Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive iulie 2008

perpetuand stereotipuri - un nou episod

"Femeile nu trebuie sa puna mana pe masina de gaurit"... pentru ca asta s-a intamplat pe hol cand am dat eu 2 gauri in baie:

crapaturaSKIL

In a doua poza se poate vedea masina de gaurit, aproape la fel de vinovata ca si mine.

P.S. Desigur ca exista si stereotipuri pe care le demolez complet. Cum ar fi cel cu "locul femeilor e la cratita". Ohooo... La cate dezastre s-au intamplat in bucataria mea de-a lungul timplui...

eu... ametita (din nou!)

Este a nu stiu cata ora cand am dormit cu usa descuiata. Este bine ca macar de data asta nu mi-am uitat cheile in usa pe afara. Dupa cum e bine ca de fiecare data cand s-a intamplat sa le uit in usa pe afara nu a fugit nimeni cu ele. De fiecare data, vecinii de palier au sunat la usa sa-mi spuna de chei. Ultima data n-a fost insa unul dintre vecini ci un individ pe care il trimisesem la plimbare cu o zi inainte cand venise sa ne povesteasca de o anumita secta... asta chiar a fost o surpriza pentru mine.

It's OVER!

Now I cannot remember how many times I have said that. But now the wretched week is over. I have no excuse to sink even further into that swamp of despair. I promise myself this will not happen again (haven't I promised myself that before? and maybe far too many times to trust myself anymore). This was absolutely the last time... the LAST time. It's over. Change of mind, change of direction. "Remember what you fight for, remember what you seek."

Come Out and Play

... is an album by Twisted Sister. Cannot compare with the monster album Stay Hungry, it features an awful cover (Leader of the Pack). However, I happen to like the album cover and the video for Be Chrool to Your Scuel (pity it was banned at the time as it was considered too violent... yeah, right).

Anyway, this little bit was just to explain what my mind cannot help associating this title with. I'm pissed-off-istic, as usual. By the way, I first heard that word in an Alice Cooper song (Pessi-Mystic off the 2000 album Brutal Planet).

I'm great when it comes to digressing, am I not? Hmph... Some people think they can really learn a programming language by reading the same ol' book over and over again. Concepts will eventually sink in, right? Wrong! To learn a programming language, you have to... come out and play! You have to try to have fun with it, experiment as much as possible. Of course you'll get a shitload of errors and then you'll have to understand what is it exactly that you're doing wrong, try to fix it. You won't really manage to do that the first time round, so you'll have to try again and again and again and again and again... And then pester people to test your programs, maybe they can discover bugs that you just cannot find. You have to like it, to be able to just lose yourself in it... to start working on something in the morning and just go on without noticing how time passes by...

I must have been awful when I started learning Java. No internet for me back then, so all I could do was send Alex text messages... really, really stupid questions (a text box and a button were really, really big things for me back then... I didn't know anything)... sometimes even really late at night.

I'm damn curious how many mistakes (spelling, punctuation... whatever) have sneaked into this post - am I tipsy enough to fuck things up even when writing in English?

Cointreau, my love

Imi place la nebunie cum miroase. Iar de baut... bineinteles asa cum beau eu de obicei... adica impreuna cu multa apa si mult zahar. In seara asta a fost de 10 ori mai mult ca de obicei. 50 ml Cointreau + 15 lingurite de zahar + 1.5 litri de apa. Suficient ca sa simt ca e cineva in cutiuta mea craniana care bate cu pumnii pe dinauntru ca vrea afara (a, nu, nu creierul, evident ca ala a evadat de mult din cutiuta). Suficient cat sa simt ca fac broaste in burta... prea mult lichid intr-o singura seara...

