Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive mai 2009

timp mort

Sfarsitul asta de saptamana trebuia sa fie unul productiv. Dar n-a fost asa. Absolut totul a mers si inca merge prost. Bleh. Cu siguranta cea mai proasta saptamana de anul asta. Ameteli, nas mucos, transpiratie rece, dureri de gat, urechi, piept atunci cand respir, stari de greata, taietura urata la mana provocata de umbrela in momentul in care mi-a zburat-o vantul. Si acum imi dau seama ca exista totusi si cateva aspecte pozitive ale sfarsitului asta de saptamana. Am ramas fara umbrela (da, e un lucru bun, pentru ca detestam umbrela aia). Mi-am primit inapoi niste haine de la spalat. Mi-am inlocuit perechea de strampi rupti luni cu altii identici si mi-am mai luat inca 4 perechi (modele noi, diferite). Tot de la Gatta. Mi-am luat Pronto pentru lemn si detergent de vase cu aroma de migdale. Si atat. Fizic, ma simt in continuare ca dracu'. Acum cateva ore incepusem sa sper ca o sa-mi mai revin... dar se pare ca n-am eu norocul asta. Urat mod de de a incheia luna...

leapsa: 9 intrebari

Tineam eu minte ca am primit de muuult de tot, cam de ziua mea, o leapsa cu 9 intrebari de la Henrich. Si, spre rusinea mea, nu mi-am facut timp s-o onorez... pana azi.
  1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
    Dorinta de a fi mai mult decat sunt.
  2. Primul film care îţi vine în minte acum?
    Kommissar Rex! (Da, stiu, previzibil!)
  3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?
    Pentru scoala: un disc centrat in origine si de raza unitara. Aiurea: un Scooby care vede stele verzi... mda, tot pe un caiet (poza).
  4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?
    Probabil ca niciodata la modul serios. Am gandit-o insa de foarte multe ori cu furie si cu disperare.
  5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
    Quasimodo.
  6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
    Au, asta continua sa fie un punct sensibil. Nu ma mai urasc la fel ca acum un an, dar totusi...
  7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?
    Nu stiu, mi-re greu sa ma imaginez pe mine scriind o carte. Nici nu stiu despre ce as scrie. Substitute?
  8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
    Misterioasa, fascinanta, stearsa.
  9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la …
    senzatia ca ma scufund in pat.
Leapsa se duce la oricine doreste sa o preia. Iar brontozaurelul asta isi termina paharul de suc de struguri rosii, se duce sa se spele pe dinti si se intoarce sa mai raspunda la o leapsa... si sa mai citeasca ceva chestii pe bloguri, ca a ramas tare de tot in urma si a declarat ziua de azi ca zi de recuperat, ca tot era urat afara si nu se simtea prea bine.

the curious eye and the critical taste buds: the last week of spring

... sau o listuta cu ce mi-a atras atentia si a trebuit sa incerc saptamana asta.
  • Heidi au lansat o noua gama de vara ce se numeste ChocoVenture. Din pacate, la ei pe site nu apare nimic despre asta. Gama de vara din ultimii ani (Fruit Delight) apare in continuare la produse noi, desi se pare ca deja a fost inlocuita cu ChocoVenture. Mda. Altii care sunt neglijenti cand vine vorba de site-ul propriu de prezentare. N-am putut sa nu observ ca din optiunile de la sondaj (Ce sortiment de ciocolata din gama Heidi Creamy preferi?) lipseste exact sortimentul care imi place mie (Creamy Amaretto). Si am iesit de pe site. Ca altfel sigur le mai gaseam bube. Revenind la gama ChocoVenture, ea contine 6 sortimente:
    • Banana Split - ciocolata alba cu granule cu banana
    • Raspberry - ciocolata alba cu granule cu zmeura
    • Lemon & Mint - ciocolata neagra cu granule cu lamaie si menta
    • Strawberry - ciocolata alba cu granule cu capsuna
    • Pear - ciocolata cu lapte cu granule cu para
    • Cranberry - ciocolata cu lapte cu granule cu merisor
    Avand in vedere faptul ca nu suport menta, iar ciocolata alba nu prea e ciocolata pentru mine, cred ca e evident ca am ales sa incerc doar ultimele 2 sortimente (si nici nu am intentia sa incerc si altele). Mda. Miros neasteptat de bine. Sunt bune la gust, in special cea cu merisor pe care initial nu eram prea hotarata daca sa o incerc sau nu. Imi placeau insa mult mai mult la gust sortimentele Fruit Delight cu afine sau cirese. M-a si enervat la culme felul in care se lipesc de dinti, in special sortimentul cu para. Stiu, de obicei ciocolata ramane pe dinti... insa nu in halul asta!
  • ChocoVenture biscuit

