Adresa blogului este brontozaurel.blogspot.com/ncr !!!

Arhive iunie 2008

curatenie #2

Etapa a doua: Dink, the Little Dinosaur, care se numara, in opinia mea, printre cele mai frumoase desene animate produse vreodata.

The opening can be found here and the 'Rivals' episode here.

curatenie #1

M-am decis sa mai trec o parte din desenele animate de pe hard pe DVD-uri. Prima serie vizata azi a fost The Mummy. Trebuie sa recunosc acum ca sezonul al doilea nici nu am reusit sa-l vad in intregime. Primul sezon a fost interesant, asa ca m-as fi asteptat la mai mult de la al doilea. In schimb, episoadele pe care le-am vazut eu mi s-au parut mult sub cele din primul sezon.

Bits from the first episode (The Summoning) here.

Foarte scurt dictionar explicativ al statusurilor de 'mess'

Citind ce scrie Andrei aici, mi-am dat seama (din nou, pentru ca am mai avut momente cand mi s-a aprins beculetul intre urechiuse... ce mincinoasa sunt, in realitate seman cu Dumbo) ca nu toti (in fine, probabil nici unul) din cei care vad un anumit status la mine nu sunt inzestrati cu puterile Carlottei ca sa vada in globul de cristal ce a fost in cutiuta mea craniana cand mi-am pus un anumit status (si cum banuiesc eu ca nu toata lumea e asa obsedata de Scooby cum sunt eu, probabil ar trebui sa explic acum: Carlotta este dama din poza de mai jos si a aparut intr-un episod din Scooby-Doo, mai precis, in A Gaggle of Galloping Ghosts din seria Scooby-Doo, Where Are You!).
Asa ca o sa incerc acum sa explic o parte din statusurile mele uzuale de mess, incepand cu unul care a atras niste reactii amuzante pentru mine, dar, de, nu au toti obsesiile mele...
  • Se intampla vara trecuta. La status aveam "Sick as a Dog" si ma trezesc la un moment dat ca imi clipeste ceva din taskbar: o fereastra de mess. Si spre surprinderea mea citesc "esti bolnavioara?"... in cateva secunde, ma durea burta... de ras! Si inca nu facusem legatura cu statusul, asa ca normal ca am intrebat ce motive ar avea sa creada asta. "Pai... statusul...". Of, incultura muzicala... Sick as a Dog este melodia mea preferata (imi place sa-mi imaginez ca a fost creata special pentru mine) de pe albumul meu preferat (desi imi plac toate, mai putin ala aparut cu 2 ani inainte sa ma nasc si care, pentru mine, nici macar nu poarta semnatura lor) al formatiei mele preferate... adica statusul meu insemna pur si simplu ca ascultam Aerosmith
  • Tot de inspiratie Aerosmith (numele piesei este incercuit in poza) este si statusul "behind the walls of my temptation". Traducere: m-a scarpinat intre cornite sa fac o tampenie, dar m-am abtinut, asa ca nimic n-a avut ocazia sa mearga prost; de aici a rezultat o stare de satisfactie tembela din care nu vreau sa ies.
  • "smaaarter than the average bear" (intotdeauna cu 3 de 'a'). Traducere: satisfacuta ca am luat 10 la exam. S-a dat si teorie la care am copiat in draci sau probleme atipice care nu solicita memoria ci gandirea. De inspiratie Yogi Bear.
  • "leaving at hh:mm". Traducere: sunt la calculator sau macar in camera si am monitorul in raza vizuala cam 50% din timp. Evident ca nu sunt foarte grabita, in cazul asta nici macar n-as mai modificat statusul si as fi iesit direct. Daca ai nevoie de ajutor, intreaba repede, poate am timp pana plec.
  • The (in)famous "busy". Traducere: Da, sunt ocupata momentan, dar daca ai o problema serioasa (nu, pisica in calduri nu e o problema serioasa, dar o tema care nu merge pe undeva este) cu care pot sa te ajut eu (si nu, n-am ce face daca ti-ai pierdut si ultimul neuron) nu crapa Pamantul in doua (si nici in trei sau in patru... ) daca fac o pauza sa-ti raspund.
  • "gone to dance / gone rollerskating". Traducere: Nu sunt, a trebuit sa las calculatorul deschis dintr-un motiv sau altul, poti trimite ce mesaje vrei ca nu le citesc nici macar cand ma intorc pentru ca, desi voi fi bine dispusa, voi fi probabil si obosita si transpirata si cu gandul numai la facut dus.
  • "tied up". Traducere: nu sunt la calculator si sunt atat de stresata sa termin ce am de facut incat nici un cutremur nu are voie sa ma intrerupa. Mai trec din cand in cand prin fata monitorului, asa incat daca ai nevoie de ajutor, intreaba si ai rabdare. NU da buzz! Buzz sub statusul asta = zbor cu destinatia ignore list. NU ma suna! Nu raspund... sau raspund doar cu o injuratura.

