greu e fara mama cand n-o sa mai fiu" si se trantea pe pat tinandu-si respiratia ca sa ma faca sa ma simt vinovata ca am omorat-o. La 4 ani muscam momeala. Apoi a inceput sa ma amuze cand o vedeam ca se apuca sa joace teatru. Dar sentimentul ala de vinovatie ca nu ii apreciez suficient pe cei din jur imi intrase deja in sange.

cuvinte nerostite in metrou & alti demoni de-ai mei

Lasa-ma! Lasa-ma pe mine sa ma tin de bara de sus. Pentru ca eu macar am bunul simt de a face dus de doua ori pe zi pe vremea asta.

Nu te revarsa peste mine! Eu nu ma vars peste altii. Nu ma simt bine cand se pune langa mine o persoana care are de trei ori greutatea mea. Pentru ca nu e de fapt langa mine. E si partial peste mine.

Nu te mai holba asa la mine! Nu imi place. Parca ma ard privirile indreptate asupra unor anumite parti ale mele. Asta in conditiile in care eu evit mereu sa ma uit insistent la cineva. Vreau doar sa fiu lasata in pace.

Imi provoaca scarba sa vad slapi. Picioare in slapi. Colecteaza intre degete toata mizeria, tot praful Bucurestiului. Si in conditiile astea pielea e intr-o stare jalnica. Se aplica si pentru picioarele in sandale fara nimic altceva.

Mi se pare scarbos sa vad oameni cu zorzoane la kilogram pe ei. Nu-mi place sa vad mai mult de un inel, mai mult de o bratara, mai mult de o zgarda discreta. Mie nu-mi trebuie zorzoane. Ma am pe mine. Imi place sa ma spal, sa fiu curata, sa stiu ca pielea mea miroase bine si e fina. Si asta valoreaza pentru mine mai mult decat orice bijuterie.

Sau poate eu sunt aia ciudata. Intotdeauna se gaseste careva sa comenteze, fie ca sunt la costum, fie ca sunt in tricou si pantaloni scurti, fie ca sunt in blugi. Si asta ma face sa vreau sa fiu invizibila. Sa inventeze cineva odata o vopsea care face asta, exact ca in Tom si Jerry. Pot sa plec de acasa bine dispusa si niste comentarii cretine sa imi strice toata ziua. Asta in cazul fericit in care se rezuma doar la comentarii.

N-are legatura cu metroul, doar cu iesitul din casa in general. In seara asta am ajuns la concluzia ca nu mai vreau sa ies vreodata din casa. Ca e plin de cretini pe strada am mai spus-o - aici (antepenultimul paragraf, cel care incepe cu "Octombrie 2007..."), aici, aici si aici (punctul al doilea, e si bolduit).

In dupa-amiaza asta iar am avut parte de prea multe momente neplacute. Doi indivizi pe o bicicleta au vrut sa dea peste mine, m-am ferit si unul din ei m-a scuipat pe mana. Mi-am auzit iar destule comentarii referitoare la cracii mei (si ma enerveaza al dracului de tare ca nu e "politically correct" sa faci comentarii rautacioase la adresa persoanelor grase, dar la adresa persoanelor slabe e in regula) si la pielea mea (care este deschisa la culoare ca de vampir din 2 motive: unu, asa imi place mie, detest pielea bronzata si doi, e mostenire genetica, vine la pachet cu pistruii si cu parul usor spre roscat).

Am auzit intrebari cretine de genul "vii de la fotbal, draga?" - purtam un tricou lalau cu Children of Bodom (avand poza de pe albumul Follow the Reaper in fata), pantaloni scurti si sosete lungi ca sa acopere urmele de colti lasate de javra vagaboanda care m-a muscat acum un an cand ma intorceam de la concertul Whitesnake si urmele lasate de tepii din gard in urma incidentului de acum 10 luni +.

Si totul a culminat cu cei doi cretini care au luat-o unul prin dreapta, celalalt prin stanga mea, s-au aplecat si si-au sters tentaculele mainile transpirate in jurul picioarelor mele. Si m-am simtit brusc jegoasa.

A, si au mai fost si unii care au inceput sa urle dupa mine cand am schimbat brusc directia si am luat-o prin fata farmaciei ca sa evit sa trec prea aproape de ei - "ce faci, pisi, ce-ai luat-o pe acolo?" Nu ma cheama "pisi"! Grrr!