Cointreau

image source: the Cointreau official website

P.S. Pot sa-mi dau seama ca acel zbang-zbang din cap acompaniat de o usoar febra se datoreaza poate mai mult zaharului decat alcoolului. But this is as close as I ever get to being tipsy.

eu... o creatura ciudata (sa radem de brontozaurel)

De-abia saptamana trecuta am aflat ce inseamna acel "asl, pls" de care am tot auzit.

Nu m-a pasionat niciodata sa apar eu in poze. Majoritatea pozelor mele sunt facute la insistentele altora.

P.S. Some things never change.

O saptamana...

Miercurea trecuta. Speram ca in sfarsit se va rezolva si problema mea. Din pacate n-a fost asa. Instalatorul adus de cei de deasupra a decis ca el nu si-a dat de fapt seama de unde exact curge apa de ma trezesc inundata periodic din septembrie anul trecut... deci nu are ce sa repare. Asa ca in continuare plafonul meu poate sa se ude, eu nu mai pot folosi chiuveta din baie pentru ca imi pica bucatele din plafon de desupra ei, trebuie sa aduc pe cineva sa incerce sa isi dea seama de ce se uda de oua ori pe saptamana, trebuie sa curat apoi de fiecare data urmele negre de degete pe care mi le lasa pe pereti in baie, trebuie sa strang mizeriile care imi cad in chiuveta de fiecare data cand scoate capacul de la gura de aerisire de sus ca sa incerce sa-si dea seama daca e vreo teava uda...

Miercurea trecuta m-am trezit si cu cei de deasupra care au reusit sa-mi faca un dezastru mai mare decat orice instalator de pana acum in hol si in baie. Ei tot dadeau din gura, mie imi venea sa le urlu sa se care dracului din casa de la mine ca m-am saturat, ca imi e greata, ca vreau sa fiu lasata dracului in pace... si ca pana la urma eu raman singura care trebuie sa curete tot. Detest sa frec podelele, peretii, sa desfund chiuveta si alte activitati asemanatoare. Iar situatia asta ma obiga sa imi pierd aproape o jumatate de zi pe astfel de chestii de doua ori pe saptamana. Dar probabil ca n-ar trebui sa ma plang nu, ca de fapt e totul din vina mea. Asa mi-au zis niste dame bisericoase a doua zi, ca e din cauza pacatelor mele... Ganduri prea placute n-am avut nici pentru ele dupa ce le-am auzit.

In plus, senzatia de greata si de moleseala de miercuri seara n-a vrut sa ma paraseasca pana duminica.

Ziua de luni. As fi vrut sa fie o zi buna. Am descoperit ca blugii mei preferati (adica singura pereche de blugi careia ii ofer onoarea de a o purta cand ma simt eu bine si nu doar pentru activitati care implica transpiratie) imi sunt largi... ciudat! Aia ar fi trebuit sa vina fix pe mine. Eh, lasa ca-i trimit la spalat, chiar daca sunt curati. Poate intra la apa.

cateodata

... ma trezesc doar ca sa trag la loc patura peste ochi. Am inchis calculatorul pe la vreo 6 (dimineata). Am adormit pe la vreo 7 in ciuda bubuiturilor de la ghena (unii oameni sunt de la 6 si ceva la munca... la desfundat ghena). M-a trezit alarma de la radio pe la 8:30 si am oprit-o. Am adormit iar. M-a trezit telefonul pe la vreo 11, de data asta definitiv. Am pierdut vremea vreo trei ore cu dat indicatii pe mess, luat niste desene, lecturi pe net. Cred ca e timpul sa ma apuc de curatenie. Inca zac pe jos pungile de la cumparaturile de ieri, n-am curatat frigiderul (suc varsat si piersici strivite), ceva din ce am aruncat mi-a taiat punga de gunoi, asa ca dupa ce am ridicat-o din cos ca sa o duc la ghena am constatat ca imi curge din ea un lichid moviu iar acum trebuie sa spal cosul si sa curat cele 2 picaturi care au cazut pe jos langa usa. Inca n-am curatat la usa unde mi-au intrat vizitatorii incaltati ieri - am pus doar un ziar peste pentru ca trebuie sa calc pe acolo ca sa ajung la baie. Inca n-am sters praful, inca n-am dat cu aspiratorul. Of, ce mai astept oare?

