Vina mea? In totalitate! Pentru ca incerc sa atasez semnificatii cadourilor, sa transmit un mesaj pe care propria mea lasitate ma impiedica sa il comunic verbal.
O felicitare cu un borcan de muraturi sub care scria "Esti atat de dulce!" Stiu, in situatia asta n-am fost asa subtila, dar indiferent de ce a crezut persoana careia i-am daruit-o, nu am intentionat sa fie doar ceva amuzant. Am facut-o cu rautate. O felicitare cu o leoaiaca plictisita cascand - "prea ocupata sa iti scriu pana acum". Din nou, s-a vrut a fi o rautate din partea mea.
Lumanari. Parfumate, bineinteles. Aici exista doua situatii. Am doua prietene carora stiu ca le plac lumanarile parfumate. Si daca le fac un asfel de cadou o fac exact din motivul asta. Altfel, sa iau lumanari, oricat de frumos parfumate ar fi ele (si chiar caut intotdeauna sa imi placa mirosul) pentru cineva care nu are o pasiune pentru astfel de lucruri se vrea iar a fi o rautate din partea mea. Lumanari se aprind la mormant. E nevoie sa spun mai mult? Cand pot alege culoarea pentru un cadou, orice ar fi el, e iar un mesaj negativ daca aleg alb sau negru. Doliu. Da, exista si doliu alb.
Have I lost my mind locked up in a world of symbols?
Daca daruiesc lucruri care imi plac... iar exista doua situatii. Daca este vorba de un cadou pentru cineva de la care de obicei primesc si eu cadouri (and that means relatives), atunci e o "indiciu": asa ceva mi-ar placea si mie sa primesc. Globuri mari de sticla pictate manual, globuri si cutii muzicale, beteala deasa... eu n-am primit niciodata asa ceva si continui sa iau pentru ai mei in fiecare an. Nu le-am spus niciodata ca asa ceva imi doresc. Nu vreau sa para ca as cersi lucrurile respective. Dar nu imi place sa primesc de Craciun sosete albe cu flori in combinatii de culori tipatoare, 4 ciocolate la pachet peste care e un sticker "3+1 gratis", pijamale roz cu iepuri verzi si alte chestii de genul asta. Yeah, sometimes they do get cool holiday gifts from work and they pass them on to me. Si am avut un soc anul trecut de ziua mea cand am primit cadou o enciclopedie si o agenda cu coperti din lemn parfumat. Dar nu asta era ideea. Mi le paseaza mie din reflex, pentru ca stiu ca atunci cand nu fac asta nu-mi mai vine sa le las din mana. Problema este ca ei nu se obosesc niciodata sa caute ceva care stiu ca mi-ar placea... sa plece de acasa cu imaginea cadoului in minte nu cu ideea magazinului si "vedem acolo ce promotii sunt". Situatia doi... cand fac un astfel de cadou cuiva care nu ma cunosaste prea bine... I just want to share something that I like and reveal a bit of me to that person, nothing expected in return. Maybe just some understanding.
"You can never get enough of what you really don't need." Ma bantuie chestia asta. Am vazut niste chestii dragute. De fapt nu "niste chestii"... multe chestii. Si le vreau. Pe toate. O sa mi le fac eu cadou. Nu eram hotarata. M-am hotarat in momentul in care mama mi-a inchis telefonul. I wonder why.
It will never be enough. There will never be enough cool things, toys, cosmetics, clothes, sweets, shoes, stationery, books, sex, good grades, diplomas, money to fill the emptiness inside.