Asa ca acum nu mai vreau sa ies din casa. Sau poate doar in haine din alea de calugarita (scuzati incultura in materie, dar chiar nu stiu cum se numesc). Si nu, nu imi pasa ca unii ar putea vedea asta ca pe o blasfemie. Vreau doar sa fiu lasata dracului in pace. Ce dracu' e asa greu de inteles?

lucrurile pe care le faci si cele pe care nu le faci - inceputul

[Am scris asta acum mai bine de sase luni. Multe s-au schimbat intre timp. Situatia mea, perspectivele mele. Si nu ma mai gandesc atat de des la trecutul mai indepartat. Ultimele luni au fost probabil printre cele mai bune din viata mea. Dar am simtit nevoia sa o pun totusi pe blog. Pentru ca astea vor fi mereu amintirile care dor.]

Diferenta se masoara in regrete.

"Peste ani si ani vei regreta mai tare lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut." Sau poate ca nu. Regretele pentru ce n-ai facut sunt sterse si reci. Cele pentru ce ai facut sunt dureroase si fierbinti.

4-5 ani. Parintii rad. Sunt impreuna cu colegii de serviciu. Si tu esti impreuna cu copiii colegilor de serviciu. Si vrei si tu ce au ei. Dar nu e vorba de o jucarie. Si ai tai rad de tine. "Asta se face mare. Ce gimnastica ritmica... nu mai incape asta prin cerc."

Dar tot vor sa se laude cu tine. Si se lauda. De fiecare data cand au ocazia. Toata lumea stie cum l-ai speriat pe varul mic al mamei tale si pe mama lui cand aveai doar 2 ani. Pentru ca te-au crezut posedata. Pentru ca nu mai vazusera copchil sa citeasca la 2 ani. Dar ai tai stiu prea bine de ce. Pentru ca au vrut sa-i lasi in pace, sa nu-i mai tragi de par cand incearca sa citeasca. Asa ca te-au invatat si pe tine. De la 2 ani. Si nu te mai sui in capul lor in pat, nu-i mai tragi de par cand ii vezi ca iau cartea. Ii imiti ca o maimutica si iti iei si tu carticica ta cu poezioare despre iarna si despre Mosu'.

Dar daca se lauda cu asta, vor sa se laude si cu faptul ca esti cuminte, ca nu vorbesti neintrebata, ca le respecti munca si banii pe care ii obtin muncind si nu le ceri niciodata nimic. Si te dreseaza sa nu spui nimic in afara de "saru' mana" si "multumesc" de fata cu altii.

Si in continuare vor sa se laude cu tine ca esti harnica si cuminte si iei premiul I cu coronita la scoala. Si incearca in tot felul sa te motiveze si sa se asigure ca nu ai cum sa ratezi obiectivul. Rescrii tema pentru fiecare litera stramba. Esti o scroafa ordinara, o vita incaltata, o animala jegoasa daca iei un 10 cu minus, daca te murdaresti pe uniforma sau daca esti vazuta plangand la scoala dupa inmormantarea cuiva la care tineai. Asta in particular, bineinteles. Altfel, la sfarsitul anului cand iei premiul, primesti un nou animal din plus, iesiti din nou ca o famile fericita la cofetaria Floarea de Colt.

Iesi sa alergi iarna in frig daca ai luat o nota diferita de 10 ca sa racesti, sa te simti rau si sa nu-ti mai dai seama de toate insultele pe care le vei auzi. Ti-ar placea sa faci sport ca si toti ceilalti, dar sportul e o materie la care nu excelezi. Poti doar sa te indoi de parca ai fi de guma si sa sari si sa trimiti adevarate "bombe" la tenis de iti sar toti in cap ca vrei sa le rupi mainile. Dar esti jalnica la orice altceva si in special la alergare. Asa ca o scutire de sport contra unor cafele si a unor coli cretate e cea mai buna solutie.

Nu-ti plac hainele pe care le porti, dar tu n-ai deloc bun gust, nu poti sa ti le alegi singura, ti le alege mama. Le probeaza ea mai intai, aveti doar cam aceeasi inaltime si greutate. Doar ca proportiile sunt diferite. Rochia aleasa pentru banchetul clasei a opta o poarta ea intai la un parastas si popa nu prea reuseste sa-si tina tentaculele acasa. Si tu o invidiezi pentru asta. Nu vrei sa mergi la banchet pentru ca rochia aia falfaie pe tine in partea de sus si crapa pe burta. Oricum n-ai nici un alt motiv sa mergi. N-ai prieteni la scoala si toata lumea rade de tine. Dar mergi oricum ca iti scot ochii sa nu-i faci de ras.