P.S. Ghena nu s-a infundat din vina mea. Era deja infundata noaptea trecuta cand am dus eu punga de gunoi... si probabil de ceva vreme, pentru ca erau destule alte pungi de gunoi aliniate pe langa pereti.

incercand sa-mi aduc aminte cum a inceput totul

Martie 2008, ziua nu o mai tin minte exact. Era trecut de miezul noptii si ma intorceam furioasa de la colt. Prea multe minusuri. Dezamagita de mine... din nou! Certuri la telefon. Servire de rahat la supermarketul non-stop de la colt. Oameni scarbosi si javre galagioase pe strada.

Si tot frecam telefonul. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si pentru fiecare persoana pe care vroiam sa o sun gaseam motive sa nu o fac. S-au saturat de mine. S-au saturat de problemele mele. S-au saturat de mine. Punct. Mereu sun pe cineva cand sunt furioasa. Dar foarte des ajung sa vorbesc despre chestii total aiurea. Intreb de vreme (total anapoda daca persoana e in acelasi oras), unde as putea gasi cartuse de imprimanta ieftine (imprimanta mea a murit)... Probabil ca isi imagineaza ca nu sunt in toate mintile. Hmph... n-au oare dreptate?

As putea sa scriu... ca sa-mi amintesc. Daca as sti sa scriu. Dar nu stiu sa scriu, nu stiu sa vorbesc, nu stiu sa ma exprim. Dar mi-ar placea sa imi inghet gandurile. Poate... dar probabil ca nu. Si totusi... poate ca intr-o zi voi putea sa rad amintindu-mi de frustrarile de azi. Si poate ca le voi putea explica si altora. Dar nu ma pricep sa explic. Mi-as fi dorit sa fiu tanc. Nu, nu mi-as fi dorit asta.

Nu, n-am ramas niciodata corijenta la literatura (am avut colege care sa ma ajute in moduri mai putin "regulamentare"), dar as fi meritat.

Mi-am facut contul asta, in noaptea aia, dar n-am scris nimic. A trecut ceva vreme. Intre timp si-a facut un fost coleg blog... si "reclama" prin status pe Y!M. Sunt o creatura curioasa. Intotdeauna dau click pe link-urile din statusuri. Din moment ce cerea feedback, l-am umplut de asa ceva... ortografie, gramatica, exprimare si... in primul rand punctuatie. Si apoi pe tema articolului. Cateodata imi este foarte usor sa vorbesc mult. Intamplatator, i-am spus ca pana la urma n-am facut altceva decat sa perpetuez un stereotip. I-a placut ideea... si i-a furnizat material pentru urmatorul articol. Tot intamplator, am avut ceva material sa ii ofer pentru inca un articol. Si a urmat intrebarea... daca nu vreau sa scriu pe blogul lui.

Dar eu nu ma pricep sa scriu. Si mai ales in romana cand eu de aproape 17 ani gandesc in engleza. De-a lungul timpului, am tot primit link-uri de la el si de la alti fosti colegi catre diferite articole de pe diferite bloguri. Mereu curioasa, le-am "incercat" pe toate. Unele mi-au placut, unele nu. Pe unele am revenit singura... pentru ca unii chiar se pricep sa scrie. Si de asta imi e clar ca eu nu ma pricep. Aici doar exersez. Cum scrie si la profil, e doar un exercitiu.

Nici nu i-am spus respectivului coleg de blogul asta. De fapt n-am spus nimanui care ma cunoaste personal. Mi-a trecut prin cap sa fac asta, pentru ca vroiam sa pun niste bucatele de conversatii de pe Y!M ca sa ilustrez anumite ciudatenii de-ale mele si as fi vrut acordul persoanelor respective.

