on the verge of extinction... again

leapsa copilariei

Leapsa primita de la dugy, care ma intreaba asa:

  1. Cât de departe eşti de copilărie?
    Pai in primul rand, eu nu prea sunt sigura despre ce copilarie e vorba asa ca voi incerca sa iau in discutie doua interpretari, pe care le voi numi C1 si C2:
    • C1 = copilaria ca perioada din viata care a tinut pana la vreo 15 ani
    • C2 = copilaria care "m-a apucat" prin clasa a XI-a, cand am lasat in urma copilul cuminte si serios care fusesem pana atunci si am devenit mai "nebuna"
    De C1 vreau sa ma indepartez la infinit, vreau sa uit mai tot din ea. E cea mai urata parte a vietii mele si, din multe puncte de vedere, imi doresc sa nu fi existat.
    C2... inca o traiesc.

  2. Mai ai prieteni din copilărie?
    In timpul C1, am avut o singura prietena. Atat. Nobody liked me except her. Si ma simteam mereu ca un fel de Quasimodo pe langa ea. Because I wasn't fast, wasn't pretty, wasn't serious or witty. Si ea era. Si as fi vrut sa fiu ca ea. Si ii eram recunoscatoare ca e singura mea prietena. Inca mai tinem legatura. Vorbim destul de des pe Y!M. Mai rar la telefon. De vazut nu ne-am mai vazut de ceva vreme. Ea calatoreste mereu in jurul lumii. Studii, munca. Fata descurcareata, serioasa, frumoasa, medicinista, ochelarista (si casatorita, envi!). Intr-un fel ma simt bine ca ma considera prietena.
    In timpul C2... m-am simtit si ma simt foarte bine in preajma multora, ma simt rasfatata de multi. Pentru mine este prietenie. Mi-ar placea sa am o confirmare verbala a faptului ca este ceva reciproc. Nu ma pricep la ghicit ganduri.

  3. Care sunt cele mai frumoase momente ale copilăriei tale?
    Din timpul C1... nu stiu daca au existat. Tin minte ceva intamplari care par amuzante acum, dar nu pot spune ca am fost fericita la momentul respectiv.
    In timpul C2... au fost multe. Majoratele, primele iesiri cu primul meu prieten, multe momente legate de facultate, de primul meu job si altele care nu se povestesc aici...

  4. Câte vise de copil ţi-au fost îndeplinite?
    In timpul C1... nu prea tin minte sa fi avut vise. Mi-am dorit o singura chestie cu disperare. Si mi-am indeplinit-o eu, muncind, in timpul C2. Nu mi-a picat din cer. Si apoi am pierdut tot ce am obtinut. Si am incercat din nou, mi-am indeplinit din nou visul, l-am pierdut din nou. Si inca o data. Si a treia oara nu am reusit sa-l mai recapat la loc. Si tot incerc de 5 ani.
    In timpul C2, am avut multe vise. Unele nu s-au implinit, celelalte s-au implinit si apoi am pierdut tot ce am obtinut. The End.

A, da. Leapsa o preia cine are chef... in caz ca are cineva chef.

19 pareri

cine
Cool-Boy
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 00:14:00 EET
Copilaria este un subiect interesant. Parerea mea e ca niciodata nu vom inceta vreodata sa ne prtam ca niste copii. Ma plimb pe strada si inca mai sunt batrani simpatici si glumeti ca se comporta parca ar avea 5 anisori.

Nu pot spune despre mine ca mai am prieteni din copilarie. Unii dintre ei au plecat departe, iar cu altii pur si simplu nu am mai tinut legatura. La fel ca si tine am avut preteni care erau cool, reuseau sa atraga atentia fetelor. Iar eu pe langa ei ma simteam un pitic, o mana de omulet care era si el prin preajma, eram timid intr-un cuvant. Mai tarziu am devenit mai indraznet si am reussit sa ma integrez intr-o "gasca", devenisem lebada din povestea Ratusca cea urata.