In poza de buletin ai iesit neagra-verzuie la fata desi ai pielea palida si pistrui. Dai la clasa de mate-fizica bilingv engleza a celui mai "dur" liceu din judet doar ca sa demonstrezi ca poti, desi tu n-ai nici o treaba cu engleza sau cu fizica, nu te pasioneaza pe tine astea, desi ai reusit cumva sa scoti medii de 10 in generala. Intri si iti astepti rasplata promisa, un PC. Insa primesti o sticla de Fanta de portocale. Si pentru prima data in viata rabufnesti urat. Fara efect insa. Dar PC-ul il obtii in cele din urma. Unde n-au reusit lacrimile, reusesc reducerile de la inaugurarea primului metro din Brasov. Si ai calculatorul tau.

Si incepe liceul. Si dai de colegi noi. Si curiosi. Care nu ti se adreseaza cu vaca sau scroafa si te invita sa iesi cu ei in oras. Sa savurati o prajitura, sa jucati un biliard. Si pentru prima data te duci si iti anunti parintii de la un telefon public ca vei intarzia acasa. Le zici o ora, dar stii ca n-o sa o respecti.

Iti bagi picioarele in materiile care nu iti plac precum latina, religia sau economia. Profa de sport nu-ti acepta scutirea, dar nu-i nimic, e bine sa nu mai stai singura sa pazesti ghiozdane in timpul orelor de sport. Te descurci din ce in ce mai bine la mate, esti incantata ca mai toti iti cer ajutorul pentru teme si descoperi ca ai ajuns sa te descurci al dracului de bine si la celelalte doua materii ale profilului, engleza si fizica. Vin olimpiadele locale, judetene, nationale si primele premii cu adevarat mari. Te simti mandra ca a aparut si numele tau in niste nenorocite de articolase din Transilvania Expres si Monitorul de Brasov.

Si pentru prima data in viata esti relaxata si incordata in acelasi timp. Increzatoare si tematoare. Le impartasesti colegilor lucruri pe care le-ai ascuns de parinti timp de ani buni. Pentru ca simti cum colegii te sustin si te rasfata. Esti aia mica, nascuta cu un an mai tarziu decat majoritatea. Tot auzi insultele alea acasa si nu poti sa nu faci comparatii intre cum iti vorbesc ai tai si cum iti vorbesc profesorii si colegii. N-ai vrea ca ai tai sa aiba dreptate de fapt si sa incepi sa auzi si la scoala insultele pe care le auzi acasa. Asa ca tragi tare la materiile care iti plac.

Ai tai au avut dreptate. Ai crescut prea mare si n-ai mai fi incaput prin cerc. Esti insa prea mica de inaltime pentru baschet. Nu-i nimic. Macar poti sari ca o broscuta si poti da cosuri din diverse pozitii. Nu mai e ca inainte sa iti scoata ai tai scutire de sport in generala cand oricum erai aleasa ultima cand se faceau echipele. Aici esti alesa a doua sau prima.

Vrei sa lucrezi mai multe probleme suplimentare la mate si fizica, vrei sa faci mai multe exercitii de gramatica, mai multe compuneri la engleza. Vrei sa poti sari mai sus, sa fii mai iute pe teren. Incepi sa-ti stimulezi muschii si sa-ti cresti rezistenta artificial. Si merge. Te descurci din ce in ce mai bine la ce te intereseaza. Pentru prima data, ai tai nu-si mai doresc sa te motiveze, ci sa te opreasca. Nu vor sa-ti mai pierzi noptile cu noi caiete de probleme suplimentare. Deja ar prefera sa te stie la chefuri si nu la birou. Nu-i bai, ca deja nu mai ratezi nici un chef cu colegii, nici o ocazie de a fi cu ei si nu cu ai tai.