Si ar mai fi destule legate de muzica, desenele care imi plac sub forma unor versuri, replici in care ma regasesc in acel moment. Maybe next time... or maybe not.

am dat de Rex

De cand il cautam!

Primul sezon + alte cateva episoade, toate dublate in italiana, aici.

Facultate: de ce?

Mi-e scarba! De toti cei care fac o facultate doar pentru diploma. Peste 80% din studenti nu au ce cauta la nici un fel de facultate sau orice alta forma de invatamant post-liceal. Da bine sa ai o diploma. Sigur! Si dupa aia sunt oamenii mandri ca si-au gasit un loc de munca unde, printre altele, trebuie sa si frece podelele. Chiar nu-mi pasa cu cat sunt platiti. N-ai nevoie de diploma de politehnica sa speli pe jos!

Sunt pline facultatile de gunoaie si de unii care ar fi in regula daca ar intelege ca ei nu sunt de facultate. Spre deosebire de gunoaie (care nu au nici un fel de interes in afara de glume idioate la care sa necheze), acestia din urma chiar sunt buni la ceva. Doar ca acel ceva nu necesita facultate. Ei sunt buni la ceva care necesita practica si experienta si nu prea multa gandire. Sunt buni ca executanti, nu ca proiectanti. Sunt cei care la laboratoare stiu deja cum sa foloseasca o parte din aparate, dar nu pot face legatura intre ceea ce cunosc deja si documentatia pentru lucrarea de laborator. Sunt cei care iau note mari la examenele la care se dau multe subiecte de teorie pentru ca, de, sunt simpatici, ne sunt prieteni si ii ajutam sa copieze. Sunt cei care pica examenele la care nu se dau subiecte de teorie, examenele cu toate materialele in fata, pentru ca la astfel de examene, in general, raspunsul nu se gaseste in materiale, trebuie gandit. Sunt cei carora li se lumineaza fata cand profesorul da exemple practice (reactia de "hei, am lucrat cu asa ceva"), dar totusi nu inteleg principiile de functionare. Sunt cei carora trebuie sa le explicam totul pas cu pas, de fiecare data. Sunt cei care sunt capabili sa munceasca enorm uneori, in stare sa invete pe de rost rezolvarea unei probleme, dar carora le-ar fi imposibil sa o inteleaga. Si totusi se incapataneaza sa se taraie zece ani printr-o facultate care nu este pentru ei, din motive stupide cum ar fi:
  • fratele/sora mai mare/colegul de liceu a facut o facultate
  • ca asa zic mamicuta si taticutu ca e bine
  • sunt convinsi sau macar incearca sa se convinga ca sunt suficient de buni

Pai... sunt suficient de buni... intr-un service, dar asta nu are nici o legatura cu facultatea. Si asta nu e in nici un caz o rusine. Insa ei nu pot sau nu vor sa inteleaga asta. Presiunea de a avea o diploma (pentru ca toti au o diploma) este intr-adevar foarte mare. Si daca ei cedeaza acestei presiuni, asta se cheama adaptabilitate sau ca nu au coloana vertebrala?

Daca se cheama adaptabilitate, imi e scarba. Daca se cheama ca nu au coloana vertebrala, imi pare rau pentru ei.

Si in continuare ma simt o mare idioata pentru ca habar n-am cum as putea eu schimba ceva.

ce anume caut?

Umblam din link in link pe youtube. Nu stiu ce anume cautam, nu stiu exact ce vroiam. Sau poate stiu, dar imi e greu sa exprim in cuvinte. Muzica in care sa ma regasesc. O fosta colega imi spunea ca i se pare sinistru ca poate cineva sa se regaseasca in ceea ce ascult eu de obicei. Si in momentul asta am inghetat cu o strambatura de cimpanzeu pe fata. Prost punct de referinta mi-am ales. Fetei i se pare ca exista ceva satanic in aproape orice melodie din sfera rock care nu a fost intens mediatizata (exemplu concret: Might As Well Be on Mars... Alice e dubios rau, nu? even when it comes to really tame songs).

Azi stateam pe jos sprijinita de usa de la camera si imi venea sa urlu... sa zgarii, sa musc, sa fiu intr-o lume in care as putea rezolva ceva asa.

