on the verge of extinction... again

mixed feelings mixed with mixed partial derivatives

E doar o senzatie.

O senzatie pe care tin minte ca am avut-o si dupa examenul de Analiza Matematica I (Calculus I pentru brontozaurelul asta care a facut materia in engleza). Sambata, 15 februarie 2003. Da, inca tin minte datele tuturor examenelor. Motive de bucurie, motive de tristete.

Mi-am montat "minunea" pe usa la baie. Au aparut din nou strugurii (oricine ma cunoaste stie ca ador strugurii). Am vazut in magazin negri si azi am primit struguri albi. Si pere. Zemoase. Si un calendar pe 2009. Din acela mare de perete, cu poze frumoase. Si un sortiment de ciocolata Schogetten cu care papilele mele gustative nu s-au mai intalnit din 2002.

Fundamental trista. Dezamagita profund de imaturitatea de care am dat dovada... din nou! Am ramas cu un gust amar. De sambata seara. Nu ma simt bine nici din punct de vedere fizic. Stiu... si asta va trece. Ramane de vazut care vor fi urmarile... si cat imi va lua sa le corectez de data asta. Macar stiu ca n-ar trebui sa am ocazia sa fac o tampenie mai mare. Multumesc frumos, Cristina! Atata nevoie am de abonamentul asta acum.

Online dupa somnul din mijlocul zilei. Am un motiv bun - nu dormisem deloc noaptea. Un motiv nu e o scuza, stiu si asta. Si o surpriza foarte frumoasa de la DeMaio. Care mi-a dat o idee cum sa fac sa ma mai calmez. Am atatea DVD-uri cu concerte... ma ajuta in momentele in care sunt agitata. Un zambet constatand ca Henrich si-a adus aminte de micile mele obsesii geometrice. O conversatie telefonica. Trei pe Y!M. Si zambetele se aduna si se transforma intr-unul mare de tot. Si inca un zambet mic acum. In momentul asta. Pentru ca eu de obicei nu fac asta. De cele mai multe ori sunt prea timida si ca sa recunosc faptul ca sunt recunoscatoare cuiva pentru un zambet.

Senzatia de greata nu m-a parasit. Degetele mele sunt inghetate. Imi arde capul. Plec de acasa in cateva minute.

Stiu. E varza postul asta. Asa sunt si eu zilele astea. O sa corectez pe seara daca descopar ceva greseli.

4 pareri

cine
Rodica Botan
cand
marți, 20 ianuarie 2009 la 08:39:00 EET
Fetita...da-mi voie sa-ti spun fetita, pentruca sint mult mai batrina ca tine. Am citit ce-ai scris, chiar daca e putin intortochiat, am inteles atit ca suferi de ceva...

Am citit un pic mai jos, dar n-am citit tot ca e tirziu in California si trebuie sa dorm...miine la lucru. Dar am citit destul sa imi dau seama ca ai avut un accident.

dupa cum iti imaginezi, cu cit traiesti mai mult, cu atit ai prilejul sa ai mai multe experiente si bune si rele. Prin 1992 m-am electrocutat la 12.000 de Volti...asa ca pot sa simt cu tine la durere. Nu puteam sa stau in pat fara sa ating o portiune care sa nu fie arsa...

Dar ...trece. Si din tot raul se poate naste ceva bun. Durerile in viata au darul sa te ajute sa vezi si sa simti bucuriile mult mai puternic. Te fac sa intelegi ca viata este fragila, si ca timpul este are o masura diferita pentru fiecare individ, si ca trebuie pretuit. Si pentruca veni vorba de timp...pretuieste si timpul pe care-l petreci cu cei dragi...ca ne-am fost dati unii altora doar pentru o vreme...prea scurta daca ma intrebi pe mine.

Apoi durerea ne invata rabdare; si in viata ai atit de multa nevoie de rabdare...pentruca lucrurile mari si importante numai cu rabdare si perseverenta se pot atinge.

Ma opresc aici...ca poate in conditia ta nu ai chef de un comment prea lung. Iti doresc multa sanatate...si nu uita, ca exista cineva sus care te iubeste. Dumnezeu ti-a pazit totusi viata...pentruca are pentru tine ceva special pregatit.
Blessings from California!!!
cine
Thomas Moon
cand
marți, 20 ianuarie 2009 la 09:58:00 EET
Niciodata nu ne maturizam destul... Si nici complet. Poate nici nu ar fi bine sa fim niste robotei maturi, fara pic de zambet, lucrand la aceleasi operatiii mecanice si afisand acelasi aer de seriozitate/maturitate.

Si eu am un calendar nou pe 2009. L-am primit cadou de la cineva, are pe prima pagina o domnisoara cu buze verzi si cu ruj verde... interesant :)

Thomas
cine
mă-ta cu târlici de blana
cand
marți, 20 ianuarie 2009 la 14:22:00 EET
nu ai pt ce :) si eu iti multumesc ca ma asculti intotdeauna cand vreau sa vorbesc cu cineva, si sa stii ca in felul meu unic te iubesc mult! si nu vreau sa sun ca o "mama oparita" sau ca un mare invatat caci nu sunt, oricum sunt de parere ca singurele sfaturi bune sunt cele pe care ni le putem da singuri, dar as vrea mult sa te stiu bine si linistita...
cine
brontozaurel
cand
miercuri, 21 ianuarie 2009 la 06:35:00 EET
@Rodica Botan: sunt doua chestiuni diferite. In vara am fost impinsa peste un gard. Nu mi-am revenit inca 100%, dar nici foarte departe nu sunt - fenomenal cum au reusit sa ma repare :) In privinta asta iti dau dreptate. Au iesit totusi lucruri bune din ce s-a intamplat si am putut sa apreciez momentele amuzante din acea perioada. Ma consider norocoasa pentru ca am avut parte de oameni care sa ma sustina si de niste medici exceptionali. Si, zi de zi, apreciez tot ceea ce imi face placere, apreciez oamenii care ma fac sa zambesc... desi nu arat asta foarte des, pentru ca mi-e teama ca ar pitea fi interpretat gresit.

Insa aici nu era vorba de incidentul din august. E vorba de faptul ca sunt imprudenta, ca vreau sa experimentez tot... de faptul ca am avut o atitudine de "n-o sa mi se intample mie" si m-am ars. Si problemele de sanatate rezultate de aici sunt vina mea.

@Thomas: imaturitatea altora mi se poate parea amuzanta sau enervanta. A mea... o vad ca pe un mare defect.

@Cristina: ba da :) pentru ca si tu ma asculti :) si pentru cuvintele astea :) hugs!

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)