on the verge of extinction... again

[despre un moment de neatentie si rusinea imensa ce a urmat]

Eram in supermarket, incaltata cu niste botine cu talpa groasa si blanita. In cos aveam 3 sticle: Grand Marnier (Cordon Rouge... ce, se gaseste altu' in Romania?), Cointreau, Drambuie. Il pusesem pe jos... ca sa nu il scap din mana... ca sa nu sparg cumva sticlele. Mi-a atras atentia o sticla de rom alb si m-am indreptat spre ea repede... ca o capra. Ca o capra... am tras un sut cu putere in cosul cu sticle pe care l-am pus astfel in miscare... translatie, rotatie, translatie... 3 sticle sparte. Un moment am crezut ca poate doar 2... dar nu, si cea de Drambuie se sparsese. Si ce zgomot! Ah, si ce miros! Nu mi-a zis nimeni nimic, dar... of, ce puteam sa fac? Mi-era atat de rusine cu dezastrul provocat. Am luat bucatile de sticla cu eticheta in cos, bucatile mai mici le-am impins cu botinele langa raft si m-am dus la casa s-mi platesc prostia. Aproape 265 RON... pe care e drept ca ii plateam oricum, dar daca nu eram capra, sticlele ar fi fost ale mele...

Mare idioata am putut fi!