Duminica seara in saptamanile cu F1 am de obicei mici semilune roz pe incheieturi. La fel si inainte sa aflu rezultatele la un examen.

Imi place sa fac dusuri fierbinti si imi folosesc gherutele impreuna cu gelul de dus.

Cosmaruri... poate ca e bine ca mai am asa ceva, pentru ca inseamna ca inca mai am ce pierde si ce apara.


Shere Khan din TaleSpin. Cred ca e personajul din desene animate cu care ma identific aproape perfect... ca personalitate, pentru ca altfel sunt o tentativa esuata de Shere Khan. Ha!

Dar din pacate, nimic nu mai pare sa mai ajute in nici un fel... nimic nu pare ca poate sa ma determine sa recurg la masuri radicale incepand de... azi. Life is a long lesson in humility... aaahhh! Da, simt ca am decazut. Constat chestia asta in fiecare zi. Si ma arde, si ma urasc pentru ca parca nu ma arde atat de tare incat sa schimb ceva... drastic! Ma simt umilita si ma retrag... acasa unde sunt singura, unde nu ma vede nimeni. Si in rarele ocazii in care incerc sa fac o schimbare, se intampla mereu sa mearga ceva prost. Si apoi parca nici nu mai vreau sa incerc. Parca nu am avut niciodata ocazia sa esuez pana la un anumit punct. Dar apoi s-au ivit astfel de ocazii si parca n-am ratat nici una. Nu mai vreau! Asa ca am ajuns ca nici macar sa nu mai incerc si parca sunt moarta... Si incerc cu disperare sa ma conving ca inca exist, dar nu merge, nimic nu mai merge!

Uninstall... nevermind I can probably find a registration key.

Inca un plic. Inca 4 capse. Pe asta o sa-l las in pace. La dracu! Macar incearca, Anita!

the curious eyes and the critical taste buds

... o lista, poze si impresii cu ce am mai incercat in ultima luna si ceva in materie de dulciuri:
  • ciocolata Cote d'Or, turta dulce si briose - am ramas putin dezamagita de ciocolata, nu se compara cu cea neagra cu portocale tot de la Cote d'Or; in schimb, briosele mi s-au parut excelente si am ramas placut surprinsa si de turta dulce pe care o cam luasem cu teama ca s-ar putea sa nu-mi placa;
  • inghetata Nirvana 'chocolate & brownies', inghetata KitKat si bomboane Heidi Pralinetti 'mousse brasil' (cu crema de portocale) - bomboanele mi-au lasat papilele gustative in extaz, sunt fenomenale, infinit mai bune decat celelalte sortimente de Heidi Pralinetti; inghetata Nirvana este foarte buna (ca si celelalte sortimente de Nirvana cu cioco); inghetata KitKat este si ea buna, dar parca imi este greu sa ma obisnuiesc cu bucatelele de napolitane invelite in ciocolata care se gasesc prin ea (stiu ca asta e ideea, sa se gaseasca "degetele" de KitKat in inghetata, dar pe mine ma cam sperie sa gasesc ceva tare in inghetata, care prin definitie e cremoasa)
  • inghetata Haagen-Dazs Baileys - delicioasa!!!
  • praline cu lichior si alune - mare, mare greseala!!! pentru ca stiam ca nu-mi plac bomboanele cu bucatele de alune sau alune intregi... dar am zis sa incerc, pentru ca imi plac la nebunie bomboanele cu lichior (probabil ca mi-ar fi placut si astea fara invelisul de ciocolata cu lapte si alune)
  • bomboane Capolavori (limoncello, tiramisu, amaretto, cappuccino) si Lovely Night (curacao, irish cream, malaga, rum) - bomboanele cu tiramisu si cappuccino nu mi-au placut chiar deloc, celelalte au fost destul de bune
  • un fel de tarte cu crema ciocolata si lamaie - chiar foarte bune, in ciuda impresiei proaste pe care mi-a lasat-o ambalajul
  • praline umplute cu cirese in lichior si prajitura Donauwelle ('Valurile Dunarii' cu cirese amare) - am fost dezamagita total de praline, prajitura a fost insa excelenta
  • strudele Mini Sessini cu nuca si caise - mi s-au parut groaznic de enervante bucatelele de arahide si alune cu care erau acoperite; in rest, au fost chiar bune, pufoase si dulci, nu uscate cum m-am temut eu ca vor fi
  • inca 2 feluri de prajituri care s-au dovedit a fi nesperat de bune
  • inghetata Carte d'Or cu bucatele de ciocolata si sirop de ciocolata si un fel de briose de la Tip Top - briosele sunt pentru mancaciosi... bune la inceput, dar dupa 3 zile nu mai au acelasi gust; inghetata e chiar mai buna decat pare... si pare buna; mi-a placut mai ales faptul ca siropul de ciocolata era... mult, mult mai mult decat m-ar fi lasat ambalajul sa cred
  • inghetata Betty Blue de ciocolata si tiramisu - cea de ciocolata mi s-a parut chiar buna, desi am ramas putin dezamagita ca nu are decat bucatele de ciocolata prin ea si nici un pic de sirop de ciocolata asa cum sugereaza pozele de pe cutie; cea de tiramisu mi s-a parut in schimb groaznica