Si cam astea au fost inceputurile.

P.S. Ultima saptamana a fost cam... ciudata, plina de momente care ar fi trebuit sa fie bune si n-au fost asa pana la urma.

din ce sunt facute amintirile (leapsa cu cana)

Ca raspuns la leapsa cu cana primita de la Henrich, imi voi prezenta o parte din populatia dulapiorului si a rafturilor din bucatarie. Mai trebuie sa mentionez ca, pentru a face prezentarea asta una cuprinzatoare, am deschis usa dulapiorului din bucatarie pentru prima data in ultimele 3 saptamani si jumatate. Si asta a fost un lucru bun pentru ca am dat de 2 cutii de bomboane care mai au 3 zile pana la data marcata ca fiind data expirarii.

Incep cu cele 2 canite gemene care sunt cel mai des folosite pentru ciocolata calda sau ceai... pentru ca eu cafea nu beau, iar cand vine tati pe la mine, ii fac intotdeauna cafeaua intr-o cana mare, cumparata special pentru asa ceva (nu pot sa nu ma simt si vinovata ca ii hranesc viciul, pentru ca el mai are si ceva probleme cu inima, dar mereu imi spune ca eu ii fac cea mai buna cafeluta si, in plus, altceva nu ma pricep sa-i pregatesc).

canite gemene ursuleti setul 1

Revenind la cele 2 canite inalte de 7 cm, le am de foarte mult timp, nici macar nu mai tin minte de cand. Au fost in set cu 2 castronele si 2 farfuriute. Farfuriutele si unul din castronele s-au spart de-a lungul anilor, asa ca, din 6 piese cate erau la inceput, au mai ramas doar 3.

Apoi urmeaza 4 canite precum cea din imagine (am facut poze doar cu una, pentru ca sunt identice), folosite mai des pentru ceai, mai rar pentru ciocolata calda.

canita ursulica

Ca si cele 2 de mai sus, au venit la set (in poza am pus cate 1 bucata din fiecare; apar 2 farfuriute pentru ca au modele diferite).

setul 2

Cred ca ar mai trebui sa mentionez ca farfuriile de 15 cm in diametru sunt cele mai mari farfurii care se gasesc la mine in casa, cu exceptia farfuriei care mi-a venit impreuna cu cuptorul cu microunde. Nici castroane mai mari de atat nu am.

Ca bonus, pun si o poza cu 4 pahare cu pitici, pahare pe care le am de pe vremea cand eram la gradinita.

au mai ramas doar 4 pitici

Initial, setul a fost de 6 pahare cu pitici si o cana mare pe care se gasea cel de-al saptelea pitic impreuna cu Alba ca Zapada. Intre timp, eu am spart un pahar, tati a spart un pahar si cana. A fost mare tragedie atunci. Aveam in jur de 4 ani si am fost atat de suparata pe el, incat a cumparat o alta cana mare, simpla, transparenta, o idee mai dolofana decat cana originala si mi-a promis ca imi va picta pe ea cele 2 personaje. Nu si-a facut insa niciodata timp si pentru asta. Dupa nici trei ani, mama a spart si cana aceea... inca nepictata.

Leapsa se duce la... oricine se impiedica de insemnarea asta si vrea sa o preia.

cand oamenii sunt prea politicosi

... se creaza situatii anapoda. Nu inteleg ce e asa de ciudat sa fiu cu adevarat interesata de activitatea cuiva, sa vreau sa imi explice ce face acolo. Chiar sunt curioasa. Nu vreau sa se opreasca pentru ca isi imagineaza ca ma plictisesc si am chef de conversatie, vreau sa continue si sa explice cu voce tare fiecare pas.