note to self: keep the distance

Cred ca tocmai mi-am dat seama ca nu mai vreau sa permit nimanui sa se apropie prea mult de mine, sa-mi intre in sufletel. Pentru ca, in cele din urma, raman doar parerile de rau. Asa ca poate e mai bine sa raman indiferenta si rece, sa evit sa devin prietenoasa. Desi am tendinta sa fiu ca un pui de ciobanesc german pe langa oamenii care imi sunt simpatici. Dat din coada, gudurat, sicanat, muscat in joaca... tot pachetul.

mirror, mirror on the wall

Nu-mi place ce imi arati azi. Nu-mi place ca azi vad la mine atitudini si metode pe care le-am criticat la altii. Nu-mi place cum azi devin monstrul dezgustator din cosmarurile mele. Nu-mi place ca azi am momente in care incerc sa-mi caut scuze. Nu-mi place ca am ganduri de genul "e usor sa critici cand...", "am facut tot ce era necesar sa mearga totul perfect in conditiile date..." Nu! Nu am facut totul. Am refuzat sa gandesc. Am refuzat sa concep ca datele problemei se pot modifica radical si ca toata munca mea este egala cu zero in cazul asta.

Mda. Stiu ca am o a doua sansa si voi profita la maxim de ea. Dar tot imi e scarba de mine... Tot raman cu un gust amar... Tot imi pare rau de timpul pierdut si de timpul pe care il voi pierde incercand sa repar "minunea".

Cea mai proasta zi pe care am avut-o in ultima luna, poate chiar in ultimele luni? Probabil ca da. Mi-am rupt si o pereche de strampi care imi placeau mult de tot.

A, si mai era ceva... M-as saturat sa mi se spuna ca sunt doar obosita si ca ar trebui sa ma odihnesc si sa nu mai lucrez noptile. Nu sunt obosita!

completare...

... la reguli. Asta pentru ca sufeream de o lipsa de ocupatie enorma intre trei zile de lucrat probleme la tehnici de optimizare, facut o prostioara de programel Java ca sa mi le rezolve ca eu am ajuns sa sciu minuni de genul 12-2=12, o plimbare nocturna in Parcul Titan (arteziana e impresionanta noaptea), 4 ore de somn, iar lucrat probleme, facut un dus si iesit afara vreo ora la soare.

HCl (pour blood into perfume)

Mi-a venit in dimineata asta o idee geniala. N-am testat-o, cred ca nu o voi testa prea curand (ca mi-e lene, d-aia!), da' e geniala.

Despre ce e vorba? Inghetata! Cum se face o inghetata buna. Pai in felul urmator: se cumpara o cutie cu inghetata (ca doar n-o sa sfatuiesc pe nimeni sa o faca si pe aia de la zero cand se gasesc atatea chestii delicioase de cumparat), o punga cu stafide (eu le prefer pe alea mari si brune), un borcan cu dulceata (de orice fel, dupa preferinte), o cutie cu rulouri napolitane cu crema (tipul de crema variind in functie de preferinte), topping pentru inghetata (iar de orice fel, dupa preferinte), paiete de ciocolata (sau de altceva, da' eu sunt cu ciocolata)... mai era oare ceva? Nu mai tin minte...

Preparare. Se spala cu apa aproape inghetata un pahar sau un castronas, se unge cu dulceata dupa care se mai toarna cam un deget de dulceata (deget de-al meu, deci jumatate de deget de om normal), se varsa cateva stafide, se pune o lingura de inghetata, se varsa iar cateva stafide, ceva topping si ceva dulceata si se tot repeta pana cand se ridica un fel de deal de inghetata din pahar/ castronas. Se infing unul sau doua rulouri si se orneaza cu paiete de ciocolata, stafide si topping. A nu se uita lingura inauntru, ca nu vreau sa fiu trasa la raspundere pentru dintii sparti.