  • inghetata Magnum Double Chocolate - inghetata asta este absolut fenomenala!!!

Obsession

M-a pocnit deodata ideea. Exista parfumuri care se numesc asa. Exista geluri de dus care se numesc asa. Am gasit odata pe net un set de carioci care se numea asa. Exista inghetate care se numesc asa. Exista si pantofi vanduti sub numele asta. Si lista ar putea continua.

Asta pentru ca ma gandeam la obsesiile mele, chestii care ma caracterizeaza si la care nu vreau sa renunt, desi ma fac de multe ori sa ma simt ciudata:

  • colectionez chestii (animale de plus, rechizite, desene animate, muzica, reviste, carti, poze; cand eram mica obisnuiam sa adun si etichetele de pe fructe)
  • sunt foarte curioasa mereu vreau sa descopar, sa incerc noi chestii care ar avea o sansa sa imi placa (parfumuri, geluri de dus, inghetate)
In poza, o parte din una din cele mai inofensive colectii:

NU sunt infidela (wretched spam)

Cineva tot vrea sa-mi 'daruiasca' un laptop Dell. Dar eu nu vreau!! Am un mic Sony VAIO si ii sunt fidela. Nu mi l-a facut nimeni cadou, mi l-am luat eu toamna trecuta din salariul meu pe doua luni pe timp de vara. Si cand o sa-l schimb, tot Sony VAIO o sa-mi iau. Na!

fara titlu, dar...

... macar sunt mult mai bine dispusa decat ieri. S-a terminat sesiunea pentru mine, pentru ca la ultimul exam nu mai merg. Toate examenele la care am fost le-am luat cu 10, sper sa-l iau si pe asta la fel in toamna. M-am uitat aseara la Dink, the Little Dinosaur si Where's Huddles? si bineinteles ca am o tona de planuri pentru vara asta.

fundamentally lonely...

E senzatia aia pe care o incerc atunci cand nu vreau sa vorbesc cu cei care ma cauta, iar singurele persoane cu care as vrea sa vorbesc nu-mi raspund la telefon. Asa ca iar incerc sa-mi explic cumva lucrurile astfel incat totul sa fie din vina mea.

Bleh...


Edit: ... si telefonul a sunat chiar in momentul in care am postat asta. Tipic! Mereu imi pierd rabdarea cu cateva secunde inainte de momentul decisiv.

'Hitler avea idei bune'

Am zis asta de patru ori pe ziua de marti. Sa-i exterminam, ca nu mai suport! Nu pe criterii etnice. Eu vreau sa scap de retardati. Sa moara toti. Dar, vorba unui prieten, dupa aia, cine mai spala budele, cine mai sapa santuri, etc? Ma refer aici la oameni care au terminat o facultate si, pe motiv de IQ<0, au ajuns la asa ceva. Asta intr-o lume perfecta. In lumea reala, ochii pe televizor! A nu se rata momentul cand vor da la stiri cum o platforma petroliera a sarit in aer din cauza unui prost... a, pardon, inginer si fost coleg de-al meu.

Disclaimer1: I am not being racist here!

Disclaimer2: Yes, education is a big fat issue!

'asta e ca si cum ai lua o boala venerica masturbandu-te'

Mi-a spus un fost coleg atunci cand i-am explicat ce am patit la glezne de nu mai pot sa merg normal de vreo luna. Eh, macar am fost in stare sa apreciez gluma.

Dar tot ma simt ciumata cand ies pe strada si ma doare mult prea tare ca sa mai am curajul sa incerc sa imit un mers normal. Pentru ca nu pot scapa de ideea ca oamenii ii vad pe toti cei care schiopateaza ca fiind boschetari, betivi, cersetori, drogati, hoti de buzunare.