Ooo, it's a sunny day outside my window

Iar sunt foarte bine dispusa... fara sa am vreun motiv fenomenal de interesant. Pur si simplu m-am plimbat vreo 2 ore prin cartier pe o vreme superba. Plimbarea trebuia sa se desfasoare initial prin parc, dar din pacate in parcul Titan se lucreaza, asa ca i-am abandonat destul de repede aleile... prea mult praf! Nu inainte de a auzi cateva comentarii legate de felul in care eram imbracata din partea unor fete care iesisera in turma in parc si din partea unor babute (mda, si din partea muncitorilor, si a unui card de cocalari agatati cate doi de cate o sticla de Fanta, dar alea nu prea se refereau la imbracaminte). Am avut ocazia sa invat de la fetele alea ca nu mai e la moda sa ies in parc cu adidasi si blugi negri si bluzita alba si, cel mai grav, sa am unghiile taiate... ca probabil ar trebui sa iau exemplu de la ele, sa-mi iau si eu o pereche de pantaloni roz (stai ca nu e nevoie, chiar am o pereche acasa! e drept ca nu i-am purtat decat o singura data, acum 6 ani) pe care sa o asortez cu o bluzita verde, dar nu ca a mea... nuuu! decoltata bine de tot, sa se verse sanii pe afara; sa-mi las si eu unghiile pana ajung lungi de vreo 3 centimetri, iar apoi sa le vopsesc in culori tari ca sa nu mai fie asa evident jegul. Clar! Sunt ramasa in urma tare de tot! Asta o dovedeste si comentariul unei babute - 'fata curata, decenta'. Ce stii matale, mamaie! Nu se mai poarta asa ceva...

Febra

Pentru ca parca am cautat-o cu lumanarea... Pentru ca imi place sa fie cald in masina, sa simt cum imi ard obrajii (una din extrem de putinele situatii cand nu imi e frig, pentru ca mie imi e frig aproape tot timpul)... si apoi sa las geamurile si sa simt cum ma izbeste aerul. Imi place senzatia. Imi creaza o stare de "am dreptul, merit sa mi se implineasca visele". Cateodata imi e teama sa gandesc in termeni de "eu mi-as dori sa..." si prefer sa o fac in termeni de "ar fi interesant daca...". In felul asta ma scot pe mine din ecuatie, e ca si cum imi imaginez ca tot ceea ce mi-as dori sa mi se intample mie i se intampla altcuiva. Pentru ca eu nu consider in momentul acela ca as merita.

Daca n-ar fi existat consecinte a doua zi (sambata). Simteam ca parca imi ia foc tot capul, iar apoi simteam ca inghet si-mi trebuia o patura peste mine. Insa imediat ce reuseam sa ma incalzesc, ma apuca somul. Asa ca am dormit mare parte a zilei de sambata... Se pare insa ca s-a cam terminat, dupa nici 24 de ore. E bine.

what defines a good day?

Joi m-am trezit cu o senzatie de greata care n-a binevoit sa ma paraseasca pana pe la ora 3 dupa-amiaza. Si totusi joi n-a fost o zi proasta. Am avut o stare generala de veselie, nu m-am enervat cand am aflat ca nu-mi pot plati factura cu cardul, pur si simplu am zis "ghinion!" si m-am intors gandindu-ma ca voi incerca si vineri (desi probabil ca imi va fi lene sa ma car iar pana acolo). In mod obisnuit, as fi plecat de acolo furioasa convinsa ca eu sunt retardata din cauza careia totul a mers prost si as fi incercat sa ma razbun cumva pe mine, as fi cedat tentatiei de a face din nou vreo prostie care mi-ar fi afectat (cel putin) ziua de vineri. De data asta n-a fost asa. 4 AM. Inca o noapte alba. Un dus si voi incepe o noua zi...