Cele mai frumoase momente au fost cele in care parintii ma duceau la diferite pectacole de teatru, circ, carnavaluri, tot felul de chestii din astea. Imi placea ca ne simteam atat de bine impreuna.

Nici nu mai stiu cate vise mi-au fost indeplinite in copilarie, poate cateva cand eram mic copil...nu-mi aduc aminte. In prezent ma lupt sa-mi indeplinesc singur visele, asa ca si tine, prin munca. Nimic nu pica din cer si niciodata nimeni nu o sa-ti ofere ceva pe gratis fara sa fie in schimbul altui lucru.

Keep on fighting for that dream of yours.
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 00:37:00 EET
Imi sunt foarte simpatici oamenii care zambesc mereu, care sunt glumeti (fara ca glumele sa fie totusi deplasate ;) ), chiar daca nu mai sunt copii.

Felicitari pentru ca munceti sa-ti implinesti visele! Ai perfecta dreptate, nimic nu pica din cer!

And thanks, I'll keep fighting :)
cine
krossfire
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 00:38:00 EET
Eu am stat bine si in C1. Acum ma macina diverse si copilul din mine se simte amenintat de carieristul nervos care se tot ridica.
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 00:41:00 EET
Interesanta perspectiva. Cumva am reusit sa fiu un copil carierist in prima parte a C2. Acum am ramas doar copilul.
cine
Lucian
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 04:41:00 EET
E cam aiurea commentul asta aici ... dar ma uitam peste pagina despre si habar nu am ce inseamna FILS la facultati. Te rog lamureste-ma si pe mine.
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 04:43:00 EET
Facultatea de Inginerie in Limbi Straine

e in regula, o sa fac si o pagina pentru intrebari de orice fel ;)
cine
envi
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 06:10:00 EET
what? huh? de ce-mi zici ca e casatorita? :))
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 06:14:00 EET
hehe, pai normal ca mentionez asta daca am mentionat ca poarta ochelari :P
cine
envi
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 08:33:00 EET
bai deci cum sa zic :) ochelarii sunt doar UNA din cele trei chestiuni care-mi plac mie la o fata :) dar fie, ok! :)
cine
sorin
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 09:40:00 EET
Frumos. Tare bine ca se pune problema asa. He he, in C1 am avut mii de vise, care de care mai tampite (recte sa am o coliba la munte unde sa traiesc cu verisorii mei, inconjurati de caini si porumbei), le-am fugarit cat mi-am permis de mult si am "platit" cu varf pentru asta. Am facut zeci de custi pentru caini in spatele blocului pentru maidanezii din zona, colindam toate padurile (mai ales in timpul orelor de scoala) cu Calutu' (sa-i fie tarana usoara ca a fost otavit de vecini si mi-a murit in brate), Rex, Toby, Alf ..., mi-am rupt hainele prin poduri dupa porumbei, am racit de mii de ori mergand la pescuit cu mana, mi-am speriat de tot atatea ori parintii cu soparle si sepi prin casa ... am mancat tone de bataie (luate pe drept) pentru chiul de la scoala, intrat in casa la 3-4 dimineata (incepand cu clasa a I-a), pantaloni rupti in genunchi si parul lung ce nu se voia scurtat. C2 a debutat mai iute, la 12 ani cu fumat, alcool si fuga de acasa, norocul prostului cu profesorul de matematica, Domnul Cindrea (sa-i fie si lui tarana usoara ca a plecat prea repede dintre noi si nu am apucat sa-i multumesc cum se cuvine), un OM care a vazut ceva in mine, si m-a facut sa indragesc stiinta purtandu-ma pe la olimipade. Asa am facut de am ajuns la facultate, acolo a fost raiul pe pamant, cu prieteni multi si cu grad mare de libertate. Cred ca am avut mare noroc prin lipsa de teveu si de peceu, doar scoala si copilareala. Acolo mi-am cunoscut si jumatatea mea mai buna, si am avut noroc ca a placut copilul din mine. Dupa angajare (cam la vreo 7 ani) a venit perioada critica, cand am fost promovat in functie de conducere, iar responsabilitatile au inceput sa ucida copilul din mine. Noroc cu pustiul meu, el m-a facut sa renunt la functii, ... cele cele ... , e mult mai bine acum, sunt iar copil si ma ajuta si piciul meu sa ma copilaresc. Si am noroc, ca, jumatatea mea mai buna ne intelege si se copilareste si ea cu noi. Prieteni, hmm ... cuvant mare, au fost 4 in C1, doi nu mai sunt (ah... si nu pot sa nu cant "Despartire" - Celelalte Cuvinte), sa le fie tarana usoara, altul e finul meu acum, iar celalat e de ani buni in alte tari. Din C2 sunt 8, dar au si ei copii si jumatati, chiar de ne vedem din pasti in hasti, senzatia-i aceeasi, si daca nu putem a ne mai strange in 19 februar sa-l ascultam pe Bon Scott, tot bem o pruna si ne salutam in gand, si nu trebuie sa o spunem, o stim, si atat. Frumos, frumos, frumos!
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 10:23:00 EET
@envi: asta am retinut-o eu in primul rand :P

