Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive noiembrie 2008

Redwall

[recommended by a good friend of mine; thanks for most of the photos go to him as well]

Ce dracu' mai e si Redwall asta? Pana duminica trecuta nici eu nu mai auzisem vreodata nici de carti, nici de seriile TV. Si apoi...

y!m conversation
[Pentru cine nu s-a prins, click pe poza de mai sus duce la prima serie pe youtube]

Imi place la nebunie genul asta de animatie - "clasica". Se putea altfel? Doar am crescut cu seriile Hanna-Barbera.

Revenind la Redwall... despre ce este vorba de fapt? Pai despre trei serii de desene animate, (fiecare avand cate 13 episoade), produse de Nelvana si bazate pe 3 din cele 20 de carti ale lui Brian Jacques (photo) a caror actiune se petrece in lumea Manastirii Redwall. Prima serie (1999) este bazata pe prima carte, aparuta in 1986, care poarta si ea tot numele de Redwall, a doua serie (2000) pe a treia carte, Mattimeo: A Tale of Redwall, aparuta in 1989, iar a treia serie (2001) pe a sasea carte, Martin the Warrior: A Tale of Redwall, aparuta in 1993.

Personajele sunt diferite animale antropomorfice. Interesant este ca se face o delimitare intre personajele pozitive si negative pe baza de specie. Personajele pozitive sunt soricei, viezuri, iepuri, veverite, vidre, cartite si arici. Personajele negative sunt sobolani, reptile, vulpi. La fel de interesant este ca, desi actiunea se petrece in lumea unei manastiri, Redwall evita orice tenta religioasa. Fiecare carte si, in consecinta, fiecare serie animata, ilustreaza o suita de intamplari care au loc in perioade diferite de timp de-a lungul istoriei Manastirii Redwall.

Cateva poze:

Redwall 1 Redwall 2 Redwall 3 Redwall 4 Redwall 5

For more info on the TV series and much better reviews than I could ever come up with:

Scooby-Doo, Where Are You?

[2 x Scooby]

  • Acum vreo 2 saptamani, am avut din nou norocul sa reusesc sa pozez masina lui Scooby (The Mystery Machine). Am vazut-o eu de multe ori prin Bucuresti, dar, pana acum, am reusit sa o pozez doar de 2 ori. Prima data am reusit sa o pozez in Pantelimon, in fata spitalului, intr-o dimineata cand mergeam la recuperare. De data asta, norocul mi-a suras in timpul unei ferestre de o ora pe care m-am gandit sa o petrec in galeria comerciala de la Cora Lujerului, la o inghetata (da, ador inghetata, nu conteaza ca e octombrie, decembrie, ianuarie, august...).
    The Mystery Machine

the lighter stuff #5

[in continuarea partilor unu, doi, trei si patru]

Dupa cum spuneam in partea a patra, dupa ce am ramas singura sub pretextul ca vreau sa dorm, am trecut prin toate starile posibile, de la furie la fericire ca ma trezisem. Am ramas singura mai putin de o ora, timp in care, in afara momentelor in care nu am facut altceva decat sa ma scufund in gandurile mele, am dat telefoane sa anunt lumea ca s-a terminat si sunt in regula (ce bine ca imi recuperasem telefonul!). Inainte de ora 18 (hehe, inca un motiv sa ma bucur ca imi recuperasem telefonul), a trecut pe la mine doctorul care ma operase, m-a ajutat sa ma ridic - eu nu indraznisem sa fac asta pana atunci, eram inca speriata, nu stiam cum am voie sa ma misc si cum nu. Se pare ca am avut totusi instincte bune - cum ajunsesem in salon, ii cerusem mamei sa ingramadeasca ceva, orice sub cotul si bratul drept... acelasi lucru mi l-a spus si el: sa am ceva sub cot ca sa mi-l sustina.

stari si frustrari

[another late post... been thinking about these for a few days]
  • Detest o anumita categorie de oameni. O categorie in care se incadreaza doua specimene pe care am avut ocazia sa le observ in cursul a ceea ce sper eu ca a fost ultima mea excursie intr-un super/hipermarket pe anul asta. Primul specimen: o dama trecuta de 40 de ani, aflata la cumparaturi cu sotul. La produse congelate, dama ia o cutie cu snitele congelate, isi baga ghearele in carton si sfasie cutia. Scoate punga cu snitele din cutie, se intoarce langa sot si incep sa le analizeze cu unghiile prin punga. Se intoarce la raft, pune cutia la loc si ia alta cutie intacta. Al doilea specimen: o fata cu mult sclipici pe fata. La struguri, isi scoate manusile, mananca ceva (mai multe boabe), isi pune la loc pe mainile cleioase manusile de piele intoarsa de la Meli Melo si pleaca mai departe.
  • Saptamana asta n-am dat pe la facultate. N-am avut chef. Tot saptamana asta trebuia sa merg la spital pentru un control (radiografie & dracu' mai stie ce). N-am fost. N-am avut chef. De vinerea trecuta nici nu prea mai sunt sigura ca mai exist. Sau ca mai vreau sa exist. Bleh! Detest sa mi se ofere anumite favoruri si anumite cadouri. Daca nu am cerut nici macar subtil, inseamna ca nu vreau, nu imi trebuie. Cu atat mai mult cu cat mi se spusese dinainte si am spus clar ca nu doresc sa primesc respectivele cadouri. Sunt imprudenta, dar in nici un caz idioata. In momentul in care decid sa fac o tampenie, stiu care vor fi consecintele. Insa pur si simplu nu imi pasa. Nu am nevoie sa se ofere altii sa ma acopere. Sunt perfect constienta de ce am facut si inteleg sa suport consecintele. N-am nevoie de un ajutor pe care nu l-am cerut.