fleeting thoughts

  • Oare am voie cu inghetata in sediul electrica? Am fost azi (de fapt ieri... adica joi) sa-mi platesc factura, iar pe drum mi-am luat o inghetata pe bat pe care n-am reusit sa o termin pana sa ajung acolo. Cum stiam ca in multe locuri nu e voie cu inghetata, am ramas afara pana am terminat-o, desi pe usa era doar un semn cu "fumatul interzis" nu si unul cu "inghetata interzisa". Oricum factura n-am mai platit-o pentru ca nu se putea plati cu cardul, iar pana la cel mai apropiat bancomat as fi facut 15 minute. Ghinion! Daca imi vine somatie de plata, avertizare ca imi taie curentul sau cum s-o fi numind hartia aia, inainte sa apuc sa ajung din nou pe acolo intr-o zi cand se poate plati cu cardul, eu cred ca le fac reclamatie din moment ce am fost acolo, aveam bani pe card, intentionam sa le platesc, e vina lor ca n-am putut plati.
  • Unii oameni sunt ori chiori, ori analfabeti, ori batuti in cap ori de-a dreptul nesimtiti. Atat ieri cat si azi am vazut niste... [gand original cenzurat] care, trecand pe langa tomberoanele alea puse ca sa-i determine pe bucuresteni sa recicleze, au indesat cate o sticla de plastic in tomberonul pentru hartie, iar unul din ei a mototolit apoi un servetel pe care l-a indesat in tomberonul pentru plastic.
  • Nu m-am putut abtine sa nu-i injur in gand pe altii care, dupa mine, isi merita permisul de conducere mai putin decat si l-ar merita un cimpanzeu (imi cer scuze daca am jigit vreun cimpanzeu cu ocazia asta). Intai a fost o dama carbonizata (absolut scarboase efectele "modei" asteia cu bronzatul) si care probabil avea mai mult pe latime decat pe inaltime, care si-a parcat masina la aproximativ 45°, cu un colt intre 2 din stalpii aia pusi special acolo ca sa nu urce masinile pe trotuar... pozitia perfecta pentru ca 1) sa nu mai ramana aproape deloc pe unde sa treaca un om pe trotuarul si asa ingust si 2) sa incurce si circulatia. Apoi a fost un individ grabit care s-a dus de nebun prin intersectie, desi avea rosu... asta ca sa-l vad ca opreste la mai putin de 50m dupa.
  • Javrele de afara probabil s-au inteles sa organizeze un concurs de latrat in noaptea asta. Ahhh! De ce am scapat de tevile sparte vara trecuta? Nu mai am cu ce sa arunc in ei. Cu toate ca n-as vrea sa fiu la fel ca nesimtitii care isi tot arunca gunoiul pe geam, cred ca as incerca o satisfactie enorma sa-i schilodesc pe cativa (mda, stiu ca unii sunt schiloditi deja) macar pentru faptul m-am trezit muscata saptamana trecuta cand ma intorceam de la concertul Whitesnake.

Poz(n)e

Album cu poze din Grecia.

Album cu poze din "gradina" lui tati.

Album cu diverse poze facute prin Brasov.

Baaack :D

M-am intors in Bucuresti. Maine voi pune si poze din Grecia, poze cu "gradina" lui tati + alte poze din Brasov.

Failing to Meet Deadlines (thoughts + the music in the background)

(Alice Cooper – Ballad of Dwight Fry)

Alright, so maybe I haven’t tried hard enough. And now I’ve run out of time. This is one deadline that’s now even mathematically impossible to meet. So now what? I usually just give up, but this one time giving up is an option I don’t have.

(Def Leppard – White Lightning)

“Life is a long lesson in humility” - humiliation in my case (funny I first heard this saying from… a football coach). So now what? I guess it’s back to work. No, I don’t believe in miracles, I don’t believe I’m going to make it. But I still hope… because I want it so badly.

(Guns n’ Roses – Dead Horse)

But if I want it so bad, why am I not trying harder? Argh! Until Monday evening… three more days… maybe… no, you know it’s impossible. But still it’s back to work. I’ve wasted enough time tonight.