Fara prea mare legatura: profu' de eco din liceu schiopata... si din cate am inteles ii si placea sa traga la masea.

spatiu public, masina de spalat si profu' de engleza

Oribil! (Mi-e lene sa desenez o sageata care sa indice postul precedent... poate maine... sau poate niciodata daca nu voi avea chef)

Pentru ca e groaznic de vag. Am sters la greu din el ca sa ajunga asa. Pentru ca... of, parca as fi Ezekiel Rage (da, nebunul ala din The Real Adventures of Jonny Quest) cu al lui "protect the innocent". Nimeni nu e complet nevinovat, dar nu ar fi corect sa creez probleme pentru oameni care, in momentul in care le atragi atentia ca au gresit, reactioneaza pozitiv si incearca sa corecteze situatia. Doua rele nu fac una buna. Pe dracu! Viata e diferita. Recunoasterea greselii nu atrage cuvinte de lauda. Daca se poate remedia situatia in tacere e cel mai bine.

Internetul (asa am o presimtire neagra cu privire la ortografie dar se pare ca sunt prea chioara la ora asta ca sa-mi dau seama... si prea ipocrita, se pare, pentru ca de fapt sunt fenomenal de treaza) e spatiu public. Orice cimpanzeu sau (aici ar trebui o poza cu mine scarpinandu-ma in cap, insa din pacate nu mi-am facut niciodata o astfel de poza) ... care e femininul? femela de cimpanzeu cumva? se poate impiedica de ce aberez pe aici, chit ca nu e un jurnal online, ci doar o tentativa de a traduce in limba romana o parte din framantarile din cutiuta mea craniana... pentru ca, sa ma ia naiba, am cativa ani buni de cand nu mai incerc sa produc ceva in genul Edgar Allan Poe, asa ca alte subiecte n-am. Ce-mi place, ce nu-mi place, ce vad prin oras, ce-am mai invatat si, in primul rand, ce ma enerveaza la culme.

Adevarul e ca am si jurnal (nu stiu cat de potrivit e termenul, pentru ca nu scriu des, doar cand ma simt vinovata, ma "spovedesc" acolo) extrem de personal, plin de secrete murdare (secretele de asemenea la nivel foarte personal, nu am luat parte la nici o conspiratie). Bineinteles ca nu e in romana, toate literele sunt codate cu figuri geometrice si in plus, pentru toate chestiile "incriminatoare" s-au folosit prescurtari de nici dracu' (si nici Anita, adica eu) nu mai intelege ce a fost scris acum 8 ani...

In clasa a opta, profu' de engleza ne tot vorbea de locul acela, diferit pentru fiecare, in care ne simtim in siguranta. Pentru mine, locul acela era pe masina de spalat in baie. Locul meu unde nu ma vedea nimeni. Acum e de multe ori doar in mintea mea si cateodata intre acele coperti verzi si pufoase...

in ceata

Mii si mii de ganduri care imi inunda... cutia craniana. Cioc, cioc! Domnu creieru'? E cineva acolo?

Cred ca se cheama ca incerc sa fiu amuzanta cand de fapt sunt furioasa. Mi-ar placea ca totul sa fie simplu - alb sau negru, asta sau aialalta. Dar nu e asa. Niciodata. De fiecare data cand am impresia ca poate fi atat de simplu se cheama ca pur si simplu ma amagesc. Si, in cazul examenului de azi, ar trebui sa nu mai analizez totul atata. S-a terminat, l-am luat cu 10, l-as fi luat cu 10 in orice alte conditii. Sigur, orgoliul meu a fost lezat, pentru ca am lucrat pentru examenul asta (mult chiar, desi doar timp de 6 zile inainte de examen), pentru ca oricum era o materie care mie mi se pare usor de inteles. Si totusi, logic stiu, ca alta solutie mai buna nu exista. Dar nu pot sa nu ma impiedic in "as fi putut sa...", "daca as fi...".

Nu!, Nu, nu, nu, nu! Toate astea s-at fi intaplat intr-o lume perfecta. Desteptarea! Lumea asta nu-i perfecta. Conteaza doar rezultatul final - "all's well that ends well". Nu, nu si pentru mine. Si ma enerveaza la culme ca sunt asa. Ca mereu incerc sa gaseasc o justificare, ceva care sa explice cum totul a fost din vina mea.

Mai e ceva in galeata? S-au varsat toate frustrarile? Intotdeauna mai e ceva, doar ca eu nu ma pricep asa bine sa pun punctul pe i.

2-3 x 20-30

Cam la atat s-a redus prezenta mea pe net in ultimele 3 zile. De 2 sau 3 ori pe zi, cate 20-30 minute. Au mai ramas 3 examene...