@sorin: wow :) intrat in casa la 3-4 dimineata incepand cu clasa a I-a?

prieteni/ prietenie - nu pot decat sa-ti dau dreptate, sunt cuvinte mari si nu-mi place sa le folosesc usor
cine
Florin
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 11:03:00 EET
@brontozaurel - din fericire/din pacate, pentru mine,da. Ca la bataie am fost mereu imun, ai mei au fost constructori si veneau taziu de la munca (aveau raspunderi mari si cele cele), cam dupa ora 18, eu am fost mereu in grija fratelui mai mare, iar el scapa de scoala pe la 14 si eu scapand la 12 mancam si o zbugheam afara , doar foamea ma aducea in casa, noptea dupa 21 furam impreuna cu pretinul meu (tot de 7 ani) un catel (un teckel) si ne jucam cu el in subsolul blocului (la felinar sau lumanare) iar pe la 3-4 dimineata il duceam inapoi in curtea de unde-l furam, ai mei ma cautau in disperare, iar cand nu mai stiau unde a cauta ma asteptau topiti de griji acasa. Ori alte dati mergeam cu anvelopa la scaldat in miez de noapte. Sau de aveam sticle si borcane in camara, le "sparleam" pe toate si cu banutii din vanzare hraneam tota catalarimea din dotare, si era musai sa ne jucam cu toti cateii dupa hranire. Nu pot sa uit ce tamp eram cand ma intrebau ai mei "unde sunt sticlele si borcanele", eu raspundeam inevitabil "nu stiu, nu io le-am furat!".Au incercat saracii tot ce-au putut, da n-au avut cu cine, nu o sa uit in veci cum imi spuneau "maine sa mergi la scoala si apoi sa te gasim acasa, ca altfel vai de tine!", iar eu in gandul meu spuneam pe loc "ihi, sa crezi matale!". Sper sa nu existe legea compensatiei, ca daca ar fi sau ar functiona ... vai mie, am murit de grija cand piciul meu o intarziat un sfert de ora. Imi e rusine de-as vrea sa mor cand realizez ce le-am facut parintilor, asta cred ca ar fi singurul lucru pe care l-as schimba de s-ar putea. In rest, ramana toate asa.
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 11:28:00 EET
din nou... WOW!!!
cine
leonid
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 14:11:00 EET
Pentru mine copilăria este o etapă nesfârşită, înafară de faptul că îmi creşte mustaţa (şi o tai), nu prea mă incomodează înaintatul în vârstă (nu-s boşorog, vă rog frumos). Îmi place să mănânc ciocolata pe care mi-o cumpără mama, îmi place să mă duc în părculeţul copiilor, poate că nu am să fiu niciodată "matur", însă mulţumit chiar că voi fi căci am rămas aşa cum am vrut şi nu cum m-ar fi vrut alţii.