(Children of Bodom – In Your Face)

just... random stuff

  • Iar si-a facut aparitia un monstrulet numit apatie. Ce rost mai are sa vopsesc iar bucataria si baia? Oricum o sa ma trezesc iar cu plafonul ud, asa cum se intampla de doua ori pe saptamana in ultimul timp. De zece luni si tot nu se stie de ce. Cei de deasupra mea sustin in continuare toti ca nu e de la ei. Eu visez la o mitraliera... Eram asa incantata de baia mea albastra, de aplica cu delfini, de covorasele cu delfini, de perdelele de dus cu delfini, de diversele decoratiuni cu scoici si stelute de mare... Acum e un cosmar sa folosesc sau chiar doar sa trec pe langa chiuveta, pentru ca deasupra ei e zona aceea din plafon inca uda de unde imi cad in permanenta bucati de vopsea.
  • M-am enervat iar noaptea trecuta cand am fost pana la supermarketu' non-stop de la colt sa-mi iau un suc. La ei frigiderul ala e doar pe post de mobilier. Sucul era cald. Si daca l-am simtit eu asa, care eram incinsa bine de tot de la facut curat prin casa, inseamna ca era cu adevarat cald. Am venit acasa si l-am aruncat in congelator (nu in frigider, in congelator!). Si nu e prima data cand patesc asta, se pare ca e un obicei la ei. La dracu! Eram transpirata, obosita, aveam pofta de un suc rece pe loc... nu de unul cald care sa aiba nevoie de 10-15 minute la congelator pentru a ajunge la o temperatura la care sa poata fi baut.
  • Macar am driblat duminica, la alt magazin, carameaua pe care vroia sa mi-o dea ca rest in loc de 20 bani. I-am zis sa-mi dea un pliculet de Amigo, ca n-am ce face cu carameaua. S-a uitat la mine vaca... a, pardon, dama de la casa de parca as fi iesit dintr-un film cu extraterestri si mi-a zis ca ala e 30 bani. Aha! Toti banii mei erau bancnote de 10 lei si... o moneda de 10 bani. I-am dat moneda aia si am plecat cu pliculetul (nu ca as bea eu asa ceva, dar tati e mare amator si il servesc pe el cand trece pe la mine).
  • Am constatat (a nu stiu cata oara!) ca imi este foarte usor sa gasesc niste desene interesante cu care sa umplu cei 20-30 GB pe care tocmai ii eliberasem... si in plus, inca 100 GB de desene pentru care nu mai am spatiu. Asa ca trebuie sa ma apuc din nou de organizat desene ca sa le trec pe DVD-uri.
  • De la sfarsitul saptamanii trecute, am pe DVD-uri (si am sters de pe hard): The Land Before Time (seria TV din 2007, cu exceptia episodului The Amazing Three-horn Girl pe care nu am reusit sa-l gasesc nicaieri), Drak Pack, Casper and the Angels, The Super Globetrotters (fara episoadele 4 si 6), The New Fred and Barney Show, The Funky Phantom, Jabberjaw, Clue Club. Urmeaza The Biskitts, The Kwicky Koala Show, Crazy Claws, Dirty Dawg, Scooby's All Star Laff-a-Lympics, The Flintstone Kids, sezonul 9 din The Smurfs, Tom and Jerry Kids, Mister T, Thundarr, the Barbarian, The Herculoids (seria din 1969), Space Kidettes, Space Ghost (seria din 1980), The Herculoids (seria din 1980), Astro and The Space Mutts, Richie Rich, Mighty Mightor, Moby Dick si... mai vad eu.
  • Am incercat in sfarsit inghetata Bambino Pinacolada!
  • Glezna mea si-a revenit aproape complet (dupa 6 saptamani era si cazul!), asa ca maine vreau sa alerg o data in jurul parcului Titan. De-abia astept!