Abell 1656

New images and videos from Hubble.

celebration is public, true disappointment is private

... cred ca asta ar fi o consecinta a faptului ca "oficial" iau in considerare doar cel mai defavorabil scenariu...

scenarii, pronosticuri

Nu pot sa prevad viitorul. Si nici nu pot citi gandurile altora. Dar nici nu ma invat minte si parca nu pot sa nu incerc sa-mi imaginez cum vor evolua lucrurile sau ce se intampla in mintile altora.

Am fost un drac de copil care si-a torturat parintii cu tot felul de nazbatii si accidente stupide... un copil lenes, indiferent si prost... daca ar fi sa ma iau dupa cat se plangea mama cat eram doar noi. Si in acelasi timp, un copil extraordinar de cuminte, harnic, iubitor si destespt daca ar fi sa ma iau dupa ce le povesteau ai mei altora despre mine. Probabil ca n-am fost nici una nici alta. Probabil ca pur si simplu au vrut sa ma motiveze si au cautat sa ascunda de altii anumite defecte si slabiciuni.

Dar pe vremea aia, mama era doar mincinoasa cand zicea ceva pozitiv despre mine in fata altora. Pentru ca atunci cand eram doar noi nu auzeam decat critici. Si parca aveam datoria sa fiu in competitie cu acel copil imaginar care ar fi trebuit sa fiu eu, dar nu eram eu, pentru ca acolo unde eu aveam doar defecte, ea avea doar calitati.

Pleosc! Din prima zi de scoala nu-mi aduc aminte mare lucru. Dar nu voi uita niciodata cum ma holbam la cana de ceai in dimineata aia si ma intrebam cum ma voi descurca oare. Pentru ca toata lumea se astepta la multe din partea mea. Pentru ca probabil aveau sa urmeze nenumarate alte comparatii intre mine si fetita lor perfecta care ar fi trebuit sa fiu.

"Ce-ai facut la lucrare?" "N-am facut!" (cu o mutra suparata)... Hai, poti sa incepi iar cu comparatiile... Dar asta e cea mai proasta varianta posibila, asa ca atunci cand voi afla notele nu vei putea rade de mine, nu vei putea sa-mi spui ca ma supraestimez... Hmmm, cum va decurge totul? Atatea scenarii posibile... Pot sa visez, dar sa nu mai spun nimanui. Pentru altii, sunt sigura de cel mai nefavorabil scenariu cu putinta. Nu conteaza ca eu sper ca totusi sa se termine totul mult mai bine. Mereu exista ceva care poate sa nu mearga bine.

Nu m-am schimbat. Mintea mea inca fabrica scenarii, incearca sa prevada reactii... Cred ca ma duc sa-mi fac un ceai...

specialitatea... noptii

Sper ca nu va fi iar sangele meu si in noaptea asta. Ziua de marti nu a inceput deloc bine. M-am trezit plina de ciupituri de tantar. Sper ca in noaptea asta sa-i tina departe pastilele si spray-ul Raid.

Pentru tantari: Nu stiu de ce vi se pare ca sangele meu este delicios. Va asigur ca va inselati. Are un gust oribil. Stiu sigur asta pentru ca am obiceiul sa-mi ling ranile (na, acum pot fi acuzata si de auto-vampirism,
auto-canibalism sau cum vreti sa-i ziceti). Si sa nu uit... Pe unde va ascundeti? Promit ca nu voi incerca sa va sleiesc pe pereti, pentru ca oricum nu am chef sa ii curat dupa aia (he he, spray-ul Raid e o alternativa mult mai curata).

NU mai vreau sa fac parte din meniu si in noaptea asta!

note to self

  • display-ul nu se va aprinde daca eu de fapt am bagat altceva in priza
  • apa pentru ceai nu va fierbe pana nu pun ibricul pe foc

paralele si frustrari

Spre sfarsitul cursei, unul din comentatori a incercat sa faca o paralela intre a aceasta prima victorie si totodata prima dubla a celor de la BMW si prima victorie si din nou totodata dubla a celor de la Jordan de acum 10 ani. Mda... cumva, primul meu gand a fost ca se mai poate face si o alta paralela. Cursa din 1998 de la Spa ar fi fost castigata de Schumi pentru Ferrari daca n-ar fi fost acea coliziune cu David Coulthard. Astazi, cursa lui Kimi s-a terminat dupa doar 20 de tururi din cauza lui Lewis Hamilton. Prin urmare, cele 2 curse mai au inca un element in comun.

gorgeous drive from Kubica and Massa, but, oh... poor Kimi

A fost o cursa nebuna, condimentata depasiri superbe marca Felipe Massa si care s-a terminat cu o victorie meritata a lui Robert Kubica.