Idee geniala, nu? Pacat ca nici macar nu era vorba de inghetata.

A, si sper ca nu exista si la noi oameni cu un IQ suficient de scazut incat sa-si puna singuri in inghetata ce-am pus eu in postarea asta (a se vedea la etichete). Ca printre americani chiar exista (mi s-a intamplat sa ma impiedic de dovada vie acum vreo 2 ani).

despre inghetata si lucruri prost facute

Eram prin Auchan cand am observat un pahar de inghetata cu un animal simpatic pe ambalaj. Numele? Yupii. De la Amicii. In nici un caz inghetatele mele preferate, desi cateva din sortimentele Obsession (cele de ciocolata in combinatie cu cirese sau portocala si cel de tiramisu in varianta mare de 1 kg, pentru ca, spre deosebire de varianta mica, are si stafide si gem de cirese) imi plac foarte mult. Curioasa, am luat paharul. Inghetata e in regula, nu mi-a displacut, dar nici nu m-a impresionat. Am studiat ambalajul cu animalul simpatic si curiozitatea m-a facut sa urmez indemnul de pe ambalaj (textul cu galben de pe banda rosie din partea de jos - click pe imaginea de mai jos pentru poza mare si color - eu pe blog nu voi mai pune imagini color si mari), adica sa intru pe site.
ambalaj Yupii

Am intrat pe site si am reperat imediat link-ul catre promotia despre care ambalajul paharului spunea sa caut detalii (imaginea din stanga, e incercuit cu rosu unde scrie "click aici"). Numai ca, dand click, ajung la o pagina... goala (imaginea din dreapta).
homepage blank

Si asta nu e singura scapare. Pe urmatoarele le-am descoperit cand am vrut sa pun link-uri catre sortimentele de Obsession care imi plac. Poza pentru Obsession de portocale cu ciocolata e gresita. Poza pusa acolo este cu Obsession Rocher, sortiment al carui nume este scris gresit, de 2 ori.
Obsession 1 Obsession 2 Obsession 3

Ce-am mai observat este ca fiecare inghetata pe bat sau sandwich este numarata de 2 ori.
2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x

Si probabil mai sunt si altele... dar sunt eu prea adormita la ora asta si vreau sa dau click odata pe butonul ala si sa termin odata si cu chestiunea asta.

Ah, asta nu inseamna ca nu sunt curioasa sa incerc 3 din sortimentele de Fru Ice (link) - Ciocolata (link), Malaga (link), Portocale (link).

cioburi de amintiri

Si m-am trezit dupa multe ore de somn. Inca obosita. Si nu-mi vine sa ma ridic din pat. Si iar pierd vremea pe YouTube. Related Videos creeaza dependenta. De fiecare data. Deci si de data asta. Si dupa o vreme vad in lista si asta. A trecut mult timp de ultima data cand am ascultat-o. 30 de luni...

Toamna lui 2006.
Ma intorsesem acasa. De obicei urc pe scari, dar atunci luasem liftul. Am lasat usa de la lift sa se tranteasca singura cu zgomot si am intrat in casa. Zbang, zbang in creierul meu. Senzatia ca trebuie sa spun stop. Aia a fost ziua cand mi-am facut bucatele blugii verzi. Pentru ca ajunsesem sa ii urasc. Si cat imi placusera la inceput! Dar trecuse atata timp...

August 2002.
Atunci ii luasem. Ii purtasem prima data prin octombrie-noiembrie la un curs de grafica (Engineering Graphics) din anul intai.

Deruland... inceputul lui mai 2003.
Acasa in pat. Nu aveam inca noptiera pe vremea aia. Doar o cutie mare de carton pe care pusesem un placaj. Si tot invarteam o moneda pe placajul ala. Tati trebuia sa vina pe la mine in ziua aceea. Si eu incercam sa ma decid daca sa ma duc la partialele de analiza si mecanica sau nu. Nu aveam chef de partiale. Si am creat un precedent periculos. M-am dus, dar... la analiza am dat foaia goala, iar la mecanica n-am mai intrat in sala. Pur si simplu m-am razgandit.

Ultimele zile ale lui mai 2003.
Alt precedent periculos. Dar eram fericita, chiar daca foarte obosita. Jeans & leather style. Am ajuns doar la a doua ora a seminarului de algebra liniara. Izra a fost prima care a iesit din sala.
"You look good, Ana... you look happy"
"Thank you... so it shows?"