Eu am un vis, vreau să vizitez lumea de nebun (a se înţelege singur) pe banii făcuţi de mine din diverse proiecte pe care le am în cap. Nu acum, nu mâine, dar poate la 30 de ani am să reuşesc. Aaa.. şi vreau să scot nişte cărţi, asta mai va. Pas cu pas şi ajungem să ne îndeplinim visele.

În C1 aveam nişte prieteni pe stradă cu care făceam cortul şi alte tâmpenii, ne băteam cu struguri şi ne juleam picioarele. Mă jucam prosteşte pase de fotbal cu copii mai mici ca mine, visam foarte mult (acum visez mai mult), eram ăl care învăţa cel mai mult şi toată lumea îl numea într-un anume fel, purtam ochelari cu lamă de plastic şi o cămăsuţa subţire prin care aproape că mi se vedeau coapsele. Nu vreau să "mă fac de râs", însă acum îmi amintesc cu plăcere de duşmanii care mi-au devenit prieteni din generală şi alte bălării.
În C2, am continuat să învăţ ca un nebun, să particip la olimpiade, concursuri, atestate şi tot feul de porcării. Adoram şi nu puteam să adorm până nu terminam de rezolvat ce-mi propuneam şi aproape de fiecare dată am ieşit pe locul I-tâi. Nu puteam să renunţi şi cred că asta m-a făcut să ajung ce am ajuns acum şi mă bucur enorm (iniţal am făcut informatica, m-am angajat, am abandonat facultatea, m-am transferat la psihologie, m-am apucat să-mi pun ideile în practică şi să vizitez).


Cele mai frumoase momente ale copilăriei mele e greu să le definesc, dar haide:

- prima dată când am căzut într-o baltă de bălegar de vacă într-o tabără
- când am văzut-o pe vecina (aveam 7 ani şi ea 6) dezbrăcată şi am început să plâng şi am fugit la bunicul.
- când furam zmeură din propia curte deşi făceam urticarie şi nu aveam voie.
- când mă băteam cu vecinii cu struguri :))
cine
Adrian O.
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 14:25:00 EET
C1 şi C2 - ce abordare matematică şi logică. Fain că încă mai trăieşti copilăria.
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 15:50:00 EET
@leonid: :D cu struguri nu m-am batut, insa cand ma intalneam cu verisoara mea aveam obiceiul sa scuipam in capul oamenilor de pe strada cojile si samburii ca partile alea nu ne placeau; a, si stampilam geamurile vecinei cu piersici stricate

@Adrian O.: intotdeauna mi-a placut matematica :)
cine
brontozaurel
cand
joi, 29 ianuarie 2009 la 15:54:00 EET
P.S. nu mai arunc cu diverse in cei care trec pe strada... dar sunt imatura in multe alte moduri
cine
Marian H
cand
vineri, 30 ianuarie 2009 la 05:09:00 EET
najpa cu "C1", nici eu nu am dus deloc bine in "C1" and shit like that, in schimb ma bucur pt tine in "C2", si ma bucur ca nu te lasi "batuta" si te zbati pentru ceea ce iti doresti, sper sa ti se indeplineasca si sa fi fericita, pentru ca meriti !
cine
brontozaurel
cand
vineri, 30 ianuarie 2009 la 05:54:00 EET
thanks

Da-ti si tu cu parerea!

Mai jos se pot scrie tampenii. Nu mai mari ca alea de mai sus...
Insa inainte de orice altceva, vezi cum se comenteaza: indrumar tehnic si reguli!
HTML acceptat: <b>, <i>, <a href=""> (fara alte atribute)