Ai tai iti spun ca esti o umbra, ca ai niste cearcane groaznice, tu ii percepi ca fiind inamicul. Vor sa te faca sa te intorci in mocirla mediocritatii. Ei bine, nu! S-au schimbat lucrurile chiar daca tu nu iti dai seama inca. Nu iti dai seama ca se tem sa nu cumva sa te piarda pentru ca tu deja nu te mai temi sa te certi cu ei. Nu te mai temi sa pleci din casa trantind usa. Si ei incep sa iti permita chestii la care n-ai fi visat in veci. Cum ar fi sa conduci masina lui tac-tu cand tu esti inca minora.

Certuri peste certuri si nu vrei decat sa pleci de acolo. Si reusesti. Intri la facultate in capitala. Te desparti de prieten cand afli ca ai tai il plac. Si esti libera...

Continuarea aici.

baby dino is clumsy

Intai a fost samponul. De dimineata. L-am pus prea aproape de marginea rotunda a cazii. Si, la cateva fractiuni de secunda dupa ce degetele mele i-au dat drumul, am stiut ca va aluneca si va ajunge pe jos. Dar deja apucasem gelul de dus. Si nu mai puteam decat sa-l urmaresc in cadere cu privirea. Si am vazut cum i-a sarit capacul si a inceput sa se verse. Nu s-a varsat mult, am intervenit la timp. Dar tot mi-a fost ciuda ca am putut fi asa neatenta.

Apoi sertarul. Sertarele mele cred ca ma urasc. Si clantele de la usi imi urasc manecile, dar asta e deja alta poveste. Mi-am prins un deget la sertar. Si am tras ceva piele la o parte de pe el. Pe moment n-a sangerat cine stie ce, spre norocul meu... ca ala era sertarul cu lenjerie si n-as fi vrut sa murdaresc ceva de sange. Apoi insa... am reusit sa las cateva picaturi pe covoare in drumul spre baie. 4 pe covorul din fata calculatorului (din care una e mare, aproape 2 centimetri in diametru) si una pe covorul din hol. Ambele covoare sunt bej deschis asa ca se vad aiurea rau petele alea. Am incercat sa frec putin cu apa, dar tot nu s-au dus complet.

bittersweet. wrong. right. wrong. right. wrong!

Mi-era frig si eram inca adormita. Am ciulit urechile. Vocea aia. Dupa care inca sunt nebuna. Pe care as recunoaste-o dintr-un milion. Ce dracu'? E aici? Ce dracu' cauta aici? Nu trebuia sa fie plecat? Toate au ramas doar ganduri. N-am zis nimic cu voce tare. Cu siguranta visam.

Si am intrat dincolo. Nu, nu visasem. Era acolo, vorbea la telefon. Eu... cred ca aveam o privire tampa pe fata. Si in continuare imi era frig si somn. Si n-a putut sa nu glumeasca pe seama faptului ca eram adormita si ca probabil sunt suparata pe el ca m-a trezit asa devreme. Nu, n-as mai fi dormit inca 6 ore. Chiar asa mult nu dorm.

Se pregatea sa plece. Mainile mele erau inghetate. Apa calda. Somnorici. Asa ma vedeam in oglinda.
Se poate?
Da. Sec. Why in Hell are you asking for permission to come in? You were in my underwear just hours ago... Dar asta n-am mai spus-o cu voce tare. N-am mai zis nimic. M-am dat la o parte sa-i fac loc si lui la chiuveta si atat.

Inca am filmuletele cu bla-bla-urile lui. Si nu e bine. Sau... ? Am spus mereu ca stiu ca o sa se termine, ca vreau sa se termine, ca trebuie sa se termine, ca n-as suporta sa-l am pe cap la infinit, ca vreau doar niste amintiri ale unor momente perfecte, amintiri pe care sa le pastrez intr-un sertar si pe care sa le scot din cand in cand... in momentele in care voi avea nevoie de un zambet. Bun. Asta am. As fi putut sa trag cu dintii, s-o lungesc. Dar n-am vrut. N-am putut sa vreau. Si n-ar fi fost corect. Sa las niste momente de fericire intensa sa se dilueze. Acum ma simt vinovata ca tocmai m-am uitat la unul din filmulete. Si ma simt vinovata si pentru faptul ca ma simt vinovata. De ce? De ce sa ma simt vinovata? N-am facut decat sa scot putin amintirile din sertar.

Everything's wrong. Everything! Fundamentally wrong...

All memories connected to him are sacred to me. Because he made me happier than I had ever been. And then it was over and I was still happy. I still am.

"All men brag about the women they've had."
So did he?

I'm not...

Bloody Hell...