Iunie 2003.
Examen de analiza. In amfiteatrul de la scara in spirala. Nici acum nu stiu ce sala e. AN030? N-o sa uit prea curand alte mici detalii din ziua aia. Jeans & leather style again. Era rece in AN. Aveam un tricou rosu pe sub geaca. Venisem fara ghiozdan, doar cu mapa de piele neagra. M-am dus in partea stanga a salii si mi-am parcat mapa.
"Tu te-ai tampit, Ana? Vrei sa stam in primul rand?"
Pana la urma n-am stat in primul rand pentru examen. Ne-am dus in al doilea sau al treilea rand. Am stat insa in primul rand, pe locul din extrema stanga pentru refacerea partialului (ala la care dadusem foaia goala). Ala avea sa devina "locul meu" la examene in anii doi si trei. Dupa ce am terminat, am asteptat afara pe balustrada sa iasa si restul. Un sfarsit... pentru ca la ultimul examen, cel de fizica, nu m-am mai dus. Nu l-am mai dat niciodata...

Iulie 2003.
Facut bagaje. Inghesuit multe chestii. Plecat de acasa. Luat masina C&I de pe Strada Ritmului. Ajuns in Brasov dupa trei ore. Tati? Nu-l vazusem desi vorbisem cu el la telefon sa ma astepte. M-am dus in spate sa-mi recuperez bagajele.
"Se cunoaste ca sunteti studenta si va intoarceti acasa. Cu tigaita..." Dintr-unul din bagaje iesea o coada de tigaie.
Asa prost mi-a picat remarca omului...
"Nu va simtiti bine?" Cred ca devenisem palida moarta cand il auzisem ca zice de intors acasa si de "tigaita"...

August 2003.
Ma intorceam inapoi in Bucuresti. Restul anului avea sa fie foarte bun pentru mine. La fel si mare parte din 2004... pana pe 17 septembrie... Apoi n-a mai fost niciodata la fel... pana anul asta...

Sorry this turned out to be just a few minutes waste of your time - for me, it's stuff I won't forget.

cracking up... or, wait! maybe not...

Sunt obosita. N-am dormit deloc noaptea trecuta. Am de lucru, deci n-o sa dorm nici noaptea asta. Maine am iar o zi plina, poate chiar mai plina decat cea de azi, care a fost criminala. Nu mai rezist. Dar... nu e o alegere. Vreau sa dau totul dracului si sa ma prabusesc in pat. Vreau sa ma apuc sa dau telefoane maine dimineata sa grabesc totul ca apoi sa vin acasa sa ma prabusesc in pat undeva pe la 17-18 si nu dupa 23. Nu.mai.pot. OK, enough complainig. Back to work now. This too shall pass...

Hopefully...

cuvinte mari... si atat

... demnitate, eroism, fericire, iubire, curaj, etica, valori...

"Mori ca un erou!"
"Ai putea sa ai decenta sa renunti!"
"Rufele murdare nu se spala in public!"

Mereu mi-a fost teama de anumite imagini, de anumite feluri in care ma vad eu, de faptul ca si altii ar putea sa ma vada la fel. In general, prefer sa spun "n-am chef/ mi-e lene sa fac asta!" decat "nu ma descurc, am nevoie de ajutor", "nu, nu mi-e cald" decat sa las la vedere o cicatrice. Mi-a fost mereu teama sa-mi dezvalui punctele vulnerabile, sa spun ce nu-mi convine; teama ca in felul asta as servi altora un fel de harta pe care am marcat unde si cum sa ma atace. Am mers prea departe uneori? Am preferat sa dau o foaie goala la examene la care tineam sa iau 10 in momentul in care am realizat ca nu ma descurc sa fac totul perfect in timpul acordat. Impulsiva, ciudata, nebuna, dar nu proasta, nu! In realitate, foarte orgolioasa si foarte speriata. Am preferat sa imi fac singura rau (fizic) decat sa explic altora cat de mult m-au deranjat niste vorbe sau gesturi, ca atitudinea lor fata de mine m-au facut sa ma simt... buna doar de aruncat la gunoi.

