Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive aprilie 2009

pauza... ceva mai lunga

Nici eu nu stiu exact cat de lunga. Probabil ma voi intoarce in a doua jumatate a lunii mai.

P.S. Magazinul cu sapunelele si gelurile alea de dus (capsuni, lamaie & grapefruit, portocala, ciocolata & portocala) se numeste Body Basics. Se gaseste pe Magheru, langa Teora, cam la jumatatea distantei intre Universitate si Romana, pe partea opusa fata de noul magazin diverta.

P.S. #2 (de vineri): Ziua de joi a mers bine, azi pana acum la fel. In 12 ore plec din Bucuresti.

but I do want to write about it... is it just a waste of time?

Si despre ce anume vreau sa scriu? Despre ziua de luni. Despre minunata zi de luni care a deschis saptamana asta. Mda, poate ar trebui sa las ironia asta idioata la o parte si sa bag viteza la scris ca sa minimizez timpul pierdut.

A fost o zi de luni in care tot n-am gasit felicitari asa cum imi doream (adica felicitari cu Tatty Teddy pe teme de Paste - ceva in genul astora) in nici una din multele librarii prin care am intrat. Si nici macar nu am vazut nici macar o felicitare de Paste care sa imi placa si mie cu adevarat. Nici macar una singura! Ahhh! Ce diferenta fata de Craciun! Pe la jumatatea lunii noiembrie gasisem deja felicitarile acelea superbe cu Tatty Teddy la diverta. Acum... de 3 saptamani tot iau la rand magazinele lor si n-am gasit o singura astfel de felicitare avand ca tema Pastele. In plus, acum se pare ca nici macar nu se mai organizeaza targul ala de cadouri de Paste de la sala Dalles unde reusisem sa gasesc felicitari dragute in anii trecuti. Concluzia capitolului felicitari de Paste 2009: dezamagire totala!

Nu cautam, dar am gasit. Ce? Cosmetice. Pentru cine nu ma cunoste, la mine cosmetice inseamna in principal produse de curatare. Geluri de dus. Sapunele. Cu arome de portocala, de lamaie, de mere, de capsuni siii... de ciocolata si portocale! Ah, asta e o combinatie care mie mi se pare dementiala! Si mai sunt si ieftine. Detaliu important in perioada asta pentru mine... din pacate! Asa ca imi voi lua cu siguranta cel putin doua astfel de geluri de dus in viitorul apropiat. La acelasi magazin (din pacate, nu am retinut cum se numeste... bine macar ca am retinut locatia!) am mai vazut si niste batoane pentru pielitele alea impielitate din jurul unghiilor, care mi s-au parut insa groaznic de scumpe. Nu atat de scumpe ca si gelurile de dus de la The Body Shop (unde am observat un nou sortiment - cu aroma de visine) sau de la diverta (da, au si asa ceva acolo, dar sunt al dracului de mari sticloantele si costa 30 RON una... mult prea mult pentru mine), dar totusi...

A fost o zi de luni in care am fost martora la o intamplare care m-a facut sa-mi aduc aminte despre ce ajunsesem sa vorbesc la un moment dat cu dugy pe drumul dintre Cismigiu si Herastrau (poze la el pe blog). Subiectul: indivizii aia de la metrou. Cum care indivizii aia de la metrou? Aia in negru pe care scrie cu verde Scorseze. Imi pare rau, dar eu paznici nu ii pot numi. Am mai citit pe bloguri despre ei si se pare ca si lui i-a atras atentia acelasi articol (dar sa ma ia ala cu coarne daca mai tin minte cand si la cine l-am citit, asa ca daca aterizeaza cineva pe blogul asta si se prinde despre ce vorbesc, sa faca bine sa imi sufle si mie sa nu ma simt ca ultima repetenta care nu e in stare sa retina nimic). In articolul respectiv erau facute un fel de portete ale acestor indivizi, care ori sunt prea slabi, prea copii sau prea femei si in consecinta fara prea multa putere sau prea batrani, prea grasi si in consecinta prea obositi. Nu suna deloc bine, nu? Nu inspira nimanui teama. Sau cel putin nu cui ar trebui. N-ar indrazni in veci sa se ia de un scandalagiu solid. In schimb, azi am vazut cum unul din indivizii in negru pe care scrie Scorseze si-a gasit sa se ia de doi baieti. Sa se ia in sensul ca le-a cerut acte si legitimatii de calatorie. Baietii? Imagine the typical geeks. Unul din ei avea in mana niste zambile, iar celalalt o punga de cadouri. Individul de la Scorseze? Slab si el, dar semnificativ mai inalt si dotat cu un baston care, dupa cum a inteles si micutul lui creier, este cu siguranta mai tare decat niste zambile. Mda. La cateva statii mai incolo, doi indivizi ascultau muzica in metrou. La mobil. La difuzor. Nu stiu exact ce... incultura mea in materie de andrele, ozoane, accente si blonde depaseste orice imaginatie, asa ca... scuze, dar nu pot oferi informatii exacte. Insa pe mine ma deranjau. Probabil ca si pe altii. Insa nimeni nu le-a zis nimic. Oare din cauza ca erau mai solizi?