Mi-a parut insa rau pentru Kimi, a carui cursa s-a terminat prea devreme... cateva secunde am sperat ca poate totusi nu s-a terminat, ca poate totusi va reusi sa continue.

Dedication

... from me to Blizzard. Blizzard is my little baby husky from Keel Toys.
Thin Lizzy's video (Dedication)

sa reciclam...

o poza pe care am facut-o in urma cu ceva vreme si de care uitasem

blood in the water

I am tame and then I am crazy. I am serene and then there is a fierce light shinin' in my eyes. I am cryin' and then I am laughing so hard my jaw hurts. What or who can make me bounce in between these states? One name: Schumi. Because my inner child never dies. And childhood heroes will always be heroes.

Three little videos tonight:
... and I have my hopes up for this weekend's Canadian GP.

trying to figure out how all of this was my fault

M-a sunat mama acum cateva minute. Plangea. Mi-a spus ca vecinii lor au decopertat tot blocul si cum a tot plouat, s-au trezit inundati (ai mei stau la ultimul etaj). Mi-a spus ca toata casa e distrusa. Peretii, mobila, lambriurile, parchetul... tot! Si ploua in continuare.

Crap! They both worked hard for all that. And I feel guilty. And I hate myself and I'm sitting here trying to figure out how all of this was my fault.

in mijlocul naturii?

Am ajuns in seara asta prin Auchan. Promotii la diferite chestii pentru gradina, gratar si alte chestii de genul asta care nu ma pasioneaza. "A bunch of useless crap" a fost primul meu gand.

Nu-mi plac iesirile in natura. Sau mai bine zis, nu imi plac genul de iesiri in natura de care am avut parte in copilarie. Pentru ai mei, iesit la padure insemna mers undeva in afara orasului, intins o patura, mancat si stat pe patura. Atat! Deloc pe placul unui copil care citea Jules Verne si isi dorea sa exploreze padurea aia, care isi dorea sa aiba parte de aventuri sau macar sa se joace. Toate astea erau chestii imposibile cu ai mei. De fiecare data imi faceam sperante si de fiecare data eram dezamagita. Niciodata n-am inteles cum poate sa le placa alor mei sa-si petreaca asa o jumatate de zi. Eu ma plictiseam de moarte.

Cateodata mai plecam singura in cautare de aventuri precum cele din carti. Si asa ajungeam in unele situatii care acum mi se par foarte comice. Ca de exemplu sa ma sperii de ceva ce eu am crezut ca e un sarpe mare si sa o iau la fuga la vale urland (nici acum nu stiu cum am reusit performanta de a nu ma izbi de nici un copac sau de a nu cadea si a continua restul drumului pana jos de-a rostogolul). "Recompensa" a fost ca mama a urlat ceva vreme la mine dupa ce i-am varsat pe patura jumatate din paharul cu suc pe care mi l-au dat sa ma linistesc (tremuram toata).

Cel mai interesant a fost cand intr-unul din drumurile mele am intrat pe proprietatea cuiva. Nu avea gard care sa o delimiteze in partea prin care am intrat... in schimb avea caini care s-au aratat foarte deranjati de prezenta mea acolo. Eu am inceput sa merg mai repede. Imi era prea frica sa fug, vroiam doar sa ies din zona pe care se simteau ei datori sa o apere. Asa ca am fost foarte fericita cand am vazut un gard. Dincolo de gard se mai vedea un sant, apoi ceva verdeata, apoi un drum. N-a fost chiar asa simplu pentru ca eu eram in tricou cu maneca scurta si pantaloni scurti, gardul era din sarma ghimpata, verdeata aia continea si urzici, iar in sant era un parau. Bineinteles ca am reusit sa alunec pe pietre si a urmat un mare pleosc in apa. Eram insa bucuroasa ca scapasem de caini. Speriata, zgariata, urzicata, uda, dar scapasem de ei.

Se pare ca nu m-am schimbat prea mult din punctul asta de vedere. Inca visez sa traiesc intr-o lume precum cea din cartile lui Jules Verne. Cuvinte ca "liniste", "pace", "relaxare" au in continuare darul sa ma enerveze. Am vrut mereu sa duc o viata palpitanta.

Something mysterious going on: where is the white dwarf of SuWt 2?

Full story here. (And yes, I am a Scooby geek.)

si iar se intoarce impotriva mea

Aveam draci asa ca n-am vrut sa-mi iau telefonul cu mine cand am iesit in seara asta. Si apoi mi-a fost ciuda pentru ca am vazut o groaza de chestii interesante carora le-as fi facut poze.

imposibile?