Edward Frederic Benson - The Room in the Tower

Am citit-o prima data acum 6 ani si jumatate si mi-a placut. Iar in seara asta am vrut sa imi reamintesc.

Aici. Pentru cine n-are timp si chef, pe wikipedia e povestita in 4 randuri.

leapsa: daca, daca, daca...

Pentru ca "daca" e un cuvant pe care il folosesc mult prea des (si ii aduce uneori la disperare pe cei din jurul meu!) trebuia sa raspund si la leapsa de la dugy.
  • Dacă eram o lună, aș fi fost... septembrie, desi sunt nascuta in martie si ador vara si primavara. Insa, de cand am venit la facultate, septembrie a devenit pentru mine o prelungire a verii. Si cele mai frumoase momente ale vietii mele apartin lunilor septembrie si februarie.
  • Dacă eram o zi a săptămînii, aş fi fost... marti. Nu doar ca sunt nascuta intr-o zi de marti, dar de ziua asta (cand unii spun ca ar fi 3 ceasuri rele) se leaga cele cele mai fericite momente pe care le-am trait vreodata.
  • Dacă eram o parte a zilei, aș fi fost... rasaritul soarelui. Imi placea la nebunie sa-l privesc, in special vara.
  • Dacă eram un animal marin, aș fi fost... delfin. Il mai tine cineva minte pe Flipper?
  • Dacă eram o direcţie, aș fi fost... drept inainte (dead ahead).
  • Dacă eram o virtute, aș fi fost... verticalitate.
  • Dacă eram o personalitate istorică, aș fi fost... Winston Churchill.
  • Dacă eram o planetă, aș fi fost... Saturn. M-a fascinat inca de cand eram mica.
  • Dacă eram un lichid,aș fi fost... acid sulfuric. Acid tare, clar, incolor, inodor.
  • Dacă eram o piatră, aș fi fost... bazalt. Si eu sunt de natura vulcanica.
  • Dacă eram o pasăre, aș fi fost... porumbel. Pentru ca mi-au placut intotdeauna. Le puneam zilnic paine pe pervaz cand eram mica. Asta pana cand mama mi-a zis sa nu mai fac asta, ca painea e scumpa. Si am inceput sa le dau biscuiti (da, eram chiar mica).
  • Dacă eram o plantă, aș fi fost... cactus. Sunt teposi... ca mine!
  • Dacă eram un sunet, aș fi fost... bummm!
  • Dacă eram un element, aș fi fost... uraniu.
  • Dacă eram un cântec, aș fi fost... Janie's Got a Gun a celor de la Aerosmith.
  • Dacă eram un serial, aș fi fost... Kommissar Rex! Se putea oare altfel?
  • Dacă eram un instrument muzical, aș fi fost... pian?
  • Dacă eram o carte, aș fi fost... Les Misérables a lui Victor Hugo.
  • Dacă eram un personaj de ficţiune, aș fi fost... Quasimodo.
  • Dacă eram un fel de mâncare, aș fi fost... inghetata cu aroma de amaretto. Ador inghetata si ador Amaretto.
  • Dacă eram un gust, aș fi fost... dulce-amarui.
  • Dacă eram o aromă, aș fi fost... aroma de Amaretto.
  • Dacă eram o culoare, aș fi fost... rosu! Evident, avand in vedere una din pasiunile la care tin enorm.
  • Dacă eram un material, aș fi fost... piele de crocodil.
  • Dacă eram un cuvânt, aș fi fost... incomensurabil.
  • Dacă eram o parte a corpului, aș fi fost... creierul? Cred...
  • Dacă eram o expresie a feţei, aș fi fost... o expresie intrebatoare... cred...
  • Dacă eram o materie de şcoală, aș fi fost... matematica... asta pana la facultate, unde mi-au placut prea multe ca sa pot alege doar una...
  • Dacă eram un personaj din desene animate, aș fi fost... Daphne din Scooby-Doo.
  • Dacă eram o formă, aș fi fost... romb.
  • Dacă eram un număr, aș fi fost... 1.
  • Dacă eram o maşină, aș fi fost... Ferrari F50. Dupa atatia ani, tot nu a aparut o alta care sa imi placa mai mult.
  • Dacă eram o haină, aș fi fost... cravata.
Leapsa se duce la cine doreste sa o preia. As usual, I'm too shy to name anyone in particular.