A fost o zi de luni in care n-am putut sa remarc (fara nici o parere de rau, bineinteles!) ca nici un cretin nu si-a mai exprimat cu voce tare ingrijorarea pentru sanatatea mea. Oh, the irony of it! Acum 3 saptamani, de fiecare data cand ieseam in fusta pe strada se gaseau destu babuini (scuzele mele babuibilor-babuini!) care sa ma intrebe daca nu mi-e frig, daca nu vreau sa ma incalzeasca si mai ales daca nu mi-a inghetat ceva... la care nu puteam sa nu ma gandesc ce noroc pe el ca n-are ce sa-i inghete. Ca el n-are nimic intre urechi. Da, la cap ma refeream. Pentru ca daca imi ingheta ceva atunci, ala era capul in zilele in care uitam de caciula. Eh... incultura in materie de strampi. Bineinteles ca la -10 grade tin mai cald niste pantaloni de schi, dar pana la vreo 5-6 grade sub zero, experienta mea zice ca tot mai cald e intr-o pereche de strampi grosi decat intr-o pereche de pantaloni pe sub care bate vantul. Mda. Stiu. Vorbeste si experienta celor 4 ani la un liceu la care uniforma era obligatorie... inclusiv fusta pe vreme de iarna pana la vreo cateva grade sub zero. Cand am intrat la liceu uram chestia asta. La terminarea liceului ajunsese sa imi placa. Pentru ca invatasem ca e distractiv sa jonglezi putin cu regulile. Ca merge cam orice fusta gri si cam orice sacou bleumarin. Ca nu trebuie neaparat sa fie materialele alea standard care se simteau ca dracu' la pipait. Ca nu trebuie neaparat sa fie liniile standard care in ochii mei aratau urat. Ca se pot gasi zeci de combinatii care sa imi placa si care sa nu se departeze mult de standard in acelasi timp. Revenind... lunea asta am inghetat. Crunt! Si nimeni nu m-a intrebat daca nu cumva mi-e frig. Oare pentru ca eram in blugi (pantaloni, nu fusta!)?

Ah, ca bonus... acum imi curge nasul si tot stranut...

A fost o zi de luni in care m-am trezit greu. De multe ori am spus ca alarma de la radioul meu ar fi in stare sa trezeasca si mortii. Asa ca acum mi se pare usor sinistru ca a trebuit sa urle vreo ora pana sa ma trezeasca pe mine. O ora! In aceeasi camera cu mine! Alarma pe care o aud de la etajul doi desi camera e in capatul opus al casei fata de usa de la intrare. Groaznic!

A fost o zi de luni in care n-am mai gasit ceva, dar sa ma ia ala cu coarne daca mai tin minte ce... Am uitat de cand am inceput sa scriu si pana acum. Ahhh! A fost o zi de luni in care tot n-am mai gasit pe nimeni care sa vrea la Rock City Open Air (info: 1, 2, 3, 4). Eu VREAU! Rau de tot! Pentru ca vin Amon Amarth. One of the bands I'm just crazy about! Desi nu imi place ca e la Fetesti. Ca locatia e la vreo 12 km de gara. Ca nu se dau bilete pe zile, doar pentru toate cele 4 zile. Nu ma intereseaza ca in pretul biletului e inclus si spatiu de campare si acces la dusuri. Mai bine moarta decat sa petrec o noapte intr-un cort sau sa folosesc un dus comun! Tin la igiena personala prea mult ca sa intre macar in discutie asa ceva.

O, la dracu'! Wasn't this supposed to be short? Forgive me for this awful waste of your time...

but I can't stop this feeling that I should run and hide...

Intamplator nu e de 1 aprilie...

Twisted Sister - King of the Fools