  • Mi-as dori mijloace de transport in comun care sa circule si noaptea. De 6 ani de cand sunt in Bucuresti am mers de 3 ori cu taxiul. Nu stiu exact de ce sunt asa anti-taxi. Personal, nu am avut parte de experiente neplacute, dar totusi am preferat de fiecare data sa ma intorc la 3 noaptea pe jos din Regie (stau in Titan) decat sa iau un taxi. Desigur, cel mai bine ar fi sa am eu masina mea. Ai mei (mai ales mama) au tot adus vorba despre asta in ultima vreme, dar daca imi iau ei masina, nu va fi cu adevarat masina mea...

  • Mi-as dori mai multe magazine care sa fie deschise non-stop. Ma chinui de cateva zile sa-mi potrivesc programul in asa fel incat sa ajung sa-mi iau un anumit tricou si un anumit deodorant. Pentru deodorant am ajuns lunea asta in timpul programului, dar din pacate nu mai aveau ce vroiam eu.

  • Mi-as dori ca oamenii sa respecte lucrurile care nu le apartin... sau nu le apartin doar lor. Mi-as dori sa se spele pe maini inainte de a apuca lucrurile mele. Stiu, am un simt al posesiei foarte dezvoltat...

  • Mi-as dori sa nu-si mai arunce gunoaiele pe unde nimeresc. Eu trebuie sa imi golesc zilnic buzunarele hainelor si ghiozdanul cand ajung acasa. Hartiute, servetele folosite, cate un ambalaj de la un cornet de inghetata. Daca nu vad un cos de gunoi in imediata apropiere, le bag intr-un buzunar si apoi uit de ele.

  • Mi-as dori sa nu mai vandalizeze diverse produse prin magazine. Mi s-a intamplat mult prea des sa plec fara sa cumpar nimic pentru ca nu am gasit nici un exemplar intact din produsele pe care le cautam (in special cosmetice, desi am patit-o si cu animale de plus sau ciocolata). Ma enerveaza ca de obicei exista un exemplar pe care scrie 'TESTER', dar pe langa mai exista intotdeauna alte cateva incercate. Ma enerveaza ca s-a intamplat sa fiu neatenta si sa plec cu un tub de crema sau un deodorant inceput. Ma enerveaza ca exista oameni care desfac un pachet de biscuiti si iau unul sau doi si apoi indeasa pachetul desfacut la loc in raft cu capatul desfacut in spate. Ma enerveaza si faptul ca eu sunt suficient de ametita si de obicei suficient de grabita incat sa apuc pachetul respectiv. Ma enerveaza ca la casa probabil presupune ca eu am fost aia care am desfacut pachetul din moment ce nici macar nu ma mai intreaba daca stiu ca a fost deschis.

expozitia mondiala filatelica

Suna interesant...

poate sunt eu limitata, poate sunt eu naiva

Dar mi se pare atat de ciudata convingerea aia "toti nu vor decat sa fure, sa faca burta mare" pe care o au multi cand vorbesc despre politica. Toti sunt experti, nu? Asa cum eram eu cand aveam 5-6 ani. Nu pierdeam niciodata stirile. Creierasul meu inregistra tot ce aparea la stiri. Si credeam tot...

Revenind, mi se pare greu de crezut, daca nu imposibil, ca un om nu poate avea alt scop in viata decat "sa fure, sa faca burta mare". Nu pot sa cred ca exista oameni fara vise, fara orgoliu, care nu-si doresc sa realizeze ceva de care restul lumii sa-si aduca aminte. Nu cred ca exista sfinti, nu cred ca exista oameni care sa nu profite odata ce au ocazia, dar nu pot sa cred ca a fura este scopul principal pentru care cineva si-ar dori sa fie ales... oricat de fenomenala ar fi senzatia aia pe care o incearca orice om atunci cand risca si nu este prins. Bune intentii exista probabil la fiecare. Unii sunt mai capabili decat altii. Mai intervin si monstruletii care conduc la delasare, la compromisuri. Si asa se poate ajunge la un esec total.

Sau poate sunt eu complet dusa. Poate ca pur si simplu proiectez tot ceea ce se intampla in mintea mea. Poate ca gresesc imaginandu-mi ca si altii pot gandi la fel, ca daca eu sunt fenomenal de orgolioasa si altii pot fi la fel.

shelter from the rain

Poze facute cu mobilul pe ploaie in spatele blocului.


S-au adapostit si ei intr-o Dacie care n-a mai fost miscata de ceva vreme, in care s-au tot adunat praf si mizerii.

l-am doborat pe primul

S-a dus primul examen. 100 puncte din 100. Peste cateva zile vine al doilea.