Spuneam in postul precedent ca n-as vrea sa scriu pe blog lucruri pe care as putea sa le regret daca propriile mele perspective se vor schimba. Asta pentru ca acum regret "color me pretty". Pe undeva imi este mie rusine ca am ridicat pe un piedestal niste oameni care nu sunt decat... oameni, chiar daca sunt al dracului de buni la ceea ce fac. Deja regret si ultima fraza. Si tot. Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Am fost "dresata" sa imi ascund slabiciunile. E asa ciudat sa imi arate cineva lumea si slabiciunile proprii, dorintele ascunse. Daca vrei sa cunosti lumea, priveste-o de aproape; daca vrei sa-ti placa, priveste-o de departe. Nu mai tin minte citatul exact. Dar imi pare rau ca am ajuns sa cunosc mai bine oameni care ma fascinau. Pentru ca s-a dus fascinatia. Si nici macar n-am aflat lucruri pe care nu le stiam deja. Doar detalii mici, mici. Profilul liceului, cand si-a schimbat masina, idei pe care le-am mai auzit si la altii si cu care sunt si eu de acord. Marile descoperiri nu au existat de fapt. As fi ipocrita sa spun ca nu stiam deja. Insa brusc, apropierea m-a facut sa cobor omul de pe piedestal... pana undeva chiar sub mine si sa ma simt vinovata pentru asta. Vinovata si o mare fraiera. Pentru ca mi-a devenit simpatic atunci cand am vazut ce frumos se poarta cu mine si m-am gudurat ca un catelus atunci cand am vazut ca imi acorda atentie.

mici mari schimbari

Eu de acum un an in situatia de acum...
  • as fi scris mai mult pe blog
  • as fi cedat nervos de mult si as fi lasat totul balta
  • as fi avut mai mult timp liber (ca o consecinta a punctului precedent)
  • m-as fi concentrat pe cu totul alte lucruri
  • as fi varsat multe lacrimi
Da, m-am schimbat. Mult. Nu, nu ma mai recunosc. Cumva, dintr-un motiv irational am devenit sinistru de... rationala. Nu, nu ma plang. Imi doream schimbarea asta de aproape 5 ani. 5 ani!

Si acum imi dau seama cat de absurda este lista de la inceput. Eu, cea de acum un an nu m-as fi confruntat cu situatiile de astazi. Pentru ca nu as fi avut curajul sa le creez pe cele mai multe din ele.

Eu, cea de acum... in continuare nu voi mai posta des pana la inceputul lui iunie, care inceput de iunie s-ar putea sa se transforme in inceput de iulie daca totul va merge bine si va exista un motiv ca si luna iunie sa fie foarte incarcata. Eu, cea de acum... in continuare nu sunt lipsita de temeri. Diferenta consta in faptul ca nu mai este vorba de temeri foarte personale si pe care altii le-ar putea cataloga drept irationale. Pur si simplu nu vreau sa scriu pe blog despre chestiuni care nu sunt inca... incheiate? Lucrurile se pot schimba, oamenii se pot schimba, perspectivele proprii se pot schimba. Nu vreau sa fac niste afirmatii pe care sa le regret mai tarziu.

Eu... brontozaurel. M-a pus putin pe ganduri ce scrie Krossfire aici. Nu prea ma mai simt brontozaurel. Ce ma mai leaga in noaptea asta de copilul caruia i se spunea si isi spunea brontozaurel? O durere groaznica de cap, o stare urata de greata de genul celor cre m-au facut sa am multe nopti albe in luna mai a anului trecut. Inghetata ajuta. Intotdeauna. Am o cutie nedesfacuta in frigider. O sa inghet? Deja ma ingheata muzica. Roxette. Call of the Wild. Amintiri vechi. De pe vremea cand inca imi faceam temele in bucatarie, de obicei la masa, desi trebuia sa ma mut la dulapul pe care era radioul daca mama avea chef sa calce ceva. De pe vremea cand ma uram. Mult mai mult decat acum un an. Si ma taiam... pe picioare, pentru ca pe maini s-ar fi observat si nu as fi vrut sa-mi puna cineva intrebari. Cu lamele boante... as emo as that may sound (desi evident ca nu auzisem de asa ceva pe vremea aia, aveam undeva intre 1/3 si 1/2 din varsta de acum).

Eu... Ana. Asa cum scrie si pe zgarda mea. Mult mai matura din unele puncte de vedere, mult mai copila din alte puncte de vedere.